ICCJ. Decizia nr. 3617/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3617/2010
Dosar nr. 308/45/2010
Şedinţa publică din 15 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 65 din 24 iunie 2010 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-a respins ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul B.E. împotriva rezoluţiei din 21 aprilie 2010 dată în Dosarul nr. 475/P/2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, rezoluţie ce a fost menţinută.
Prima instanţă a reţinut că soluţia de neîncepere a urmăririi penale dispusă de procuror, în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen. faţă de intimaţii P.M., Z.D., M.C., D.A., M.C., G.P., V.D., D.C., M.A., P.R., Ţ.D., B.D.M. şi U.S., cercetaţi sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 213, 214, 215, 246, 247, 248, 2481, 259, 260, 271, 288, 289, 290, 298, 302 şi 323 C. pen., este legală şi temeinică. Actele prealabile efectuate de procuror nu au conturat vreun element constitutiv al acestor infracţiuni, fiecare dintre persoanele reclamate îndeplinindu-şi atribuţiile de serviciu specifice funcţiei deţinute.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs petiţionarul B.E., care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, arătând că judecătorul de fond era incompatibil să judece cauza, întrucât s-a antepronunţat şi a judecat alte plângeri formulate de petiţionar, pronunţând soluţii nefavorabile acestuia. De asemenea, arată că îşi menţine plângerea penală formulată împotriva intimaţilor.
În şedinţa de judecată din 15 octombrie 2010, procurorul de şedinţă a invocat în cadrul recursului declarat de petiţionar, cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 1 C. proc. pen., motivând că hotărârea a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor privind competenţa după materie, intimaţii neavând o calitate care să atragă competenţa Curţii de Apel, iar după materie competenţa revine instanţei de drept comun, judecătoriei.
Înalta Curte apreciază ca fiind întemeiat motivul de recurs invocat de procuror, în cadrul recursului declarat de petiţionar.
În cauză, dosarul a fost înregistrat la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, care a făcut actele premergătoare, competenţa acestuia fiind atrasă de faptul că între persoanele reclamate se află şi magistratul C.M.D.M.
Întrucât pe parcursul cercetărilor, prin Hotărârea cu nr. 1199 din 9 iulie 2009 a C.S.M. magistratul a obţinut gradul profesional de judecător de curte de apel, prin Ordonanţa nr. 475/P/2009 din 21 aprilie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de toţi intimaţii mai sus nominalizaţi, s-a dispus şi disjungerea cauzei cu privire la magistratul C.M.D.M. şi declinarea competenţei de soluţionare în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Cum numai dispoziţia de neîncepere a urmăririi penale din ordonanţa atacată face obiectul controlului prev. de art. 2781 C. proc. pen. nu şi aceea de disjungere şi de declinare a competenţei, prima instanţă era datoare să observe că nici unul dintre intimaţi nu avea o calitate ce atrăgea competenţa curţii de apel în primă instanţă, fiind vorba de funcţionari din administraţia publică, funcţionari BRD sau grefieri.
Cât priveşte infracţiunile reclamate, acestea, conform art. 25 alin. (1) C. proc. pen., sunt judecate în primă instanţă de judecătorie, niciuna nefiind în competenţa altor instanţe.
Întrucât hotărârea a fost dată cu încălcarea competenţei după materie, încălcare ce atrage nulitatea sa absolută conform art. 197 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte în baza art. 38515 pct. 2 lit. c) teza ultimă, va admite recursul declarat, va casa sentinţa în totalitate şi va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Iaşi, instanţă competentă conform art. 25 C. proc. pen.
Admiterea cazului de casare prev. de art. 3859 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen. face inutilă analiza celorlalte critici formulate de petiţionar în scris ca motive de recurs.
Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de petiţionarul B.E. împotriva Sentinţei penale nr. 65 din 24 iunie 2010 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Casează sentinţa penală atacată.
Trimite cauza spre rejudecare la Judecătoria Iaşi.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 383/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 394/2010. Penal → |
|---|
