ICCJ. Decizia nr. 3561/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3561/2010
Dosar nr. 4237/2/2010
Şedinţa publică din 12 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 174/F din 10 iunie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de petentul Z.M. împotriva Rezoluţiei din 27 aprilie 2010 dată în Dosarul nr. 625/II/2/2010, de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
Verificând rezoluţia atacată, conform art. 2781 alin. (7) C. proc. pen., curtea a motivat că nu există indicii de săvârşire a infracţiunilor prev. de art. 2481 C. pen., art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP) şi art. 264 C. pen., întrucât soluţiile pronunţate de procuror sunt supuse controlului judecătoresc ceea ce în speţă s-a realizat iar infirmarea acestora nu înseamnă, în lipsa unor dovezi certe şi indubitabile, că magistraţii procurori au săvârşit în soluţionarea cauzei, fapte de natură penală, cu atât mai mult cu cât prin Sentinţa penală nr. 148 din 15 decembrie 2009 a Judecătoriei Bolintin Vale plângerea a fost trimisă la procuror pentru completarea probatoriului.
Împotriva sentinţei a declarat recurs petiţionarul Z.M. care reiterând susţinerile din plângere şi în faţa instanţei de fond, a arătat că este convins că magistratele procuror A.C.A. şi T.E. sunt vinovate şi prin necercetarea distrugerilor provocate de S.D.M. l-au favorizat pe acesta.
Recursul este nefondat.
Prin rezoluţia din 19 august 2008 dată în Dosarul nr. 700/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bolintin Vale în baza art. 228 alin. (6) rap. la art. 10 lit. d) C. pen. - magistratul procuror T.E. a confirmat propunerea de neîncepere a urmăririi penale faţă de numitul S.M. pentru infracţiunea prev. de art. 220 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 256 NCP) În motivarea soluţiei a arătat că prin plângerile din 5 iunie 2008 şi 16 iulie 2008, partea vătămată Z.V. a sesizat că numitul S.M. i-a ocupat în mod abuziv suprafaţa de 5000 mp teren. Din actele premergătoare a rezultat că între cei doi a existat o înţelegere, începând din anul 2003 prin care au făcut un schimb de terenuri. Având în vedere declaraţia lui Z.V. care a arătat că a făcut sesizarea deoarece S.M. nu s-a prezentat la notariat pentru perfectarea actului prin care să fie consfinţit schimbul de terenuri, procurorul a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de tulburare de posesie, prev. şi ped. de art. 220 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 256 NCP)
Plângerea formulată împotriva soluţiei, în temeiul art. 278 C. proc. pen., a fost respins de magistratul procuror C.A. - prim procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Bolintin Vale, prin Rezoluţia nr. 151/II/2/2008.
Nemulţumit şi de această soluţie, petentul s-a adresat conform art. 2781 C. proc. pen. cu plângere la judecător.
Prin Sentinţa penală nr. 148 din 15 decembrie 2009, pronunţată de Judecătoria Bolintin Vale, a fost admisă plângerea şi în baza art. 2781 alin. (8) lit. b), cauza a fost trimisă, în vedere începerii urmăririi penale la Parchetul de pe lângă Judecătoria Bolintin Vale.
Prin hotărâre s-a dispus administrarea unor probe, audierea cotitularului dreptului de proprietate a terenului (P.S.), verificări asupra modului de folosire a terenului de către S.M., situaţia judiciară a terenului, etc.
Rezultă din cele de mai sus, aşa cum a reţinut şi prima instanţă că soluţiile adoptate de cei doi procurori au fost supuse controlului judecătoresc de legalitate.
Infirmarea prin hotărâre a acestor soluţii nu este de natură să atragă răspunderea penală a autorilor deoarece nu a fost stabilită o vină în soluţionarea plângerilor, instanţa de judecată a cerut completarea cercetărilor indicând motivele pentru care a fost adoptată soluţia de trimitere.
Nemulţumirea petiţionarului care şi prin motivele de recurs a arătat că are convingerea că intimatele prin refuzul de a-i lua în considerare acuzaţiile l-au favorizat pe S.M., nu este completată de dovezi că intimatele cu rea-credinţă s-au gravă neglijenţă au adoptat soluţii care i-au cauzat un prejudiciu.
Aşa fiind, în mod corect, prima instanţă a constatat şi motivat că rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale este legală, menţinută Rezoluţia nr. 205/P/2010 din 2 martie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
Recursul urmează a fi respins ca nefondat, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi art. 192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul Z.M. împotriva Sentinţei penale nr. 174/F din 10 iunie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul petent la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 12 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 132/2010. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 163/2010. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
