ICCJ. Decizia nr. 311/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 311/2010
Dosar nr. 4635/2/2009
Şedinţa publică din 28 ianuarie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 300 din 27 octombrie 2009 Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins plângerea petentului C.G. împotriva ordonanţei nr. 373/P/2008 din 27 martie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi a menţinut-o, apreciind-o ca fiind legală şi temeinică pe considerentul că executorul judecătoresc R.I.C. şi-a desfăşurat activitatea în limitele hotărârii judecătoreşti irevocabile pe care a pus-o în executare, ca de altfel şi avocat M.V., precum şi expertul tehnic judiciar I.N., care nu şi-au depăşit atribuţiile prevăzute de lege.
În termen legal, petentul C.G., a exercitat calea ordonară de atac a recursului, criticând în scris numai aspectele legate de hotărârea irevocabilă pusă în executare şi neputând indica nicio ilegalitate a sentinţei penale atacate.
Examinând criticile în raport cu actele şi lucrările dosarului, hotărârea atacată cât şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept – conform dispoziţiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen. – Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează.
Petentul C.G. a sesizat la data de 4 martie 2008 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti cu faptul că intimatul – executor judecătoresc R.I.C. – ar fi adjudecat nelegal autoturismul său marca M.B., în favoarea creditoarei I.M., în condiţiile în care pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie exista un recurs împotriva titlului executoriu, s-a instituit poprire în baza unei hotărâri judecătoreşti nelegale, hotărâre de încuviinţare a executării silite, nesoluţionând fondul cauzei, iar valoarea autoturismului era mult mai mare decât cea la care fusese obligat cu titlu de pensie de întreţinere.
În acelaşi timp, cu plângere directă, petentul a sesizat direct şi Curtea de Apel Bucureşti, care şi-a declinat competenţa în favoarea aceluiaşi organ de urmărire penală prin sentinţa penală nr. 32 din 9 februarie 2007.
Corect s-a reţinut de către instanţa de fond că prin Decizia civilă nr. 303 din 9 februarie 2006 a fost admisă şi încuviinţată executarea silită a petentului în temeiul sentinţei civile nr. 8636 din 20 noiembrie 2003, definitivă şi irevocabilă, asupra autoturismului sus-menţionat de către executorul judecătoresc R.I.C., în discuţie fiind recuperarea sumei de 18.000.000 ROL, cu titlu de pensie de întreţinere pentru minorul acestuia C.Ş.A. Prin Decizia nr. 955 din 11 mai 2006 s-a mai dispus obligarea petentului şi la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Prin încheierea nr. 21700/301/2006 din 17 noiembrie 2006 a Judecătoriei Sectorului 3 a fost admisă cererea creditoarei I.M. şi s-a aplicat sechestrul asupra autoturismului debitorului.
Cum debitorul-petent a refuzat să pună la dispoziţia expertului tehnic judiciar I.N. autoturismul în vederea expertizării, pe baza documentelor prezentate de acesta s-a apreciat valoarea autovehiculului.
Totodată, în cadrul Dosarului de executare nr. 140/2005, prin poprire s-a recuperat suma de 13.500.000 ROL, în baza titlului executor menţionat şi întrucât nu s-a mai putut continua această modalitate de executare, datorită faptului că petentul şi-a golit contul bancar s-a aprobat şi s-a trecut la executarea silită mobiliară, respectiv vânzarea prin licitaţie publică a autoturismului.
În urma efectuării suplimentului de expertiză pe baza evaluării concrete a autoturismului care între timp fusese predat unui custode, s-a stabilit valoarea de circulaţie a maşinii la 1.700 euro, cuantum la care a şi fost adjudecat chiar de către creditoare.
Neputându-se reţine nicio faptă de natură penală în sarcina executorului judecătoresc, expertului tehnic judiciar, cât şi a avocatului M.V. care a asistat-o pe creditoare la momentul licitaţiei publice, corect au reţinut atât organele de urmărire penală, câţ şi instanţa de fond că nu se pot reţine şi proba infracţiunile reclamate în sarcina acestora de către petent.
Prin urmare, criticile sale privind numai hotărâri intrate în puterea lucrului judecat care au constituit şi titlu executoriu pus în executare, nu pot fi primite de către instanţa de control judiciar şi pe cale de consecinţă, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. recursul va fi respins, ca nefondat.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul C.G. împotriva sentinţei penale nr. 300 din 27 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul petent la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 28 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2743/2010. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 2744/2010. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
