ICCJ. Decizia nr. 309/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 309/2010
Dosar nr. 9284/1/2009
Şedinţa publică din 28 ianuarie 2010
Asupra cauzei penale de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
S-a luat în examinare contestaţia în anulare formulată de contestatorul B.F.D. împotriva Deciziei penale nr. 3646 din 6 noiembrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
Nu s-a dispus citarea contestatorului.
Asupra cauzei penale, se constată că, la 25 noiembrie 2009 s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie contestaţia în anulare formulată de contestatorul B.F.D. împotriva Deciziei penale nr. 3646 din 6 noiembrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
În motivarea contestaţiei în anulare se arată de către contestator că este condamnat pe nedrept şi în mod abuziv, fiind trimis în judecată ca urmare a unei înscenări din parte altor deţinuţi, şi nu se face vinovat de săvârşirea infracţiunii reţinute în sarcina sa.
În drept nu a fost invocat niciun temei.
Examinând admisibilitatea în principiu a contestaţiei în anulare, potrivit art. 391 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că aceasta este inadmisibilă pentru următoarele considerente:
Prin Decizia penală nr. 3646 din 6 noiembrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală au fost respinse ca nefondate recursurile declarate de inculpaţii B.F.V. şi B.F.D. împotriva Deciziei penale nr. 142 din 10 iunie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
În fapt s-a reţinut că inculpatul B.F.D. i-a cerut învinuitului B.F.V. să vină la Penitenciarul Rahova, unde era deţinut şi cu această ocazie să introducă cantitatea de 3,61 grame heroină.
Împotriva acestei decizii B.F.D. a formulat contestaţie în anulare.
În conformitate cu dispoziţiile art. 386 C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare în următoarele cazuri:
a) când procedura de citare a părţii pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs nu a fost îndeplinită conform legii;
b) când partea dovedeşte că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a încunoştiinţa instanţa despre această împiedicare;
c) când instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unei cauze de încetare a procesului penal din cele prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f) şi i), cu privire la care existau probe în dosar;
d) când împotriva unei persoane s-au pronunţat două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă;
e) când, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanţa de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat.
Potrivit art. 387 alin. (1) şi (2) cererea de contestaţie poate fi făcută de oricare dintre părţi iar în cererea de contestaţie trebuie să se arate toate cazurile de contestaţie pe care le poate invoca contestatorul şi toate motivele aduse în sprijinul acestora.
Examinând, conform art. 391 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., contestaţia formulată se constată că deşi este introdusă în termen legal, aceasta nu cuprinde motive din cele menţionate în textul evocat şi nu indică dovezi în sprijinul acesteia, care se află la dosar.
Aşa fiind, cererea de contestaţie nu poate fi admisă în principiu.
Faţă de considerentele ce preced, Curtea urmează a respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de condamnatul B.F.D., cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul B.F.D. împotriva Deciziei penale nr. 3646 din 6 noiembrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 5784/3/2009.
Obligă contestatorul la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2391/2010. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 2393/2010. Penal. Excepţie de... → |
|---|
