ICCJ. Decizia nr. 313/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 313/2010
Dosar nr. 8035/2/2009
Şedinţa publică din 28 ianuarie 2010
Asupra cauzei penale de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 306 din 28 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins ca nefondată plângerea formulată de I.T. împotriva Rezoluţiei din data de 30.06 2009 adoptată în Dosarul nr. 1106/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi a Rezoluţiei din data de 29 iulie 2009 din Lucrarea nr. 1173/II/2/2009 a aceleiaşi unităţi de parchet.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut:
Petenta I.T. a depus la Parchetul de pe lângă Judecătoria Cornetu o plângere penală ce a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei prin ordonanţa nr. 846/P/2009 din 11 iunie 2009 în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, dat fiind că persoana reclamată, respectiv subinsp.de poliţie D.M.C., avea calitatea de organ de cercetare al poliţiei judiciare. În plângere se învedera faptul că ofiţerul de poliţie nu a dat curs unei sesizări formulate de către petenta, săvârşind infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Întrucât din actele premergătoare efectuate în cauză a rezultat că ofiţerul de poliţie a efectuat cercetări urmare a aspectelor învederate de către petentă, procedând la audierea acesteia şi altor persoane, prin rezoluţia din 30 iunie 2009 în Dosar nr. 1106/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti s-a dispus în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen. neînceperea urmăririi penale faţă de subinsp. D.M.C. pentru infracţiunea prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) întrucât fapta nu există.
Împotriva acestei rezoluţii petenta I.T. a formulat plângere, în condiţiile art. 278 C. proc. pen., iar prin rezoluţia din 29 iulie 2009 pronunţată în Dosar nr. 1173/II/2/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti în temeiul dispoziţiilor art. 278 alin. (1) C. proc. pen. a dispus respingerea ca neîntemeiată a plângerii petentei, împotriva soluţiei de neîncepere a urmăririi penale emisă la 30 iunie 2009 în Dosar nr. 1106/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, precum şi comunicarea soluţiei.
Nemulţumită de modul de soluţionare al plângerii sale, petenta s-a adresat Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, în condiţiile art. 2781 C. proc. pen.
Instanţa de fond a apreciat că ofiţerul de poliţie şi-a exercitat atribuţiile prevăzute de lege, astfel încât nu au rezultat indicii de săvârşire a infracţiunii imputate acestuia.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs petenta I.T., apreciind că soluţia este nelegală şi netemeinică, intimatul făcându-se vinovat de săvârşirea unor fapte de natură penală, că cercetarea nu a fost completă în sensul că nu a fost audiată de procuror în cadrul actelor premergătoare şi totodată este calomniată, prin afirmaţii referitoare la sănătatea sa mintală.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, analizând recursul petentei sub aspectul motivelor invocate şi din oficiu, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen. îl constată nefondat pentru următoarele considerente:
Din analiza actelor premergătoare efectuate de procuror ce au stat la baza rezoluţiei din 30 iunie 2009 dată în Dosar nr. 1106/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că în mod corect, temeinic şi motivat, în raport cu fiecare critică a petentei ce a fost examinată în concret şi căreia i s-a răspuns argumentat, procurorul a dispus soluţia de neîncepere a urmăririi penale faţă de intimatul D.M.C. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), întrucât faptele sesizate nu există, intimatul exercitându-şi atribuţiile de serviciu cu respectarea prevederilor legale.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu poate reţine criticile formulate de petenta-recurentă referitoare la insuficienta cercetare, prin neaudierea acesteia şi prin neadministrarea vreunui act premergător, deoarece în etapa actelor premergătoare procurorul este singurul care apreciază asupra oportunităţii efectuării verificărilor pe care le consideră necesare şi suficiente, iar conform art. 2781 alin. (7) C. proc. pen., instanţa când judecă plângerea, verifică rezoluţia pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei şi a oricăror înscrisuri noi prezentate, fără să audieze vreo parte din proces.
Afirmaţiile din cadrul rezoluţiilor, cât şi din hotărârea judecătorească, referitoare la starea de sănătate a petentei, au la baza actelor medicale, în carte se menţionează diagnosticul „psihopatie polimorfă decompensată psihotic paranoic reactiv" şi „decompensare psihotică paranoică pe fond de tulburare organică de personalitate" (f. 29 Dosar nr. 11096/P/2009 şi nu aprecieri personale ale procurorului sau ale judecătorilor.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie consideră legală şi temeinică hotărârea recurată, motiv pentru care, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefundat recursul-petentei şi o va obliga conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. la cheltuieli judiciare către stat, efectuate în această fază procesuală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenta I.T. împotriva sentinţei penale nr. 306 din 28 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurenta petentă la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3468/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3473/2010. Penal. Neglijenţa în serviciu... → |
|---|
