ICCJ. Decizia nr. 3498/2010. Penal. Cerere de transfer de procedură în materie penală (Legea 302/2004). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3498/2010
Dosar nr. 8023/1/2010
Şedinţa publică din 6 octombrie 2010
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Încheierea din 29 septembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori - pronunţată în Dosarul nr. 769/64/2010 s-a dispus, în baza art. 90 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, luarea faţă de persoana solicitată B.A. (fiul lui A. şi I., născut în Târgu Secuiesc, judeţul Covasna, domiciliat în Târgu Secuiesc, str. 1D., judeţul Covasna) măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, Tg. Secuiesc, pe o durată de 5 zile, începând de la data de 29 septembrie 2010 şi până la 3 octombrie 2010 inclusiv.
În baza art. 145 alin. (11) C. proc. pen., pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, persoana solicitată B.A. trebuie să respecte următoarele obligaţii:
a) să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanţa de judecată ori de câte ori este chemat;
b) să se prezinte la Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Covasna - Serviciul de Investigaţii Criminale, desemnat cu supravegherea, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliţie sau ori de câte ori este chemat;
c) să nu îşi schimbe locuinţa fără încuviinţarea instanţei;
d) să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte nicio categorie de arme.
S-a atras atenţia persoanei solicitate B.A. că, în caz de încălcare cu rea-credinţă a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea şi a obligaţiilor stabilite de instanţă se va lua, faţă de acesta, măsura arestării preventive.
S-a dispus punerea în libertate a persoanei solicitate B.A., dacă nu este reţinut sau arestat într-o altă cauză.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut în fapt următoarele:
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov a dispus reţinerea persoanei solicitate B.A. în conformitate cu dispoziţiile art. 883 din Legea nr. 302/2004, fără a fi parcursă însă, în totalitate, procedura prevăzută în art. 882 din legea specială.
Procurorul a reţinut că urmare a depistării persoanei solicitate B.A. de către organele de cercetare ale poliţiei române ";confidenţialitatea procedurii obişnuite prevăzută de art. 881 şi art. 882 din Legea nr. 302/2004 nu s-a mai putut realiza";.
Din actele existente la dosarul cauzei a rezultat că, procedându-se la căutarea persoanei solicitate de către organele de poliţie, B.A. a fost localizat la domiciliul său, aspect ce rezultă din adresa din 24 septembrie 2010 emisă de către I.P.J. Covasna, Serviciul de Investigaţii Criminale.
Din declaraţia dată de B.A. rezultă că locuieşte în mod constant la adresa de domiciliu şi că nu a avut niciodată probleme cu legea penală în România şi că îşi câştigă existenţa în mod onest, din muncă.
De altfel, nici din verificările efectuate pe raza Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov nu a rezultat că acestea ar fi supus vreunei proceduri penale în curs la acest moment.
Din informaţiile furnizate prin adresa din 22 septembrie 2010, emisă de C.C.P.I. - Biroul Naţional INTERPOL, instanţa a constatat că faţă de persoana solicitată a fost emis un mandat european de arestare de către autorităţile judiciare ungare, pentru comiterea infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale.
Nu au rezultat însă din actele dosarului date referitoare la fapta concretă imputată lui B.A., la gravitatea infracţiunii, particularităţile cazului, profilul persoanei urmărite ori care să reliefeze intenţia acestuia de a se sustrage procedurilor penale, în raport de care instanţa să poată aprecia asupra necesităţii arestării preventive în regim de urgenţă şi mai înainte de a fi prezentat mandatul european de arestare tradus în limba română.
Faţă de această împrejurare, ţinând seama de cele învederate de B.A. în declaraţia furnizată la acest termen de judecată şi având totodată în vedere împrejurarea că privarea de libertate a unei persoane trebuie să constituie o măsură de excepţie, Curtea a constatat că la acest moment procesual măsura solicitată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov nu este necesară cauzei.
Date fiind însă informaţiile furnizate de C.C.P.I. - Biroul Naţional INTERPOL, la care s-a făcut referire anterior, şi pentru a fi asigurată prezenţa persoanei solicitate la termenele ulterioare impuse de procedura de executare a mandatului european de arestare, s-a apreciat că se impune a fi luată faţă de B.A. măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, Tg. Secuiesc, pe durata de 5 zile, prev. de art. 90 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, cu începere din data de 29 septembrie 2010 şi până în data de 3 octombrie 2010.
În temeiul art. 145 alin. (11) C. proc. pen., pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, persoana solicitată B.A. va fi obligată să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanţa de judecată ori de câte ori este chemat, să se prezinte la I.P.J. Covasna - Serviciul de Investigaţii Criminale, desemnat cu supravegherea, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliţie sau ori de câte ori este chemat, să nu îşi schimbe locuinţa fără încuviinţarea instanţei, să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte nicio categorie de arme.
Persoanei solicitate B.A. i s-au pus în vedere dispoziţiile art. 145 alin. (3) C. proc. pen., atrăgându-i-se atenţia că, în caz de încălcare cu rea-credinţă a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea şi a obligaţiilor stabilite de instanţă prin prezenta încheiere, se va lua faţă de acesta măsura arestării preventive.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov, solicitând casarea încheierii şi, în rejudecare, luarea măsurii arestării preventive faţă de persoana solicitată B.A.
În motivele scrise şi în susţinerea orală se arată că persoana solicitată, chiar dacă nu are antecedente penale, nu prezintă garanţia că va respecta măsura dispusă în condiţiile în care domiciliul său este unul formal şi nu are loc de muncă stabil.
De asemenea, anterior, persoana solicitată s-a deplasat, în mod repetat, în Ungaria încălcând legislaţia acestei ţări, fapt ce reflectă un comportament antisocial.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie examinând recursul în conformitate cu dispoziţiile art. 38514 C. proc. pen., pe baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 90 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, dacă persoana a fost reţinută potrivit art. 883, - în caz de urgenţă, prin excepţie de la dispoziţiile art. 882, măsura reţinerii poate fi dispusă pe baza semnalării transmise prin O.I.P.C. (Interpol) care nu echivalează cu mandatul european de arestare - judecătorul poate dispune, prin încheiere motivată, pe baza semnalării transmise prin Interpol, arestarea persoanei solicitate sau obligarea de a nu părăsi localitatea pe o durată de 5 zile. În acest caz, instanţa amână cauza şi fixează un termen de 5 zile pentru prezentarea de către procuror a mandatului european de arestare, însoţit de traducerea în limba română.
Din analiza textului rezultă că legiuitorul a lăsat la latitudinea judecătorului, care, în raport de datele concrete ce rezultă din dosarul cauzei, să dispună - în cazuri de urgenţă, - fie arestarea persoanei solicitate, fie obligarea de a nu părăsi localitatea, ambele măsuri putând fi luate pe o durată de 5 zile.
În cauza de faţă, instanţa de fond a constatat, în mod justificat, că se poate lua faţă de persoana solicitată măsura obligării de a nu părăsi localitatea în condiţiile în care nu există date din care să rezulte că aceasta s-ar sustrage procedurii de arestare şi predare către autoritatea judiciară emitentă a mandatului de arestare.
Persoana solicitată are domiciliu stabil, nu a avut conflicte cu legea penală şi îşi câştigă existenţa în mod onest.
În atare condiţii, până la prezentarea mandatului european de arestare tradus în limba română, această măsură preventivă este suficientă pentru a împiedica persoana solicitată să fugă sau să se opună la punerea în executare a mandatului european de arestare emis de autorităţile judiciare maghiare.
Aşa fiind, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov împotriva Încheierii din 29 septembrie 2010 a Curţii de Apel Braşov, privind persoana solicitată B.A.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov împotriva Încheierii de şedinţă din 29 septembrie 2010 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. 769/64/2010, privind persoana solicitată B.A.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul persoană solicitată, în sumă de 320 RON se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul interpretului de limbă maghiară se va suporta din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3493/2010. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 3900/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
