ICCJ. Decizia nr. 281/2010. Penal

Comentarii

0

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 281/2010

Dosar nr. 6832/99/2008

Şedinţa publică din 27 ianuarie 2010

Asupra recursurilor penale de faţă,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 27 din 14 ianuarie 2009 tribunalul Iaşi i-a condamnat pe inculpaţii:

- S.C., fiul lui G. şi al M., născut la data de 19 ianuarie 1990 în mun. Iaşi, domiciliat în com. Leţcani, jud. Iaşi, cetăţenia română, studii 6 clase, muncitor, fără antecedente penale;

- S.C.C., zis B., fiul lui T. şi G., născut la 11 mai 1984 în mun. Iaşi, domiciliat în com. Leţcani, jud. Iaşi, cetăţenie română, studii 6 clase, muncitor, fără antecedente penale.

- În baza art. 189 alin. (1), (2) lit. a) şi (3) C. pen., la 10 ani închisoare fiecare, conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. a aplicat inculpaţilor pedeapsa cea mai grea, sporită cu un an închisoare, urmând ca inculpaţii S.C. şi S.C.C. să execute, fiecare, 11 ani închisoare.

- C.P., fiul lui G. şi V., născut la data de 2 iunie 1990 în mun. Iaşi, domiciliat în com. Leţcani, jud. Iaşi, cetăţenie română, studii 11 clase, dulgher, fără antecedente penale.

- În baza art. 189 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., la 7 ani închisoare.

- În baza art. 197 alin. (1), (2) lit. a) şi (3) C. pen., la 10 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. a sporit inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare.

- C.M., fiul lui P. şi A., născut la data de 2 august 1990 în mun. Iaşi, domiciliat în com. Leţcani, jud. Iaşi, cetăţenie română, studii 8 clase, fără ocupaţie, fără antecedente penale.

- În baza art. 189 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., art. 74, art. 76 lit. a) C. pen., la 3 ani închisoare.

- În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 197 alin. (1), (2) lit. a) şi (3) C. pen. cu aplic. art. 74, art. 76 lit. a) C. pen., la 4 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare.

- M.I., fiul I. şi E., născut la data de 3 octombrie 1990 în mun. Iaşi, domiciliat în com. Leţcani, jud. Iaşi, cetăţenie română, studii 10 clase, agricultor, fără antecedente penale.

- În baza art. 189 alin. (1), (2) C. pen., cu aplic. art. 99 şi 109 C. pen., art. 74, art. 76 lit. c) C. pen., la 3 ani închisoare.

- În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 197 alin. (1), (2) lit. a) şi (3) C. pen. cu aplic. art. 99 şi art. 109 C. pen., art. 74, art. 76 lit. b) C. pen., la 3 ani închisoare.

- În baza art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplic. art. 99 şi art. 109 C. pen., art. 74, art. 76 lit. c) C. pen., la 5 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.

A menţinut starea de arest a inculpaţilor S.C., S.C.C. şi C.P. şi a dedus prevenţia de la 4 august 2008 la zi.

Pentru inculpaţii C.M. şi M.I. a dedus reţinerea de la 4 august 2008 la 5 august 2008.

A făcut aplicaţia, pentru toţi inculpaţii, a dispoziţiilor art. 71 şi art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

Potrivit art. 197 alin. (3) C. pen. a aplicat inculpaţilor S.C., S.C.C. şi C.P., pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 5 ani, iar inculpatului C.M. aceeaşi pedeapsă complementară pe o durată de 3 ani.

Constată că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.

Inculpaţii au fost obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Instanţa a reţinut, în fapt, că partea vătămată minoră, în vârstă de 14 ani, A.D.M. a plecat din mun. Iaşi, unde locuieşte, la bunici, în com. Horleşti, jud. Iaşi.

În seara de 2 august 2008, sâmbăta, partea vătămată a acceptat invitaţia martorului Z.C.I. de a merge la discotecă în satul Scăposeni, deplasându-se în jurul orelor 22,00, cu o căruţă, împreună cu alţi tineri.

În jurul orelor 2,30, în scopul întoarcerii acasă cu partea vătămată, martorul Z.C. a apelat la inculpatul S.C. pentru a-l ajuta să găsească un mijloc de transport.

Inculpatul S.C. venise la discotecă cu alţi tineri din com. Leţcani, cu autoturismul condus de inculpatul minor M.I., acesta din urmă fiind de acord să-i transporte pe martor şi partea vătămată în satul Morleasca.

În autoturism au urcat inculpatul S.C. pe scaunul din dreapta faţă, iar inculpaţii S.C.C., C.P. şi C.M. pe bancheta din spate.

Partea vătămată a fost ţinută în braţe de inculpatul C.M., iar martorul Z., tot în braţe, de inculpatul S.C..

După pornirea autoturismului, inculpaţii S.C. şi S.C. au hotărât, spontan, să întreţină raporturi sexuale cu partea vătămată, rezoluţia fiind transmisă şi inculpatului M.I., aflat la volan şi acceptată tacit şi de ceilalţi inculpaţi.

Pe drum, la un moment dat, motorul autoturismului s-a oprit, inculpaţii M.I., S.C. şi S.C. coborând şi stând afară din maşină circa 5 minute.

După punerea în mişcare a autoturismului, la circa 200 de metri acesta s-a oprit din nou şi după ce au coborât aceiaşi trei inculpaţi, inculpatul S.C. i-a cerut martorului Z.C. să coboare şi el.

La scurt timp, inculpaţii au urcat în autoturism, martorul fiind împiedicat să facă acelaşi lucru de către inculpatul S., astfel că au plecat fără acesta; înainte însă de a se pune în mişcare, martorul Z.C. i-a cerut părţii vătămate să coboare, aceasta fiind împiedicată de unul dintre inculpaţi, concomitent cu demararea maşinii de către inculpatul M.I..

La intersecţia Horleşti - Bogdăneşti, la îndemnul inculpatului S.C., inculpatul M.I. a virat către această din urmă localitate, fapt care a alertat-o pe partea vătămată, care vroia să ajungă în satul Horleşti. Ignorând cererile insistente ale părţii vătămate de a fi dusă spre casă, inculpaţii au continuat deplasarea în direcţia Bogdăneşti şi, după indicaţiile inculpatului S.C. au urmat un drum comunal spre Scăposeni, părăsindu-l şi intrând în câmp, lângă un lan de porumb, unde inculpatul M. a oprit şi a stins luminile farurilor.

În acel loc, inculpaţii S.C. şi S.C.C. au tras-o afară din maşină pe partea vătămată, trântind-o la pământ, exercitând şi alte violenţe şi cu ajutorul şi al inculpatului C.P., au dezbrăcat-o de pantaloni şi chiloţi.

Actele de rezistenţă, plâns şi rugăminţile părţii vătămate de a nu fi violată, întrucât este virgină, au fost ignorate de inculpaţi.

În timp ce inculpaţii S.C., C.P. şi C.M. o ţineau pe partea vătămată de mâini, de cap şi cu picioarele depărtate, inculpatul S.C. a întreţinut primul raport sexual cu aceasta.

După acest moment, nemaifiind necesară constrângerea fizică sporită, inculpatul C.M. s-a retras lângă inculpatul M.I., care se afla lângă autoturism.

În continuare au avut raporturi sexuale cu partea vătămată, pe rând, inculpaţii C.P. şi S.C..

Deşi îndemnaţi că întreţină şi ei raporturi sexuale, inculpaţii C.M. şi M.I. au refuzat.

După consumarea acestor acte sexuale, partea vătămată a fost lăsată să se îmbrace, fiind transportată în satul Horleşti, inculpaţii cerându-i să păstreze tăcerea asupra celor întâmplate.

A doua zi, urmare discuţiilor purtate cu prietenii ei, partea vătămată, însoţită de mamă s-a prezentat la poliţie şi a depus plângere penală.

În stabilirea faptelor, împrejurărilor săvârşirii acestora şi a vinovăţiei, instanţa a avut în vedere declaraţiile părţii vătămate, ale inculpaţilor, ale martorilor precum şi actele medico-legale.

S-a reţinut, astfel, că în săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal contribuţia esenţială au avut-o inculpaţii S.C., S.C.C. şi M.I., prin acţiuni comisive, mai întâi de eliminare a martorului Z.C.I., abandonându-l în drum şi apoi de reţinere a părţii vătămate în maşină şi continuarea deplasării către un loc ferit, inculpaţii C.M. şi C.P. achiesând în fapt la rezoluţia infracţională a celorlalţi.

Mai mult, aceşti doi inculpaţi, în pofida cererilor repetate ale părţii vătămate de a fi lăsată să coboare, s-au alăturat celorlalţi, refuzând şi ascunzându-se pe seama acesteia.

Lipsirea de libertate a părţii vătămate - conchide instanţa - s-a consumat de îndată ce autoturismul a fost pus în mişcare după a doua oprire în traseu, când a fost îndepărtat martorul Z. şi s-a epuizat în momentul opririi maşinii în câmp, în locul în care au fost comise actele de constrângere ce intră în conţinutul infracţiunii de viol.

Cât priveşte infracţiunea de viol, s-a reţinut că aceasta are ca autori fără niciun dubiu pe inculpaţii S.C.C., C.P. şi S.C., în această ordine având şi raporturile sexuale cu partea vătămată prin constrângere.

Inculpatul C.M. a contribuit alături de autori la imobilizarea victimei, aşa cum rezultă din declaraţiile acestora şi, distinct, a recuperat telefonul părţii vătămate în timp ce suna (apelul era făcut de martorul Z., îngrijorat) închizându-l, astfel facilitând continuarea actelor de agresiune sexuală.

Activităţile anterioare şi prezenţa, chiar pasivă, a inculpatului M.I. la realizarea de către ceilalţi a actelor de violenţă subordonate scopului raporturilor sexuale, îl indică pe acesta ca participant în forma complicităţii morale.

Instanţa conchide că inculpaţii C.M. şi M.I. chiar şi prin simpla lor prezenţă la locul faptei au contribuit, sub forma complicităţii morale, la săvârşirea infracţiunii de viol, prin aceasta pe de o parte, înfrângând orice posibilitate a victimei de a opune rezistenţă iar, pe de altă parte, întărind hotărârea celorlalţi inculpaţi să continue actele agresive.

Instanţa a înlăturat apărările inculpaţilor M.I. şi C.M. în sensul că ar fi fost constrânşi moral şi fizic de inculpaţii S. şi S.C., întrucât nu sunt dovedite. Dimpotrivă, prin conduita lor, premergătoare şi concomitentă săvârşirii violului, demonstrează participarea voluntară, liberă şi solidară la tot ce s-a întâmplat, neexistând şi nefiind relevat vreun act, gest sau atitudine de distanţare de ceea ce se petrecea cu excepţia celui de a nu realiza personal raport sexual cu victima.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel toţi inculpaţii.

Inculpatul C.M. a solicitat achitarea, susţinând că nu este dovedit că ar fi realizat vreun act material de ajutor dat celorlalţi inculpaţi în săvârşirea faptelor.

Inculpatul M.I. a solicitat schimbarea pedepselor şi suspendarea condiţionată a executării, invocând împrejurări referitoare la conduita sa anterioară şi ulterioară, apreciată pozitiv prin referatul de evaluare, faptul că provine din familie organizată, că a dat dovezi temeinice de reintegrare socială iar, referitor la fapte, că nu s-a putut opune celorlalţi inculpaţilor majori.

Inculpatul C.P. a solicitat achitarea pentru infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal întrucât nu a comis niciun act specific acestei infracţiuni iar în ceea ce priveşte violul apreciază că ansamblul probator nu este suficient pentru aflarea adevărului, impunându-se expertiza ADN.

Inculpaţii S.C. şi S.C.C. au susţinut că nu au comis fapte de viol, solicitând proba cu expertiza ADN, fiind practic victime ale unei înscenări puse la cale de partea vătămată şi prietenul ei şi chiar dacă au dorit să aibă relaţii sexuale, nu le-au putut consuma.

În subsidiar, inculpaţii S.C., S.C. şi C.M. au solicitat reducerea pedepselor şi schimbarea modalităţii de executare.

Prin Decizia penală nr. 99 din 30 iunie 2009 Curtea de Apel Iaşi a respins ca nefondate apelurile inculpaţilor.

Instanţa de control judiciar constată că situaţia de fapt a fost reţinută corect, fiind dovedită vinovăţia inculpaţilor în formele de participaţie aşa cum rezultă din încadrările juridice.

Au fost analizate punctual criticile inculpaţilor, fiind înlăturate prin trimiterea la mijloacele de probă, în raport de care nu se impune administrarea celor cerute de inculpaţi, respectiv o nouă expertiză medico-legală şi un test ADN.

Inculpaţii S.C.C. şi S.C. au solicitat, în principal, trimiterea cauzei pentru rejudecare în scopul efectuării expertizei ADN iar, în subsidiar, reducerea pedepselor.

Inculpatul C.P. a solicitat, în principal, achitarea întrucât nu a săvârşit faptele iar, în subsidiar, reducerea pedepselor. Prin motivele scrise a solicitat reducerea pedepsei.

Inculpaţii M.I. şi C.M. prin motivele scrise şi concluziile orale ale apărătorului, au solicitat, în principal, achitarea, întrucât nu au conştientizat că prin prezenţa lor îi ajută pe ceilalţi la săvârşirea faptelor iar, în subsidiar, reindividualizarea pedepselor prin reducerea acestora şi aplicarea unei modalităţi neprivative de executare.

Verificând hotărârea atacată pe baza actelor şi lucrărilor de la dosar, Curtea constată că recursurile, susţinute în considerarea cazurilor de casare prevăzute de art. 385⁹ alin. (1) pct. 10, 14 şi 18 din C. proc. pen., nu sunt fondate.

În raport de natura infracţiunilor, modalităţii şi împrejurările concrete de săvârşire a acestora, Curtea constată că au fost administrate legal şi complet probele necesare aflării adevărului şi lămuririi cauzei sub toate aspectele.

Este în afară de orice îndoială că în seara de 2 august 2008, inculpaţii S.C.C., C.P., S.C., C.M. şi M.I., cu autoturismul condus de acesta din urmă pe drum public şi fără permis, împreună, profitând de conjunctura prezenţei în autovehicul şi a părţii vătămate A.D.M., minoră în vârstă de până la 15 ani, care dorea să meargă la locuinţa bunicilor, au hotărât să întreţină cu aceasta raporturi sexuale. În acest scop, pe drum, după ce au reuşit să-l abandoneze pe însoţitorul părţii vătămate, respectiv martorul Z.C.I., şi să o împiedice pe minoră să coboare din autoturism, inculpaţii au condus-o în altă direcţie decât cea promisă, oprind în câmp lângă un lan de porumb. Aici, prin violenţă inculpaţii S.C. şi S.C. au coborât din autoturism şi ajutaţi de inculpaţii C.P. şi C.M., prin ameninţări şi lovituri au reuşit să o dezbrace. În condiţiile acestor acte de constrângere inculpaţii S.C., C.P. şi S.C. au întreţinut pe rând, raport sexual cu partea vătămată.

Inculpatul C.M. este identificat de inculpaţii S.C., C.P. şi S.C., prin declaraţiile scrise personal la urmărirea penală, ca fiind cel care, în momentele de început, a participat la imobilizarea părţii vătămate pentru a fi violată.

De altfel, însuşi inculpatul C.M., prin declaraţia scrisă personal confirmă că a ţinut-o pe partea vătămată de picioare, la cererea inculpatului S.C., pentru ca acesta să o violeze.

Ulterior, inculpatul C.M. s-a retras lângă autoturism, asistând împreună cu inculpatul M.I. la succesiunea actelor de viol comise de ceilalţi trei inculpaţi.

Partea vătămată precizează că, la un moment dat, a sunat telefonul său, căzut pe jos şi acesta a fost recuperat de unul dintre inculpaţi, care l-a închis.

Inculpatul C.M. confirmă prin declaraţia dată în prezenţa apărătorului că el este cel care a recuperat telefonul, însă motivează că acesta s-a închis întrucât partea vătămată l-a lovit cu piciorul.

În sfârşit, contribuţia inculpatului M.I. la săvârşirea infracţiunilor reţinute, în deplină cunoştinţă de cauză şi voluntară, neconstrânşi, rezultă cu evidenţă din materialitatea faptelor.

Aşa cum s-a reţinut, pe traseu, în realizarea înţelegerii cu ceilalţi inculpaţi (inculpatul S.C. a declarat că, întrebându-l pe M.I. ce este cu fata, acesta i-a răspuns că ";băieţii din maşină vor să o …";) inculpatul M.I. a reuşit la a doua oprire să-l abandoneze pe prietenul părţii vătămate, schimbând apoi direcţia de mers spre o zonă din câmp, unde a oprit.

Această activitate materială a inculpatului sus-numit constituie nu numai elementul material al infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal a părţii vătămate, ci şi ajutor dat celorlalţi inculpaţi pentru a realiza infracţiunea scop, de relaţii sexuale prin constrângere cu victima. Împrejurarea că acesta nu a întreţinut relaţii sexuale cu victima nu are relevanţă numai în planul calităţii sale în participarea la săvârşirea infracţiunii de viol, reţinută corect de instanţe, de complice.

Aceeaşi calitate în participaţie o are şi inculpatul C.M., acesta ajutând la imobilizarea părţii vătămate şi împiedicarea acestuia de a mai avea legătură telefonică.

Pe de altă parte, corect s-a apreciat că, deosebit de actele materiale de înlesnire şi ajutor ale inculpaţilor M.I. şi C.M., sus-arătate prezenţa în continuare în timpul realizării violului, a acestora la locul faptei are semnificaţia complicităţii morale, în cele două planuri, judicios analizată şi reţinută de instanţa de fond.

Cât priveşte participarea inculpaţilor S.C.C., C.P. şi S.C., în calitate de autori inclusiv ai infracţiunii de viol, aceasta rezultă fără echivoc din declaraţiile consecvente ale părţii vătămate, precum şi cele ale inculpaţilor, deşi aceştia din urmă, fiecare, a încercat să-şi minimalizeze contribuţia.

Critica formată de autorii infracţiunii de viol, potrivit căreia nu au fost administrate probe esenţiale în apărare, cum ar fi expertiză medico-legală - motivată de faptul că partea vătămată, conform actului medico-legal aflat la dosar, nu a suferit deflorare - şi testul ADN, justificat de susţinerile că nu ar fi finalizat niciunul raportul sexual, nu este întemeiată.

Din raportul de constatare medico-legală al I.M.L. Iaşi, rezultă că în zona feţei, partea vătămată a suferit mai multe leziuni, pentru a căror vindecare necesită 2 - 3 zile îngrijiri medicale.

Asemenea, s-a constatat că aceasta prezintă caracteristicile morfo-funcţionale ale unui himen complezant, ce permite raport sexual normal complet cu intromisiune, fără deflorare, constatându-se şi prezenţa spermatozoizilor în secreţia vaginală recolatată de la aceasta.

Aceste caracteristici morfo-funcţionale, unite cu prezenţa spermatozoizilor în secreţia vaginală, atestă şi posibilitatea, şi realitatea consumării raporturilor sexuale, în condiţiile de constrângere a părţii vătămate, dovedite şi în raport de care nu se justifică nicio expertiză medico-legală şi nici test ADN.

Pentru consumarea infracţiunii de viol este suficientă intromisiunea, ceea ce a fost realizat de fiecare dintre cei trei inculpaţi, aşa cum rezultă din declaraţiile acestora şi cele ale părţii vătămate.

În sfârşit, nici criticile privind greşita individualizare a pedepsei, sub aspectul cuantumului şi a modalităţii de executare, nu sunt fondate.

Aşa cum se constată, instanţa de fond a stabilit şi aplicat pedepse diferenţiat, în funcţie de contribuţia diferită a inculpaţilor şi datele de caracterizare a persoanei acestora, judicios motivate prin raportare la criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi, pentru minori şi la cele prevăzute de art. 100 C. pen.

Funcţiile - de constrângere şi reeducare - şi scopul pedepsei, de prevenire a săvârşirii de noi infracţiuni, nu pot fi realizate, faţă de gravitatea faptelor reţinute, decât prin executarea pedepselor astfel cum au fost aplicate, prin privare de libertate.

Faţă de cele ce preced, Curtea va respinge recursurile inculpaţilor, ca nefondate.

Din pedepsele aplicate inculpaţilor S.C.C., S.C. şi C.P. urmează că fie deduse reţinerea şi arestarea preventivă de la 4 august 2008 la 27 ianuarie 2010.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii S.C.C., S.C., C.P., M.I. şi C.M. împotriva Deciziei penale nr. 99 din 30 iunie 2009 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor S.C.C., S.C. şi C.P., durata reţinerii şi arestării preventive de la 4 august 2008 la 27 ianuarie 2010.

Obligă recurenţii inculpaţi S.C.C., S.C. şi C.P. la câte 600 RON cheltuieli judiciare către stat, din care onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu, în sumă de câte 400 RON, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.

Obligă recurentul inculpat M.I. la 300 RON cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 100 RON, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.

Obligă recurentul inculpat C.M. la 200 RON cheltuieli judiciare către stat, constatând că onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales a fost acordat prin Încheierea din 11 noiembrie 2009.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 ianuarie 2010.

← ICCJ. Decizia nr. 1599/2010. Penal		ICCJ. Decizia nr. 3888/2010. Penal. înşelăciunea (art. 215... →

Vezi şi alte speţe de drept penal: