ICCJ. Decizia nr. 353/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 353/2010
Dosar nr. 946/59/2009
Şedinţa publică din 1 februarie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 268/PI din 22 octombrie 2009 Curtea de Apel Timişoara a respins ca nefondată plângerea formulată de petiţionarul B.I. împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale nr. 284/P/2009 din 11 iunie 2009 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, menţinută prin rezoluţia procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara nr. 781/II/2/2009 din 29 iulie 2009.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa a reţinut că prin plângerea înregistrată la Curtea de Apel Timişoara sub numărul 946/59/2009 din 11 august 2009, petentul B.I. a solicitat desfiinţarea rezoluţiei dată în Dosarul nr. 284/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, menţinută prin Rezoluţia din data de 28 iulie 2009 dată în Dosarul nr. 781/II/2/2009 de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, solicitând restituirea cauzei la parchet pentru a se efectua cercetări şi pentru a depune acte doveditoare.
Petiţionarul a susţinut că este arestat politic şi că atâta timp cât intimata s-a aflat în funcţie nu s-au identificat adevăraţii autori ai infracţiunii, exprimându-şi nemulţumirea cu privire la modul cum au fost soluţionate cererile sale de revizuire.
În fapt instanţa a mai reţinut că la 20 martie 2009 petiţionarul, aflat în stare de arest în Penitenciarul Arad a sesizat C.S.M. solicitând tragerea la răspundere penală a magistratului T.O. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi favorizarea infractorului în legătură cu soluţionarea unor lucrări ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad, pe care le-a indicat, iar C.S.M. a trimis plângerea spre competentă soluţionare la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, unde a fost înregistrată sub nr. 284/P/2009.
Prin Rezoluţia din 11 iunie 2009 dispusă în dosarul cu acelaşi număr s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de magistratul T.O. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor imputate constatându-se că faptele nu există.
Din actele premergătoare efectuate în cauză a rezultat că sesizarea petentului este vădit neîntemeiată, iar prin referatele întocmite în cele cinci lucrări la care s-a referit petentul, procurorul D.V. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad a înaintat instanţei competente cereri identice de revizuire formulate de revizuentul B.I. cu privire la Sentinţa penală nr. 732/2001 a aceleiaşi instanţe, concluziile procurorului fiind de respingere a cererilor.
În fiecare caz procurorul şi-a argumentat concluziile, iar revizuentul nu şi-a precizat cererile conform art. 397 alin. (2) C. proc. pen. deşi i s-a pus în vedere de fiecare dată această cerinţă legală.
A mai rezultat din actele premergătoare efectuate în cauză, că magistratul T.O. în calitate de prim procuror adjunct al Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad nu putea influenţa în nici un mod concluziile procurorului învestit cu soluţionarea lucrărilor respective, concluzionându-se că faptele imputate acesteia nu există.
Împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale a formulat plângere în temeiul art. 278 C. proc. pen. petentul B.I., iar prin Rezoluţia nr. 781/II/2/2009 din 29 iulie 2009 procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara a respins plângerea ca nefondată reţinând că cele cinci lucrări indicate de petent nu au fost soluţionare de către intimată, iar referatele prin care s-a propus respingerea cererilor de revizuire formulate de petiţionarul revizuent au fost judicios motivate, iar pe de altă parte nu s-a confirmat susţinerea că intimata în calitatea sa de prim-procuror adjunct ar fi influenţat concluziile respective.
Nemulţumit de soluţia adoptată petentul B.I. s-a adresat instanţei cu plângere întemeiată pe dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen. şi a solicitat desfiinţarea rezoluţiilor atacate şi trimiterea cauzei la procuror.
Curtea de Apel Timişoara respingând ca nefondată plângerea petentului a apreciat că în cauză nu s-a făcut dovada că intimata, cu rea-credinţă nu şi-a îndeplinit sau şi-a îndeplinit în mod defectuos atribuţiile de serviciu şi nici că ar fi ajutat un infractor înainte sau în timpul săvârşirii infracţiunii, pentru a îngreuna sau zădărnici urmărirea penală, judecata sau executarea pedepsei, ori pentru a asigura infractorului folosul sau produsul infracţiunii.
Pe de altă parte s-a constatat, că în mod corect s-a reţinut în rezoluţia de neîncepere a urmăririi penală că nu intimata este cea care a întocmit referatele cu privire la cererile de revizuire formulate de petent şi care au avut caracter consultativ pentru instanţa de judecată, concluzionându-se în sensul că soluţia de netrimitere în judecată a intimatei este legală şi temeinică.
Împotriva sentinţei penale pronunţată de prima instanţă a declarat recurs petentul, care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi a învederat că înţelege să reitereze susţinerile din plângerea iniţială.
Înalta Curte examinând hotărârea atacată, respectiv actele şi lucrările din dosar, potrivit art. 2781 alin. (7) C. proc. pen. constată, că recursul declarat de petent este nefondat.
În condiţiile în care din verificările efectuate a rezultat că lucrările la care s-a referit petentul în plângerea sa au fost soluţionate de un alt procuror decât intimata, iar aceasta din urmă, deşi avea calitatea de prim-procuror adjunct al Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad, nu ar fi putut influenţa şi nu a influenţat concluziile procurorului învestit cu soluţionarea lucrărilor respective, în mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimată.
Pe de altă parte Înalta Curte constată, că referatele prin care s-a propus respingerea cererilor de revizuire formulate de petent au fost judicios motivate, astfel încât susţinerile recurentului petent nu se confirmă.
Aşa fiind, soluţia dispusă de procuror faţă de intimată apare ca fiind justificată, iar hotărârea primei instanţe, de respingere a plângerii formulate de petent ca legală şi temeinică, astfel că recursul declarat de petent este nefondat urmând a fi respins ca atare, potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de petiţionarul B.I. împotriva Sentinţei penale nr. 268/PI din 22 octombrie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3500/2010. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 3552/2010. Penal → |
|---|
