ICCJ. Decizia nr. 3493/2010. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3493/2010
Dosar nr. 7960/1/2010
Şedinţa publică din 6 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Încheierea de şedinţă din 20 septembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. 855/299/2010 (2269/2010) s-a constatat legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului S.F.D.
A menţinut starea de arest a inculpatului.
A menţinut delegaţia apărătorului desemnat din oficiu în prezenta cauza.
S-a reţinut că prin Sentinţa penală nr. 577 din 25 mai 2010 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, menţinută prin Decizia penală nr. 510A a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, a fost condamnat inculpatul S.F.D. (fiul lui M.I., ns. în O., jud. Hunedoara, domiciliat în Bucureşti, str. J., sector 1, cetăţenie română, recidivist, fără loc de muncă) la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 83 alin. (1) şi (2) şi art. 86 C. pen. s-a revocat suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 455 din 23 iunie 2009 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, definitivă prin neapelare la 6 iulie 2009, adăugându-se la prezenta, inculpatul având de executat pedeapsa de 6 ani închisoare.
Totodată, s-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus prevenţia la zi.
În fapt, s-a reţinut că la data de 15 decembrie 2009, în jurul orei 01,00, inculpatul S.F.D., a sustras prin efracţie, din autoturismul marca P., proprietatea părţii vătămate SC A.A. SRL, parcat pe str. I.H., în dreptul imobilului nr. x, sector 1, un aparat G. marca M., un detector radar, marca C., încărcătoarele acestora, precum şi o borsetă de culoare albă, conţinând produse de cosmetică, proprietatea părţii vătămate B.G. (fostă G.M.A.), valoarea prejudiciului fiind de aproximativ 1200 RON.
Analizând actele dosarului, Curtea constată că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive se menţin şi justifică în continuare privarea de libertate a inculpatului, pentru o mai bună desfăşurare a procesului penal.
Astfel, probatoriul administrat până în prezent nu a făcut să certifice presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată, fiind aşadar întrunite în continuare cerinţele art. 143 şi art. 148 lit. f) C. proc. pen.
Tot astfel, se menţine şi temeiul prev. de art. 148 lit. f) C. proc. pen., căci pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea de furt calificat este închisoarea cu mult peste 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă încă un pericol concret pentru ordinea publică, în condiţiile în care în pofida vârstei sale tinere, inculpatul nu este la primul conflict cu legea penală, fiind anterior condamnat pentru fapte similare. În acest context, Curtea apreciază că nu se impune luarea faţă de inculpat de măsuri alternative la privarea de libertate.
Ca urmare, având în vedere disp. art. 160b C. proc. pen. rap. la art. 3002 C. proc. pen., Curtea apreciază că măsura arestării preventive este justificată de motive pertinente şi suficiente şi, în consecinţă, va constata legalitatea şi temeinicia arestării preventive a inculpatului şi va menţine starea de arest a inculpatului.
Împotriva acestei încheieri de şedinţă a declarat recurs inculpatul S.F.D. criticând-o ca netemeinică, solicitând casarea ei, revocarea măsurii arestării preventive şi punerea sa în libertate.
Examinând actele şi lucrările dosarului, încheierea recurată în raport de motivele de critică invocate cât şi din oficiu sub toate aspectele aşa cum prevăd disp. art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte are în vedere că, încheierea atacată a fost pronunţată de instanţa de recurs a Curţii de Apel Bucureşti în ciclul procesual şi tiparul de judecată a recursului declarat de inculpatul S.F.D. împotriva Deciziei penale nr. 510 din data de 2 august 2010 pronunţată de către Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, pentru care s-a respins apelul său împotriva Sentinţei penale nr. 577 din 25 mai 2010 a Judecătoriei Sectorului I Bucureşti, prin care i-a fost aplicată pedeapsa de 6 ani închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 208 - 209 lit. e), g), i) cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
Or, încheierea ca şi deciziile instanţelor de recurs nu pot fi atacate separate cu un nou recurs ceea ce ar contraveni dispoziţiilor procesuale imperative ale art. 3851 alin. (2) C. proc. pen., potrivit cărora ";încheierile pot fi atacate cu recurs numai odată cu sentinţa sau decizia recurată, cu excepţia cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu recurs"; şi ar anihila ordinea de drept constituţională.
Faţă de cele sus-expuse rezultă fără echivoc că recursul de faţă se priveşte ca inadmisibil şi va fi respins ca atare în baza disp. art. 38515 pct. 1 lit. a) teza II-a C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul S.F.D. împotriva Încheierii de şedinţă din 20 septembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. 855/299/2010(2269/2010).
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3892/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3498/2010. Penal. Cerere de transfer de... → |
|---|
