ICCJ. Decizia nr. 3468/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3468/2010
Dosar nr. 7941/1/2010
Şedinţa publică din 5 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Încheierea nr. 9/MEA din 29 septembrie 2010, Curtea de Apel Iaşi, secţia penală, a dispus arestarea persoanei solicitate G.C. având în vedere mandatul european de arestare emis de autorităţile judiciare olandeze, cu începere de la 29 septembrie 2010 la 27 octombrie 2010, inclusiv.
Prin aceeaşi încheiere a fost fixat termen la 8 octombrie 2010 pentru obţinerea unor date suplimentare în legătură cu mandatul european şi cauza penală în care a fost emis.
Pentru a dispune în acest sens, judecătorul curţii de apel a reţinut următoarele:
Prin sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul de resort Zwole - Lelystad, Echipa de executare a Sentinţelor Penale, dl. procuror C.L.K. s-a solicitat executarea mandatului european de arestare, cu referinţă la Dosarul nr. 21-000565-06, emis pe numele persoanei solicitate G.C.
Mandatul european de arestare emis la data de 20 iulie 2010 priveşte arestarea şi predarea persoanei solicitate G.C., cetăţean român, născută în Vaslui, fiica lui I. şi L., cu domiciliul în sat B., comuna B., judeţul Vaslui, în scopul executării pedepsei de 180 de zile (6 luni) închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ";exploatarea sexuală a copiilor"; prevăzută de art. 250 lit. a) C. pen. olandez, aplicată prin hotărârea judecătorească emisă la data de 10 decembrie 2007 de Curtea de Apel din Arhem cu referinţa 21-000565-06, rămasă definitivă şi irevocabilă la 08 decembrie 2009.
Actul care fundamentează mandatul european de arestare, emis Parchetul de pe lângă Tribunalul de resort Zwole - Lelystad, Echipa de Executare a Sentinţelor Penale, Olanda, este mandatul de arestare emis în Dosarul 21-000565-06 de Parchetul de pe lângă Tribunalul de resort Zwole - Lelystad.
La data de 29 septembrie 2010, după efectuarea verificărilor cerute de art. 881 din Legea nr. 302/2004, în baza art. 882 din aceeaşi lege, procurorul a luat faţă de persoana solicitată G.C. măsura reţinerii şi a sesizat instanţa de executare a mandatului european de arestare.
Persoana solicitată G.C. a fost condusă în faţa instanţei iar după identificare, s-au făcut cunoscute drepturile prevăzute la art. 91 din Legea nr. 302/2004 şi conţinutul mandatului european de arestare.
Audiată a declarat că consimte la predare, vrea să execute pedeapsa în statul solicitant, dar nu în aceIaşi timp cu soţul, şi că nu renunţă la regula specialităţii. S-a întocmit proces-verbal în acest sens, semnat de persoana solicitată, avocat, grefier şi judecător.
Văzând că mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse privative de libertate, că a fost parcursă faza prealabilă în faţa procurorului, având în vedere dispoziţiile imperative înscrise în art. 90 alin. (8) din lege, curtea de apel a constatat că se impune arestarea persoanei solicitate pe o durată de 29 de zile începând de la 29 septembrie 2010 până la 27 octombrie 2010 inclusiv.
Curtea de apel a reţinut că mandatul european de arestare se execută, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 77 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.
S-a dispus urmarea procedurilor de executare conform art. 90 alin. (13) din lege. De asemenea, întrucât în opinia curţii de apel există neclarităţi în mandatul european de arestare cu privire la pedeapsa ce o are de executat persoana solicitată (neconcordanţele dintre pct. I), lit. c) şi pct. II), lit. f), că acesta nu poartă semnătura reprezentantului autorităţii judiciare a statului emitent, ţinând seama şi de dispoziţiile legale în materie, s-a dispus a se solicita autorităţii judiciare de emitere o copie certificată a mandatului european de arestare (cu elementele obligatorii - semnătură, ştampilă dacă este cazul) şi o copie a hotărârii de condamnare.
Împotriva încheierii, persoana solicitată a formulat prezentul recurs, motivele fiind menţionate în partea introductivă a hotărârii.
Recursul va fi respins ca nefondat pentru motivele ce se vor arăta:
- audiată de către judecător, persoana solicitată a menţionat că este de acord să execute pedeapsa în statul solicitant;
- fiind de acord să execute pedeapsa în statul solicitant, practic persoana solicitată nu contestă săvârşirea faptelor care au făcut obiectul judecăţii în Olanda;
- în aceste condiţii, judecătorul curţii de apel corect a reţinut că a fost parcursă etapa prealabilă în faţa procurorului, şi că nu sunt impedimente prevăzute de Legea nr. 302/2004 care să justifice refuzul declanşării procedurilor judecătoreşti pentru punerea în executare a mandatului european de arestare.
Aspectele de natură personală invocate în faţa judecătorului curţii de apel, dar şi în recurs de către persoana solicitată nu sunt prevăzute de lege ca impedimente care să justifice nepunerea în executare a mandatului european de arestare.
În consecinţă, în temeiul art. 3859 pct. l lit. b) din C. proc. pen., recursul persoanei solicitate va fi respins ca nefondat.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta persoană solicitată va fi obligată la plata către stata cheltuielilor judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată G.C. împotriva Încheierii din nr. 9/MEA din 29 septembrie 2010 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. 638/45/2010.
Obligă recurenta persoană solicitată la plata sumei de 625 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 325 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 5 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1913/2010. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 313/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
