ICCJ. Decizia nr. 310/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 310/2010
Dosar nr. 725/42/200.
Şedinţa publică din 28 ianuarie 2010
Asupra recursului penal de faţă;
Pe baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 131 din 2 octombrie 2009, pronunţată în dosarul nr. 725/42/2009, Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins, ca nefondată, plângerea petentului M.C.V. împotriva rezoluţiilor nr. 182/P/2009 din 10 iulie 2009 şi nr. 925/II/2/2009 din 27 iunie 2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, ca nefondată.
Au fost menţinute rezoluţiile atacate ca legale şi temeinice.
A fost obligat petentul la plata sumei de 60 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că petentul M.C.V. a formulat plângere împotriva magistraţilor M.M., judecător în cadrul Judecătoriei Ploieşti şi R.C., procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploieşti pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 246, art. 264 şi art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP) întrucât la termenul de judecată din 26 martie 2009 i s-a respins cererea prin care solicita citarea numitei M.I. cu mandat de aducere, pentru a avea posibilitatea să-i pună întrebări.
În fapt, din actele premergătoare efectuate în cauză instanţa a reţinut că dosarul nr. 16070/281/2008 al Judecătoriei Ploieşti a avut ca obiect plângerea formulată în baza art. 278/1 C. proc. pen., de către persoana vătămată M.C.V. împotriva soluţiei de neîncepere a urmăririi penale dispusă de procuror în dosarul nr. 365/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploieşti, privind pe M.I., cercetată sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 220 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 256 NCP)
La termenul de judecată de la 26 martie 2009, în instanţă s-a prezentat petentul, lipsind initmata M.I., procedura de citare fiind legal îndeplinită.
Petentul M.C.V. a solicitat instanţei amânarea judecăţii şi citarea intimatei cu mandat de aducere pentru a avea posibilitatea să-i adreseze întrebări.
Procurorul de şedinţă, R.C., a solicitat respingerea cererii petentului cu motivarea că prezenţa intimatei în instanţă nu este obligatorie.
Judecătorul M.M., ţinând seama de dispoziţiile art. 278/1 alin. (4) C. proc. pen., a respins cererea formulată de petent.
În temeiul art. 228 alin. (4) şi art. 10 lit. a) C. proc. pen. procurorul a dispus neînceperea urmării penale faţă de M.M. şi R.C., cercetate sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 246, art. 264 şi art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP), întrucât din actele premergătoare efectuate în cauză a rezultat că faptele nu există.
Soluţia a fost confirmată în procedura prevăzută de art. 278 C. proc. pen., respingându-se ca nefondată plângerea formulată de către M.C.V., prin rezoluţia nr. 925/II/2/2009 din 27 iulie 2009 emisă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti.
Pe baza propriului examen, instanţa de fond a constatat că în cauză nu sunt indicii că intimaţii Şi-ar fi exercitat atribuţiile conferite de lege cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă, cu consecinţa atragerii răspunderii penale a acestora. Se reţine că magistraţii intimaţi şi-au motivat punctul de vedere pe dispoziţiile legale aplicabile în materie iar legalitatea Şi temeinicia soluţiei pronunţate de magistratul judecător M.M. nu poate constitui obiectul verificării de către un procuror învestit conform art. 278/1 C. proc. pen., ci exclusiv prin căile de atac admise de Codul de procedură penală pentru părţile interesate.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termen legal, petentul M.C.V. care nu şi-a motivat în scris calea de atac conform art. 385/10 alin. (1) C. proc. pen. şi nici oral în ziua judecăţii când, deşi avea termen în cunoştinţă, nu s-a prezentat pentru a-şi susţine recursul.
Examinând din oficiu sentinţa atacată, pe baza actelor Şi lucrărilor dosarului, conform art. 385/6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că aceasta este legală Şi temeinică, recursul fiind nefondat.
In mod corect instanţa de fond a menţinut soluţia de neîncepere a urmăririi penală faţă de magistraţii M.M., judecător în cadrul Judecătoriei Ploieşti şi R.C., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploieşti, adoptată de procuror prin rezoluţia nr. 182/P/2009 din 10 iulie 2009, întrucât actele premergătoare efectuate în cauză nu au pus în evidenţă indicii ale săvârşirii vreunei fapte prevăzute de legea penală.
Rezultă din plângerea petentului că cei doi magistraţi s-ar face vinovaţi de săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, favorizarea infractorului şi neglijenţă în serviciu, prevăzute de art. 246, art. 264 şi art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP) întrucât la termenul din 26 martie 2009, într-un dosar aflat pe rolul Judecătoriei Ploieşti având ca obiect plângerea petentului M.C.V. împotriva unei rezoluţii de neîncepere a urmăririi penale faţă de intimata M.I., judecătorul M.M. a respins cererea petentului de citare cu mandat de aducere a intimatei, iar procurorul de şedinţă, R.C., a pus concluzii în sensul respingerii acestei cereri.
Din încheierea de şedinţă de la termenul din 26 martie 2009 rezultă că a fost prezent petentul şi a lipsit intimata M.I. cu care, însă, procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Intimata procuror R.C. şi-a motivat concluziile de respingere a cererii petentului de citarea a intimatei după cum şi intimata judecător M.M. a motivat soluţia de respingere a cererii, ambele raportându-se la obiectul cauzei şi la faptul că prezenţa intimatei M.I. nu este obligatorie, ceea ce este în deplină concordanţă cu dispoziţiile legale în materie.
Astfel, potrivit art. 278/1 alin. (4) C. proc. pen., „persoana faţa de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale precum şi persoana care a făcut plângere se citează, neprezentarea acestor persoane, legal citate, nu împiedică soluţionarea cauzei", iar potrivit alin. (7) al aceluiaşi articol „judecătorul, soluţionând plângerea, verifică rezoluţia sau ordonanţei atacată pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei a oricăror înscrisuri noi prezentate".
Prin urmare, intimaţii magistraţi au făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor legale, intimata din dosarul nr. 16070/281/2008 al Judecătoriei Ploieşti, M.I., chiar prezentă în instanţă, nu ar fi putut fi audiată astfel cum a cerut petentul, întrucât în procedura reglementată de dispoziţiile art. 278/1 C. proc. pen. singurele probe ce pot fi administrate în instanţă sunt înscrisurile noi.
Pe de altă parte, aşa cum corect reţine şi judecătorul fondului, hotărârile judecătoreşti pronunţate de judecători în cadrul exerciţiului funcţiei pot fi reformate prin exercitarea căilor de atac de către părţile interesate în condiţiile legii, instanţele superioare având competenţa de a verifica legalitatea şi temeinicia acestora şi după caz, remedierea erorilor pe care le conţin.
În consecinţă, cum din actele premergătoare efectuate în cauză rezultă că intimaţii magistraţi şi-au exercitat atribuţiile de serviciu în concordanţă cu dispoziţiile legale, nefiind nici cel mai mic indiciu privind săvârşirea infracţiunilor reclamate, Înalta Curte va respinge recursul petentului ca nefondat, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., menţinând sentinţa atacată ca fiind legală şi temeinică.
In conformitate cu dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petentul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul M.C.V. împotriva sentinţei penale nr. 131 din 2 octombrie 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul petent la plata sumei de 400 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi, 28 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2741/2010. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 2743/2010. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
