ICCJ. Decizia nr. 4276/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4276/2010
Dosar nr. 1034/36/2010
Şedinţa publică din 29 noiembrie 2010
Asupra recursului penal de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 227 din 6 iulie 2010 a Tribunalului Constanţa au fost condamnaţi inculpaţii: L.L. şi Ţ.L. la pedepsele de câte 2 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (2) şi 76 alin. (1) lit. c) C. pen., precum şi L.R.F. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 16 şi 14 din Legea nr. 143/2000 şi a art. 74 alin. (1) lit. d) şi 80 alin. (2) C. pen.
S-au aplicat dispoziţiile art. 71 şi 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pentru toţi inculpaţii, iar în baza art. 861 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepselor aplicate, sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 4 ani pentru inculpaţii L.L. şi Ţ.L. şi, respectiv, de 3 ani pentru inculpatul L.R.F.
În baza art. 863 alin. (1) C. pen., s-a stabilit ca inculpatul să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de acest text de lege, iar potrivit art. 71 alin. (5) C. pen., s-a constatat suspendată executarea pedepselor accesorii.
Prin aceeaşi sentinţă a fost condamnat inculpatul R.M.C. la 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi a art. 99, 74 alin. (2) şi 76 lit. e) C. pen.
S-au aplicat dispoziţiile art. 71 şi 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
Potrivit art. 1101 alin. (1) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate inculpatului R.M.C. sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 1 an, stabilindu-se ca inculpatul să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 863 alin. (1) C. pen. Totodată, potrivit art. 71 alin. (5) C. pen., s-a constatat suspendată executarea pedepsei accesorii.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut că la data de 29 octombrie 2009, lucrătorii de poliţie judiciară din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalităţii Organizate Constanţa s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că o persoană de sex masculin în vârstă de 20 - 22 ani, cunoscută sub numele de „C.” ar deţine o cantitate apreciabilă de canabis, pe care încerca să o pună în vânzare.
Prin Ordonanţa procurorului din 30 octombrie 2009 s-a dispus autorizarea unui investigator sub acoperire şi a unui colaborator al acestuia, care să intre în legătură cu acel tânăr şi cu persoane din anturajul acestuia în vederea procurării, în condiţiile legii, a drogurilor pe care acesta le oferea spre vânzare.
În seara zilei de 6 noiembrie 2009, conform înţelegerii, investigatorul sub acoperire s-a prezentat la locul stabilit pentru a se întâlni cu numitul „C.”.
La orele 21:00, investigatorul sub acoperire a oprit în faţa blocului nr. X, iar după circa 10 minute, din scara blocului au ieşit două persoane care s-au urcat în autoturismul cu care venise investigatorul.
Imediat, a intervenit echipa operativă care a procedat la legitimarea celor doi tineri, stabilind că cel cunoscut sub numele „C.” este R.M.C., iar cel de al doilea este L.R.F.
Asupra acestuia din urmă s-a descoperit o pungă din plastic transparent ce conţinea aproximativ 50 grame de substanţă vegetală de culoare verde şi un pistolet cu gaze marca E., calibru 9 mm, ridicat în vederea continuării cercetărilor.
În declaraţiile sale inculpatul L.R.F. a menţionat că substanţa vegetală pe care încerca să o vândă i-a fost dată de o persoană poreclită „C.A.”, care, în acel moment se afla în apartamentul său, din care el împreună cu R.M.C. tocmai ieşiseră.
În acel imobil a fost apoi găsit inculpatul Ţ.L., care a recunoscut că substanţa vegetală găsită asupra inculpatului L.R.F. îi aparţine şi că i-a dat-o acestuia din urmă să o vândă contra sumei de 550 euro.
De asemenea, inculpatul Ţ.L. a declarat că drogul aparţine unui cunoscut al său pe nume L., cu care se înţelesese să-i dea suma de 30 RON/gram.
La percheziţia corporală efectuată asupra inculpatului Ţ.L. a fost descoperită o pungă din material plastic transparent, ce conţinea aproximativ 3 grame de substanţă vegetală cu miros specific de canabis.
În continuare echipa operativă a fost condusă de inculpatul Ţ.L. la locul unde, după tranzacţie, urma să se întâlnească cu proprietarul mărfii.
Aici a fost identificat inculpatul L.L., care a recunoscut că este proprietarul cantităţii de canabis date inculpatului Ţ.L. spre valorificare.
Inculpaţii L.L. şi Ţ.L. au declarat că deţin la domiciliile lor cantitatea de canabis predată imediat organelor de poliţie.
Astfel, de la domiciliul inculpatului Ţ.L. a fost ridicată cantitatea de 50 grame canabis depozitată în boxa din subsolul blocului unde locuieşte, iar de la domiciliul inculpatului L.L. a fost ridicată o cantitate mai mare, de 145,7 grame canabis, din care 137,5 grame găsită în podul casei şi 8,2 grame găsită în camera inculpatului.
Explicând provenienţa întregii cantităţi de canabis, care după cântărire s-a stabilit a fi în greutate de 206,9 grame, inculpatul L.L. a declarat că provine dintr-o mică plantaţie pe care a înfiinţat-o pe malul Canalului Dunăre-Marea Neagră, unde a semănat circa 20 boabe canabis din care au răsărit 7 - 8 plante, cărora le-a urmărit evoluţia, iar când a constatat că au ajuns la maturitate, s-a hotărât să le recolteze.
Inculpatul L.L. şi prietenul său Ţ.L. au tăiat cele 7 - 8 tulpini, le-au introdus într-un rucsac, după care le-au pus la uscat în podul casei. Ulterior, plantele astfel uscate au fost duse la domiciliul lui Ţ.L., în boxa de la subsolul blocului, unde cei doi au selectat marfa, prin desprinderea de pe tulpină a mugurilor, care reprezentau partea cea mai valoroasă. Cu acelaşi prilej cei doi au şi fumat câte o ţigară confecţionată din plantele recoltate.
Acei muguri de canabis, de circa 100 grame, au fost lăsaţi de L.L. inculpatului Ţ.L., pentru a fi vânduţi, iar frunzele şi resturile vegetale au fost duse din nou în podul casei inculpatului L.L. Acesta din urmă a oprit pentru consum propriu 8,2 grame din substanţa găsită în camera sa.
Inculpatul Ţ.L. s-a angajat să găsească cumpărători pentru cele aproximativ 100 grame canabis, fiind abordat şi inculpatul L.R.F., care a început să caute posibilitatea de plasare pe piaţă a drogului.
Inculpatul minor R.M.C., solicitat de inculpatul L.R.F., a găsit un cumpărător în persoana colaboratorului autorizat care era împreună cu investigatorul sub acoperire. Aceştia au luat legătura şi cu inculpatul L.R.F., stabilind cantitatea de vândut, preţul pe gram, locul şi ora la care să se întâlnească.
Ca urmare, în seara de 6 noiembrie 2009, în jurul orelor 21:00, inculpatul minor R.M.C. împreună cu inculpatul major L.R.F. au fost surprinşi în momentul în care încercau să vândă cantitatea de 41,4 grame canabis, potrivit celor expuse mai sus.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor au fost stabilite în baza procesului-verbal de constatare a infracţiunii flagrante, a procesului-verbal de conducere în teren, a raportului de constatare tehnico-ştiinţifică, a declaraţiilor martorului C.D., probe coroborate cu declaraţiile inculpaţilor care au recunoscut faptele.
În favoarea inculpaţilor au fost reţinute circumstanţe atenuante conform art. 74 alin. (2) C. pen., iar în privinţa inculpaţilor L.R.F. şi R.M.C. s-au aplicat dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 143/2000.
S-a apreciat că scopul pedepselor aplicate tuturor inculpaţilor în raport cu declaraţiile pozitive care îi caracterizează poate fi atins chiar fără executare.
Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia penală nr. 22/MP din 24 septembrie 2010, a respins apelurile declarate de inculpaţii L.L., Ţ.L. şi L.R.F.
Pentru a decide astfel, instanţa de control judiciar a considerat nefondate criticile formulate de inculpaţii Ţ.L. şi L.R.F., în sensul că ar fi incidente dispoziţiile art. 181 C. pen., neţinându-se cont că faptele săvârşite prezintă pericolul social al unei infracţiuni pentru care se impune aplicarea unei pedepse.
De asemenea, au fost apreciate ca neîntemeiate criticile formulate de cei trei inculpaţi în sensul că pedepsele aplicate sunt prea severe şi că s-ar impune reducerea lor şi aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen.
S-a reţinut de către instanţa de apel că pedepsele au fost just individualizate cu respectarea art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), că modalităţile de executare prin aplicarea art. 861 C. pen. asigură atingerea scopului prevăzut şi educativ, potrivit art. 52 din acelaşi cod.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs în timp legal inculpatul L.L. şi Ţ.L., care, invocând dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., au susţinut că pedepsele aplicate sunt prea severe şi au solicitat reducerea lor.
Inculpatul-recurent Ţ.L. a mai susţinut, în baza art. 3869 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., că soluţia de condamnare este greşită, că faptele nu prezintă pericolul social al unei infracţiuni şi că se impune achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 16 lit. b)1 C. proc. pen. cu referire la art. 18 C. pen.
Acelaşi inculpat a mai susţinut că s-ar impune aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 şi a art. 81 C. pen.
Recursurile declarate nu sunt întemeiate.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului se constată că instanţele au reţinut în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor în săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
Probele administrate în cauză, evocate mai sus, au confirmat că inculpatul L.L. a semănat în anul 2009 aproximativ 20 boabe de canabis pe un teren de pe malul Canalului Dunăre-Marea Neagră, că împreună cu inculpatul Ţ.L. a tăiat cele 7 - 8 tulpini de plantă ajunse la maturitate, că cei doi au transportat întreaga cantitate la domiciliul celui din urmă, punând plantele la uscat.
Ulterior, cei doi au desprins mugurii de canabis pe care i-au separat rezultând circa 100 grame, cantitate lăsată de inculpatul L.L. inculpatului Ţ.L. pentru a fi valorificată, restul reprezentând frunze şi resturi vegetale, fiind depozitate în podul casei.
Inculpatul Ţ.L. l-a abordat şi pe inculpatul L.R.F. în vederea vânzării drogului deţinut, în această activitate fiind atras şi inculpatul minor R.M.C., acesta din urmă fiind surprins în momentul când oferea spre vânzare 41,4 grame canabis către un colaborator autorizat şi un investigator sub acoperire.
Faţă de această activitate infracţională, de numărul de persoane implicate, de acordul la care cei patru făptuitori au ajuns pentru valorificarea drogurilor, de cantitatea pe care intenţionau să o pună în circulaţie şi de preţul drogurilor - 550 euro, de consecinţele la care ar fi fost expuse eventualii consumatori, nu se poate susţine că faptele, prin conţinutul lor concret, ar fi în mod vădit lipsite de importanţă şi că nu ar prezenta pericolul social al unei infracţiuni.
Dimpotrivă, aşa cum au reţinut instanţele, faptele au adus atingere valorilor apărate de art. 1 C. pen. şi pentru sancţionarea lor este necesară aplicarea unei pedepse.
În consecinţă, critica formulată în sensul greşitei neaplicări a dispoziţiilor art. 181 C. pen. nu poate fi primită.
Referitor la pedepsele aplicate, se constată că instanţele, potrivit art. 72 şi 74 alin. (2) C. pen., au procedat la individualizarea lor sub minimul prevăzut de lege, având în vedere pericolul social al faptelor, împrejurările săvârşirii lor, dar şi datele pozitive care îi caracterizează pe inculpaţi, lipsa antecedentelor penale, conduita general bună în familie şi societate.
Se mai constată că aceste pedepse, pentru care s-au aplicat dispoziţiile art. 861 C. pen., sunt de natură a asigura, potrivit art. 52 C. pen., constrângerea şi reeducarea inculpaţilor, reintegrarea în comunitate, ele constituind un avertisment că inculpaţii nu vor mai săvârşi infracţiuni.
Referitor la solicitarea de reducere a pedepselor şi de aplicare a art. 81 C. pen., aceasta nu poate fi primită, individualizarea sancţiunilor şi modalitatea de executare fiind făcute cu respectarea prevederilor legale arătate.
În sfârşit, relativ la solicitarea recurentului Ţ.L., de aplicare a dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000, se constată că aceasta nu poate fi primită întrucât inculpatul, în timpul urmăririi penale, în mod voluntar nu a denunţat şi facilitat tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit infracţiuni legate de droguri, în sensul dispoziţiilor menţionate.
Dimpotrivă, acest inculpat, ca şi inculpatul L.L., au fost depistaţi în ziua flagrantului de organele poliţiei, care s-au sesizat din oficiu, fără existenţa unui denunţ scris.
Faţă de considerentele ce preced, constatând neîntemeiate criticile formulate de recurenţi şi nerezultând existenţa unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) şi a art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, urmează a respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpaţii L.L. şi Ţ.L. cu obligarea acestora la cheltuieli judiciare către stat.
Se va stabili ca onorariile cuvenit apărătorilor din oficiu să fie avansate din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii L.L. şi Ţ.L. împotriva Deciziei penale nr. 22/MP din 24 septembrie 2010 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.
Obligă recurentul-inculpat L.L. la plata sumei de 500 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei, iar pe recurentul-inculpat Ţ.L., la plata sumei de 350 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei,
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3888/2010. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 4637/2010. Penal → |
|---|
