ICCJ. Decizia nr. 163/2010. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs

Comentarii

0

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 163/2010

Dosar nr. 377/1/2010

Şedinţa publică din 19 ianuarie 2010

Deliberând asupra recursului de faţă pe baza lucrărilor din dosarul cauzei constată următoarele:

1. Curtea de Apel Bacău, secţia penală, prin încheierea de şedinţă nr. 2306.2/103/2009 din 12 ianuarie 2009 a amânat din motive de ordin procedural, judecarea apelurilor declarate de procuror şi inculpaţi la data de 26 ianuarie 2010, interval de timp în care a menţinut arestarea preventivă în cauză a inculpaţilor-apelanţi N.V. şi G.C.C. în conformitate cu prevederile art. 300² raportat la art. 160^b alin. (1) şi (3) C. proc. pen.

Dispunând astfel, instanţa de control judiciar a apreciat că şi la momentul procesual respectiv al judecăţii în apel se menţin nemodificate temeiurile iniţiale prevăzute de art. 143, art. 148 lit. f) C. proc. pen. şi art. 5 paragraf 1 lit. c) şi art. 3 din CEDO care au impus arestarea preventivă a inculpatelor în cursul urmăririi penale cu începere de la 20 decembrie 2008 avându-se în vedere că învinuirea adusă acestora a fost confirmată ulterior după efectuarea cercetării judecătoreşti cu respectarea garanţiilor procesuale prevăzute de art. 6, art. 70, art. 171 C. proc. pen. prin condamnarea acestora în primă instanţă la pedepse de câte 8 ani închisoare fiecare executare în regim de detenţie pentru săvârşirea în coautorat a infracţiunii de omor prevăzută de art. 174 C. pen. în împrejurări de natură a evidenţia existenţa unui pericol concret pentru ordinea publică şi comunitatea din care provine prin lăsarea în libertate a acestora [au ucis victima în vârstă de 42 ani care solicită ajutor şi adăpost pe timp de noapte prin acte repetate de violenţă fizică iar ulterior au încercat să atribuie fapta respectivă martorului C.V.].

2. Recursul declarat de inculpaţi împotriva încheierii amintite, cu solicitarea de a se reaprecia situaţia juridică actuală a acestora şi a fi eliberaţi în cursul procedurii în conformitate cu dispoziţiile art. 160⁹ alin. (2) C. proc. pen. şi art. 3 paragraf 3 din CEDO este nefondat urmând a fi respins ca atare în baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen. pentru considerentele arătate în continuare.

Conform dispoziţiilor art. 160^b C. proc. pen. – aflate în deplină concordanţă cu reglementările în acelaşi sens ale art. 3 paragraf 3 din CEDO – în cursul judecăţii instanţa este obligată să „verifice periodic dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea şi temeinicia arestării preventive" [alin. (1).

Dispunând prin încheierea motivată menţinerea arestării preventive când „constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate alin. (3) soluţia contrară de revocare a arestării preventive şi punere de îndată în libertate a inculpatului potrivit alin. (3) al aceluiaşi text de lege, - solicitată prin recursurile pendinte – fiind adoptată numai dacă „instanţa constată că arestarea preventivă este nelegală sau că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate"].

În speţă, arestarea preventivă a inculpaţilor a fost dispusă cu începere de la 20 decembrie 2008 prin încheierea 41/II/20 decembrie 2008 a Tribunalului Neamţ iar ulterior prelungită şi menţinută succesiv de instanţă până la momentul actual cu respectarea condiţiilor legale prevăzute de art. 143, art. 148 lit. f), raportat la art. 148, art. 149¹, art. 159, art. 300² şi art. 160^b C. proc. pen. şi art. 5 paragraf 1 lit. c) din CEDO şi a garanţiilor procesuale prevăzute de art. 6, art. 70, art. 171 C. proc. pen. şi art. 5 paragraf 3 şi 4 din convenţia amintită. Măsura actuală de menţinere în apel a arestării preventive a inculpaţilor dispusă prin încheierea atacată având ca bază legală dispoziţiile precizate – este de asemenea justificată în considerarea condamnării în primă instanţă pentru învinuirea de omor în împrejurările de fapt arătate în sentinţă.

În plus condamnarea în primă instanţă pentru săvârşirea unei infracţiuni grave de omor în pedepse de câte 8 ani închisoare cu executare în regim de detenţie justifică menţinerea arestării preventive a inculpaţilor şi pentru temeiul de drept nou, nereţinut de Curte, acela prevăzut de art. 160^b alin. (3) teza II C. proc. pen. raportat la art. 5 paragraf 1 lit. d) din CEDO [„dacă este deţinut legal pe baza condamnării pronunţate de către un tribunal competent"].

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. obligă recurenţii inculpaţi să plătească statului suma de câte 300 lei cheltuieli judiciare, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii N.V. şi G.C.C. împotriva încheierii din 12 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cu minori şi familie, pronunţată în dosarul nr. 2306.2/103/2009.

Obligă recurenţii inculpaţi să plătească statului suma de câte 300 lei cheltuieli judiciare, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 19 ianuarie 2010.

← ICCJ. Decizia nr. 3561/2010. Penal. Plângere împotriva...		ICCJ. Decizia nr. 3564/2010. Penal. Menţinere măsură de... →

Vezi şi alte speţe de drept penal: