ICCJ. Decizia nr. 3888/2010. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3888/2010
Dosar nr. 3179/98/2007
Şedinţa publică din 3 noiembrie 2010
Asupra recursurilor de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Ialomiţa nr. 83/P/2007 din 11 octombrie 2007, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpaţilor K.M.M. şi M.N., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 20 raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) şi art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) din acelaşi cod.
În fapt, s-a reţinut că, la data de 17 aprilie 2006, C.S. - reprezentat al S.C. B.T. S.R.L. Constanţa a fost anunţat de către R.B. - Sucursala Ţăndărei că a fost introdus la plată un bilet la ordin în valoare de 570.913 RON, emis urmare a încheierii unui contract de asociere în participaţiune. C.S. a solicitat băncii să nu facă plata, întrucât societatea pe care o reprezintă nu a emis biletul la ordin şi nu a încheiat vreun contract de asociere în participaţiune cu inculpatul M.N..
Din cuprinsul contractului rezultă că a fost încheiat între S.C. B.T. S.R.L. Constanţa şi M.N. şi are ca obiect cumpărarea de animale vii, precum şi exportul acestora, fiind datat 20 decembrie 2005.
Conform contractului, partea vătămată ar fi participat cu un aport social compus din resurse financiare, umane, maşini şi utilaje, iar inculpatul M.N. cu suma de 146.000 euro. De asemenea, la data de 14 aprilie 2006, partea vătămată trebuia să-i restituie acestuia din urmă suma de 156.000 euro, iar pentru garantarea plăţii acestei sume trebuia să-i remită un bilet la ordin scadent la data de 14 aprilie 2006.
În ceea ce priveşte ştampila aplicată pe contract în dreptul părţii vătămate, s-a stabilit că nu aparţine acesteia.
Biletul la ordin, datat 20 decembrie 2005, semnat în numele S.C. B.T. S.R.L. Constanţa de inculpatul K.M.M., a fost ştampilat de către acesta cu o ştampilă ce nu aparţinea părţii vătămate. Inculpatul sus-menţionat a înmânat acest instrument de plată inculpatului M.N., pentru ca acesta din urmă să-l introducă la bancă.
Prin Sentinţa penală nr. 499 din 9 iunie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 3179/98/2007 (1638/2007), Tribunalul Ialomiţa, secţia penală, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul K.M.M. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 20 raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) şi art. 290 C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d), respectiv, lit. c) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul M.N. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 20 raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) şi, respectiv, art. 290 C. pen.
A respins acţiunea civilă formulată de S.C. B.T. S.R.L. Constanţa.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Ialomiţa şi partea civilă S.C. B.T. S.R.L. Constanţa.
Parchetul a criticat sentinţa pentru greşita achitare a inculpaţilor, ca şi pentru greşita încadrare juridică dată uneia din faptele reţinute în sarcina inculpatului K.M.M., corectă fiind încadrarea în complicitate la tentativă la infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 26 raportat la art. 20 raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen., întrucât acesta l-a ajutat pe inculpatul M.N. să inducă în eroare S.C. B.T. S.R.L. Constanţa.
Partea civilă S.C. B.T. S.R.L. Constanţa a criticat soluţia instanţei de fond sub aspectul greşitei achitări a inculpaţilor. Pe latură civilă, s-a solicitat efectuarea unei expertize contabile în vederea stabilirii prejudiciului, arătând că partea civilă a suferit şi un prejudiciu moral.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 206 din 7 octombrie 2009, a respins ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Ialomiţa şi de partea civilă S.C. B.T. S.R.L. Constanţa, prin administrator S.C..
Cele două instanţe au apreciat că în cazul în care probele referitoare la vinovăţie nu sunt certe şi sigure, există îndoiala cu privire la vinovăţia inculpaţilor, astfel încât se aplică regula potrivit căreia orice îndoială operează în favoarea acestora.
S-a reţinut că nu s-a dovedit dacă C.S. sau altă persoană din cadrul S.C. B.T. S.R.L. Constanţa l-a încunoştinţat pe inculpatul K.M.M. că i s-a retras dreptul de semnătură în bancă la data de 26 ianuarie 2006 şi nici momentul la care i s-ar fi adus la cunoştinţă acest lucru.
De asemenea, în ceea ce priveşte contractul de asociere în participaţiune, s-a arătat că inculpatul M.N. l-a semnat în dreptul numelui său şi pentru sine, nefiind produse probe certe sub aspectul laturii subiective, privind semnarea de către acesta din urmă a unui contract de asociere în participaţiune, deşi nu era real.
Instanţele au apreciat că inculpatul K.M.M. a semnat biletul la ordin, iar susţinerea acestuia că l-a semnat întrucât aşa i-a spus C.S., nu a putut fi răsturnată prin dovedirea contrariului. Nu s-a demonstrat că inculpatul ar fi falsificat la un moment dat ştampila societăţii şi nici faptul că după falsificare inculpatul K.M.M. ar fi fost cel care a aplicat această ştampilă, atât pe contractul de asociere în participaţiune, cât şi pe biletul la ordin.
În termen legal, împotriva Deciziei penale nr. 206 din 7 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi partea civilă S.C. B.T. S.R.L. Constanţa.
Parchetul a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., susţinând că atât instanţa de fond, cât şi cea de apel au interpretat eronat probele administrate în cauză cu consecinţa pronunţării unor hotărâri greşite de achitare a inculpaţilor pentru faptele pentru care au fost trimişi în judecată.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunţate şi condamnarea inculpatului K.M.M. pentru complicitate la tentativă la infracţiunea de înşelăciune şi fals în înscrisuri sub semnătură privată, precum şi condamnarea inculpatului M.N. pentru tentativă la infracţiunea de înşelăciune şi fals în înscrisuri sub semnătură privată.
Recurenta parte civilă nu a motivat recursul declarat.
Examinând hotărârile atacate prin prisma criticilor formulate, cât şi din oficiu, potrivit dispoziţiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată următoarele:
Instanţele au comis o gravă eroare de fapt, având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de achitare.
Hotărârile pronunţate se întemeiază pe o apreciere eronată a probelor, pe constatări de fapt denaturate şi neconforme cu realitatea, ceea ce a condus instanţa de control judiciar la constatarea unei contrarietăţi evidente şi de necontestat între ceea ce spune dosarul prin scriptele lui şi ceea ce spun instanţele prin hotărârile lor.
Instanţele au înlăturat nejustificat o serie de probe, iar altele au fost evaluate greşit, conţinutul unor piese ale dosarului fiind reţinut contrar a ceea ce este evident şi fără posibilitate de controversă.
Discordanţa dintre percepţia instanţelor şi conţinutul real al probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente ce dovedesc vinovăţia inculpaţilor K.M.M. şi M.N. în săvârşirea tentativei la infracţiunea de înşelăciune şi a infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată a avut drept consecinţă pronunţarea unei alte soluţii decât cea pe care materialul probator o susţine, ceea ce reprezintă o eroare gravă de fapt ce se analizează în recurs, prin prisma dispoziţiilor art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.
Din analiza materialului probator administrat în cauză, Înalta Curte reţine că reprezentantul părţii vătămate S.C. B.T. S.R.L. Constanţa - C.S. a declarat în mod constant, pe parcursul procesului penal - poziţie menţinută şi cu prilejul confruntării cu inculpatul M.N., că nu a participat la întocmirea şi redactarea contractului de asociere în participaţiune şi că, niciodată nu a înmânat biletul la ordin inculpatului K.M.M., neexplicându-şi cum a ajuns acest titlu de credit în posesia acestuia.
Inculpatul K.M.M. a afirmat că el i l-a prezentat pe inculpatul M.N. reprezentantului părţii civile, C.S., în luna decembrie 2005, prilej cu care au discutat condiţiile unui împrumut pe care cel din urmă inculpat urma să îl dea părţii vătămate.
Cu acelaşi prilej, s-ar fi întocmit un document în limba arabă, pe care i l-a dat lui C.S..
Inculpatul a declarat că nu a văzut când s-au predat banii, însă a doua zi, C.S. i-a înmânat un contract în două exemplare, semnat şi ştampilat; au mers împreună la domiciliul lui M.N., unde a intrat în casă, înmânându-i acestuia din urmă contractul pe care l-a semnat, oprindu-şi un exemplar, celălalt exemplar rămânând la C.S..
Inculpatul M.N. a afirmat că îl ştia pe reprezentantul părţii civile de mai multă vreme, întrucât mai făcuse afaceri cu el. I-a înmânat lui C.S. suma de 146.000 euro, bani pe care îi avea în casă, în prezenţa inculpatului K.M.M.. A doua zi, reprezentantul părţii civile a venit la domiciliul inculpatului M.N. şi a adus, în original, un exemplar al contractului pe care acesta l-a semnat, celălalt exemplar rămânând la C.S..
În ceea ce priveşte biletul la ordin, datat 20 decembrie 2005, inculpatul K.M.M. a afirmat că l-a primit de la C.S. în perioada 25 decembrie - 31 decembrie 2005, fiind însoţit de două borderouri de predare în bancă, unul dintre acestea fiind completat, semnat şi ştampilat, iar cu această ocazie a semnat titlul de credit, întrucât reprezentantul părţii vătămate i-a cerut acest lucru.
Inculpatul M.N. a declarat că biletul la ordin i-a fost adus în luna aprilie 2006 de către inculpatul K.M.M., fiind completat integral, semnat şi ştampilat, alături aducându-i-se şi două borderouri de încasare, în alb. Contrar acestei susţineri, inculpatul K.M.M. a precizat că i-a înmânat biletul la ordin inculpatului M.N. în ianuarie 2006.
În faţa instanţei de fond, inculpatul M.N. a declarat că biletul la ordin i-a fost adus de C.S..
Martora T.G.S. a declarat în mod constant că în luna ianuarie 2006 a fost contactată telefonic de către inculpatul K.M.M., care i-a cerut să-i dea ştampila societăţii, urmând să primească în schimb suma de 2.000 euro, aceasta nedând curs solicitării inculpatului.
În cuprinsul raportului de expertiză criminalistică din 15 mai 2009 (singurul întocmit în prezenta cauză), aflat în dosarul instanţei de apel, s-a concluzionat că semnătura de la poziţia S.C. B.T. S.R.L. Constanţa de pe actul intitulat ";contract de asociere în participaţiune";, datat 20 decembrie 2005, a fost executată de numitul C.S., iar impresiunea de pe ştampilă operantă de la aceeaşi poziţie a actului sus-intitulat nu a fost creată cu ştampila care a creat impresiunile de comparaţie puse la dispoziţie.
S-a mai arătat că actul contestat nu a fost întocmit în întregime la acelaşi moment, deoarece între textul actului şi menţiunile S.C. B.T. S.R.L. Constanţa şi M.N. - aflate în subsolul acestuia, există deosebiri în ceea ce priveşte materialul de imprimare al acestora, fiind tipărite cu echipamente distincte şi la momente diferite.
În final, s-a mai precizat că actul în discuţie conţine pe ultima filă încă două semnături, a căror prezenţă a fost mascată prin manopere de acoperire şi îndepărtate a materialului de scriere.
Astfel, s-a reţinut că în porţiunea imediat inferioară menţiunii S.C. B.T. S.R.L. Constanţa, corespunzătoare zonei în care a fost redată semnătura în litigiu, a fost evidenţiat un ansamblu grafic din care se mai pot distinge, la nivel macroscopic, doar unele fragmente de material de scriere având culoarea albastră şi şanţuri de presiune dispuse pe direcţia oblică. Examinarea în lumină lateral - incidentă şi în spot de fluorescenţă cu ajutorul VSC 5000 a relevat preexistenţa unei semnături în zona respectivă, al cărei traseu nu a putut fi îndepărtat în totalitate. Sub semnătura executată la poziţia ";M.N."; există, de asemenea, un traseu subiacent (probabil o semnătură), care a fost acoperit prin repasare cu o substanţă de culoare deschisă (posibil pastă corectoare).
Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 5 septembrie 2006, aflat în dosarul de urmărire penală, a concluzionat că semnăturile depuse la rubricile ";semnătura emitentului la vedere"; şi ";semnătura emitentului"; de pe biletul la ordin din data de 20 decembrie 2005, emis de S.C. B.T. S.R.L. Constanţa au fost executate de numitul K.M.M.. De asemenea, s-a reţinut că impresiunile de ştampilă depuse la cele două rubrici mai sus menţionate de pe acelaşi bilet la ordin emis de S.C. B.T. S.R.L. Constanţa au fost executate de numitul K.M.M.. De asemenea, s-a reţinut că impresiunile de ştampilă depuse la cele două rubrici mai sus menţionate de pe acelaşi bilet la ordin emis de S.C. B.T. S.R.L. Constanţa nu au fost aplicate cu ştampilele aparţinând S.C. B.T. S.R.L. Constanţa.
Înalta Curte consideră că menţiunea din cuprinsul raportului de expertiză, conform căreia semnătura de la poziţia ";S.C. B.T. S.R.L. Constanţa"; de pe contractul de asociere în participaţiune, datat 20 decembrie 2005, a fost executată de numitul C.S., nu poate conduce în mod indubitabil la concluzia că acesta din urmă a semnat contractul, întrucât nu trebuie privită izolat, ci se impune a fi analizată în raport şi de celelalte împrejurări reţinute în cuprinsul raportului şi anume, redactarea la momente diferite a textului actului şi a menţiunilor din finalul acestuia, ce individualizează părţile în litigiu, precum şi imprimarea acestora cu echipamente distincte.
Astfel, este evident că C.S. nu şi-a exprimat acordul de voinţă şi nu a semnat contractul de asociere în participaţiune, astfel cum acesta a fost prezentat de inculpatul M.N., neavând cunoştinţă de existenţa acestuia.
Doar inculpaţii sunt cei care au cunoscut existenţa contractului, inculpatul M.N. l-a şi semnat, deşi cunoştea că nu există acordul de voinţă al părţii co-contractante. Acest contract le-a fost necesar pentru a justifica prezentarea la bancă cu un bilet la ordin şi pentru a determina astfel instituţia bancară să le vireze o sumă de bani din contul părţii vătămate, fără ca aceasta din urmă să aibă vreo obligaţie faţă de inculpatul sus-menţionat.
Dacă reprezentantul părţii vătămate ar fi avut cunoştinţă de existenţa acestui contract şi dacă conţinutul acestuia ar fi reprezentat şi manifestarea sa de voinţă, l-ar fi semnat la momentul încheierii şi ar fi aplicat ştampila S.C. B.T. S.R.L. Constanţa.
Aspectele privind primirea sumei de bani de către partea vătămată prin reprezentantul C.S. de la inculpatul M.N., precum şi obligaţia acesteia de a restitui suma de 156.000 euro la data de 14 aprilie 2006 către inculpat, sunt prevăzute pe a doua filă a contractului ce nu poartă nicio semnătură, astfel încât nu se poate trage în mod automat concluzia că reprezintă voinţa părţii vătămate.
O dovadă a fictivităţii contractului este şi împrejurarea că acesta nu este înregistrat la societate, suma de bani pretins a fi primită de către reprezentantul părţii vătămate nu apare în evidenţele contabile ale firmei. Totodată, nu a fost descoperită în contabilitate vreo evidenţă care să se fi întocmit separat pentru respectivul contract.
De altfel, inculpatul M.N. nici nu dispunea de surse de venit care să-i permită să deţină suma de 146.000 euro.
Probele administrate au contrazis apărarea inculpatului că ar fi retras sume de bani de la instituţii financiare şi nici nu a operat schimburi valutare în localitatea de domiciliu.
Şi în ceea ce priveşte biletul la ordin, este evident că acesta a fost falsificat de inculpatul K.M.M. prin aplicarea unei alte ştampile decât cea care aparţinea părţii vătămate, actul purtând semnătura acestuia.
Faptul că acestui inculpat nu i s-ar fi adus la cunoştinţă că i s-ar fi retras dreptul de semnătură în bancă la data de 26 ianuarie 2006, nu poate fi reţinut, întrucât din examinarea declaraţiilor inculpatului rezultă că acesta nu a fost întrebat niciodată cu privire la acest aspect, pe de o parte, iar pe de altă parte, niciodată acesta nu a susţinut că nu avut cunoştinţă că i s-a retras dreptul de semnătură în bancă.
Împrejurarea că inculpatul a menţionat data emiterii 20 decembrie 2005, nu înseamnă că acest act a fost emis, semnat şi ştampilat la acel moment. Această dată a fost menţionată de inculpatul K.M.M. tocmai pentru a da o aparenţă de legalitate actului, pentru a lăsa impresia că a emis biletul la ordin la momentul la care avea specimen de semnătură în bancă. Dacă ar fi fost aşa, titlul de credit ar fi fost înmânat inculpatului M.N. la momentul emiterii şi nu în aprilie 2006, aşa cum susţine acesta din urmă, moment la care inculpatul K.M.M. îi fusese retras dreptul de semnătură.
Or, este evident că acest din urmă inculpat a întocmit biletul la ordin, l-a semnat şi ştampilat după ce dreptul de semnătură în bancă i-a fost retras de către reprezentantul părţii vătămate, moment în care nu mai avea acces la ştampila societăţii şi, tocmai de aceea, a aplicat o ştampilă falsă.
În aprecierea declaraţiilor date de către cei doi inculpaţi pe parcursul procesului penal, trebuie avut în vedere că relatările acestora sunt diferite cu privire la aspecte esenţiale ale cauzei şi anume, împrejurările concrete în care s-ar fi făcut împrumutul, la remiterea banilor, precum şi în ceea ce priveşte persoana şi momentul la care a fost înmânat biletul la ordin inculpatului M.N..
Pentru aspectele mai sus-arătate, Înalta Curte constată că inculpatul K.M.M. este cel care a întocmit în fals biletul la ordin, i l-a înmânat inculpatului M.N. care s-a prezentat la bancă pentru a încasa suma de 570.913,20 RON. Anterior acestui moment, acest inculpat a semnat un contract de asociere în participaţiune întocmit fictiv, tocmai pentru a da o aparenţă de legalitate solicitării sale adresate băncii prin prezentarea biletului la ordin - pretins a fi emis în baza acestui contract - de a i se remite din contul părţii vătămate o sumă de bani.
Inculpaţii sunt singurii care au avut un mobil, pentru a acţiona în modul descris mai sus şi existenţa acestui interes material explică conduita lor infracţională şi constituie liantul logic şi de necontestat al dovezilor administrate în cauză.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că inculpaţii K.M.M. şi M.N. se fac vinovaţi de săvârşirea tentativei la infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 20 raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. şi a infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen., în concurs real, potrivit dispoziţiilor art. 33 lit. a) C. pen.
Întrucât inculpatul K.M.M. a avut o înţelegere cu inculpatul M.N., înţelegere anterioară întocmirii în fals a biletului la ordin, acţiunea sa de a înmâna instrumentul de plată inculpatului M. pentru ca acesta să-l introducă în bancă în vederea obţinerii unei sume de bani din contul părţii vătămate se circumscrie formei de participaţiune penală a coautoratului şi nicidecum doar aceleia de complicitate.
De altfel, inculpaţii, apropiaţi inclusiv prin relaţii de familie, au acţionat coordonat, fiecare contribuind prin activitatea sa la realizarea scopului final al înşelăciunii plănuite prin mijloace frauduloase.
Având în vedere conduita inculpaţilor anterior săvârşirii faptelor, lipsa antecedentelor penale, vârsta lor, Înalta Curte va face în cauză aplicarea dispoziţiilor art. 74 lit. a) C. pen. şi va stabili pedepse care să corespundă criteriilor generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi scopului preventiv-educativ al sancţiunii penale stabilit de art. 52 C. pen.
Înalta Curte va avea în vedere gradul de pericol social al infracţiunilor săvârşite, mecanismul de operare şi cuantumul sumei de bani necuvenite ce s-a urmărit a fi obţinută, datele personale ale inculpaţilor, perioada de timp scursă de la comiterea faptelor.
Aşa fiind, în temeiul art. 20 raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) şi 76 lit. a) şi alin. (2) C. pen., inculpaţii K.M.M. şi M.N. vor fi condamnaţi la pedeapsa de câte 3 ani şi 4 luni închisoare fiecare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de câte 3 ani fiecare, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a), 76 lit. e) C. pen., inculpaţii vor fi condamnaţi la pedeapsa de câte 2 luni închisoare fiecare.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., fiecare inculpat va executa pedeapsa cea mai grea de 3 ani şi 4 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.
Pe durata executării pedepsei principale, inculpaţilor li se va aplica pedeapsa accesorie prevăzută de art. 71 C. pen. a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
În baza art. 348 C. proc. pen., se va dispune anularea contractului de asociere în participaţiune din 21 decembrie 2005 şi biletul la ordin din 20 decembrie 2005 emis în favoarea inculpatului M.N. de către partea civilă S.C. B.T. S.R.L. Constanţa.
Pentru aceste motive, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi de partea civilă S.C. B.T. S.R.L. Constanţa, va casa decizia penală atacată şi Sentinţa penală nr. 499 din 9 iunie 2008 a Tribunalului Ialomiţa şi, rejudecând, va dispune astfel cum s-a arătat în cele ce preced.
În baza art. 192 alin. (2) şi art. 189 C. proc. pen., inculpaţii vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul pentru asistenţa juridică din oficiu avansându-se din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi de partea civilă S.C. B.T. S.R.L. Constanţa împotriva Deciziei penale nr. 206 din 7 octombrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, privind pe inculpaţii K.M.M. şi M.N..
Casează Decizia penală nr. 206 din 7 octombrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală şi Sentinţa penală nr. 499 din 9 iunie 2008 a Tribunalului Ialomiţa, secţia penală şi, rejudecând:
În baza art. 20 raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. a) şi alin. (2) C. pen., condamnă pe inculpaţii K.M.M. şi M.N. la câte 3 ani şi 4 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., în condiţiile art. 71 C. pen.
În baza art. 65 C. pen., interzice drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. e) C. pen., condamnă pe inculpaţii K.M.M. şi M.N. la câte 2 luni închisoare, cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., în condiţiile art. 71 C. pen.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., aplică inculpaţilor pedeapsa cea mai grea, de câte 3 ani şi 4 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b), în condiţiile art. 71 C. pen. pe o durată de 3 ani.
În baza art. 348 C. proc. pen., anulează contractul de asociere în participaţiune din 21 decembrie 2005 şi biletul la ordin din 20 decembrie 2005 emis în favoarea inculpatului M.N. de către partea civilă S.C. B.T. S.R.L. Constanţa.
Obligă pe fiecare intimat inculpat la plata sumei de câte 600 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 150 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 3 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 281/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4276/2010. Penal → |
|---|
