ICCJ. Decizia nr. 383/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 383/2010
Dosar nr. 678/46/200.
Şedinţa publică din 2 februarie 2010
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 100/F din 20 octombrie 2009 Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins contestaţia la executare formulată de contestatoarea F.C. Constanţa.
S-a reţinut de instanţa de fond că în cauză sunt aplicabile disp. art. 461 lit. c) raportat la art. 445 C. proc. pen., respectiv art. 461 lit. a) rap. la art. 447 C. proc. pen.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti şi contestatoarea F.C. Constanţa.
În esenţă, parchetul a susţinut că prin respingerea contestaţiei la executare, fără a dispune şi cu privire la admiterea sau respingerea cererii formulată în conformitate cu disp. art. 447 alin. (2) C. proc. pen., instanţa a pronunţat o hotărâre nelegală.
Celălalt motiv vizează încălcarea dispoziţiilor art. 4 C. proc. pen. întrucât instanţa nu şi-a manifestat rolul activ nesocotindu-i petentei să propună probe în susţinerea cererii de revocare a suspendării.
Contestatoarea a criticat hotărârea, motivat de faptul că instanţa nu a declinat cauza la judecătorul delegat Biroul Executări Penale (1432/46/2009), soluţionarea potrivit art. 447 C. proc. pen. este greşită întrucât s-a făcut dovada predării imobilului, greşit s-a suspendat provizoriu executarea silită a dispoziţiei de executare.
Recursurile sunt nefondate.
Analizând actele şi lucrările dosarului se constată că în mod corect instanţa de fond a calificat cererea ca fiind o contestaţie la titlu precum şi o contestaţie la survenirea unui incident ivit în cursul executării.
De altfel, prin sentinţa penală nr. 51/F din 20 mai 2008 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a dispus „anularea actelor false şi repunerea părţii civile F.C. Constanţa în situaţia anterioară săvârşirii infracţiunilor" iar în considerentele acesteia sunt enumerate ca atare, făcându-se trimitere la filele din volumele unde acestea se regăsesc.
Pe de altă parte, anularea actelor iniţiale conduce şi la anularea actelor subsecvente, numai în procedura executării şi care se realizează doar de judecătorul delegat al Biroului executări penale potrivit hotărârii rămase definitivă şi irevocabilă.
Referitor la cererea de revocare sau anulare a suspendării executării pedepsei, art. 447 alin. (1) C. proc. pen., statuează că se pronunţă din oficiu sau la sesizarea procurorului, instanţa care judecă ori a judecat în primă instanţă infracţiunea ce ar putea atrage revocarea sau anularea. La alin. (2) al aceluiaşi text se prevede că „dacă până la expirarea termenului de încercare nu au fost respectate obligaţiile civile prevăzute de art. 84 sau art. 864 alin. (1) C. pen., partea interesată sau procurorul sesizează instanţa ce a pronunţat în primă instanţă suspendarea în vederea revocării suspendării executării pedepsei.
Or, din perspectiva acestor dispoziţii rezultă obligaţia petentei de a demonstra neîndeplinirea obligaţiilor cu rea credinţă dar şi aceea de a-şi motiva şi susţine cererea atât prin înscrisuri cât şi prin note de probatorii.
Astfel, pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursurile, ca nefondate.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatoarea va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti şi de contestatoarea F.C. Constanţa împotriva sentinţei penale nr. 100F din 20 octombrie 2009 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă contestatoarea la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 2 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3611/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3617/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
