ICCJ. Decizia nr. 3976/2010. Penal. Infracţiuni la legea privind mărcile şi indicaţiile geografice (Legea 84/1998). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3976/2010
Dosar nr. 9092/118/2008
Şedinţa publică din 9 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 391 din 20 octombrie 2009, Tribunalul Constanţa, în baza art. 83 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998 pentru infracţiunea de punere în circulaţie, fără drept, a unui produs purtând o marcă identică cu o marcă înregistrată pentru produse identice şi care prejudiciază pe titularul mărcii înregistrate a condamnat pe inculpatul I.F.G. - fiul lui C. şi S., născut în Piteşti, domiciliat în Bucureşti, Şos. C., sector 2, CNP (...) la pedeapsa de 6(şase) luni închisoare.
A descontopit pedeapsa de 4000 RON amendă penală aplicată inculpatului I.F.G. prin Sentinţa penală nr. 631/D din 18 decembrie 2007 a Tribunalului Bacău în componentele sale, după cum urmează:
- 4000 RON amendă penală, aplicată în baza art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 11/1991;
- 1500 RON amendă penală, aplicată în baza art. 83 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998.
În baza art. 85 C. pen. a anulat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 4 (patru) luni închisoare, aplicată inculpatului I.F.G. prin Sentinţa penală nr. 216/P din 04 decembrie 2008 a Tribunalului Neamţ
În baza art. 36 alin. (1) C. pen. rap. la art. 34 lit. e) C. pen. a contopit pedeapsa de 6 (şase) luni închisoare aplicată inculpatului I.F.G. prin prezenta sentinţă penală cu pedepsele de 4000 RON amendă penală şi 1500 RON amendă penală aplicate prin Sentinţa penală nr. 631/D din 18 decembrie 2007 a Tribunalului Bacău, 1500 RON amendă penală aplicată prin Sentinţa penală nr. 45 din 13 martie 2008 a Tribunalului Buzău, definitivă prin Decizia penală nr. 110 din 25 august 2008 a Curţii de Apel Ploieşti şi 4 (patru) luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 216/P din 04 decembrie 2008 a Tribunalului Neamţ în pedeapsa cea mai grea; în final, inculpatul I.F.G. executând pedeapsa de 6 (şase) luni închisoare.
În baza art. 81 C. pen. a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 6 (şase) luni închisoare aplicată inculpatului I.F.G.
În baza art. 82 C. pen. a stabilit termen de încercare de 2 (doi) ani şi 6 (şase) luni, termen compus din cuantumul pedepsei închisorii aplicate la care se adaugă un interval de timp de 2 (doi) ani.
În baza art. 359 C. proc. pen. a atras atenţia inculpatului I.F.G. asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen., care prevăd consecinţele ce decurg din săvârşirea unei noi infracţiuni în cursul termenului de încercare.
În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului I.F.G. exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen, pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii s-a suspendat şi executarea pedepsei accesorii.
Prin aceeaşi sentinţă s-au respins, ca nefondate, pretenţiile civile formulate de părţile civile GA M. SA, L.P.B&C., L. SA, J.C. SA, C. SA, K. SA, P.G., P.C.D. SA, H.B.T. GmbH & Co. KG, L. SA.
În baza art. 118 lit. f) C. pen. s-a dispus confiscarea următoarelor produse contrafăcute: 181 parfumuri de 20 ml, 48 bucăţi rujuri, 19 bucăţi rimeluri, 5 bucăţi tuşuri şi 52 bucăţi luciu de buze, depuse la camera de corpuri delicte a IPJ Constanţa, conform dovezii din 04 decembrie 2006.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă că, la data de 17 noiembrie 2006, în urma unui control efectuat de către lucrătorii de poliţie, inculpatul I.F.G. a fost depistat oferind spre vânzare produse cosmetice contrafăcute, purtând inscripţia unor mărci protejate.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză, respectiv: procesul-verbal de constatare, declaraţiile martorilor B.A. şi D.M., precum şi declaraţiile inculpatului.
Fiind audiat în cursul urmăririi penale, inculpatul a declarat că nu se consideră vinovat de comiterea infracţiunii, arătând că a achiziţionat produsele din Complexul Europa din Bucureşti.
Audiat şi în timpul cercetării judecătoreşti, inculpatul a declarat că în momentul în care a achiziţionat produsele cosmetice acestea erau la vedere şi i s-a spus că sunt testere. Ulterior, deşi a aflat că produsele nu erau originale, a precizat că a continuat să le comercializeze pentru a-şi recupera banii.
Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, prin Decizia penală nr. 44/P din 2 aprilie 2010, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa şi de părţile civile G.M. SA Elveţia, L.P.B.&C.P., L.P., J.C.P., C. Franţa, K. SA Paris, P.G. Franţa, P.C.D. Paris, H.B.T.M. GMBH & CO KG Germania, L. SA Paris, toate cu domiciliul ales la Societatea Civilă de Avocaţi T.&T. Bucureşti, prin avocat G.N.T., împotriva Sentinţei penale nr. 391 din 20 octombrie 2009, pronunţată de Tribunalul Constanţa, însuşindu-şi argumentaţia instanţei de fond.
Împotriva sus-menţionatei decizii au declarat recurs părţile civile G.A. S.P.A., L.P.B.&C.P., L. SA Paris, J.C. SA Paris, C. SA Franţa, K. SA Paris, P.G. Franţa, P.C.D. SA Paris, H.B.T.M. GMBH & CO KG Germania, L. SA Paris, în temeiul cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 9 C. proc. pen., apreciind hotărârea atacată nelegală şi netemeinică şi, solicitând ca în rejudecare să se admită pretenţiile civile, menţinându-se dispoziţia cu privire la distrugerea produselor contrafăcute.
S-a mai arătat că hotărârile pronunţate de Tribunalul Constanţa şi Curtea de Apel Constanţa sunt nelegale sub aspectul laturii civile, mai exact a respingerii daunelor morale şi materiale solicitate, instanţa de control judiciar reţinând în motivare că „părţile vătămate s-au constituit părţi civile în cauză, fără a preciza cuantumul daunelor morale şi materiale solicitate şi modul de calcul al respectivelor daune”.
Din acest punct de vedere se apreciază hotărârea menţionată ca fiind contradictorie şi fără a cuprinde motivele clare pe care se întemeiază soluţia, arătând că instanţa nu a analizat argumentele şi probele depuse la dosar, întrucât la dosar fond s-a menţionat cuantumul prejudiciului, acesta fiind calculat prin raportare la valoarea unui produs original în funcţie de care s-a stabilit un cost minim al acestuia.
Recursul este fondat pentru considerentele ce se vor arata în continuare.
Potrivit dispoziţiilor art. 90 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998 republicată în M.Of. nr. 350/27.05.2010, „constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amenda de la 50.000 lei la 150.000 lei punerea în circulaţie, fără drept, a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice sau similare şi care îl prejudiciază pe titularul mărcii înregistrate.”
Totodată, în raport de disp. art. 92 din legea sus-menţionată, “pentru prejudicii cauzate prin săvârşirea faptelor prevăzute la art. 90, persoanele vinovate pot fi obligate la despăgubiri, potrivit dreptului comun”.
În raport de vechea formă a legii, aflată în vigoare la data condamnării inculpatului, dispoziţiile art. 83 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998, nemodificată, precizau că, “Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amenda de 15 milioane lei punerea în circulaţie, fără drept, a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice sau similare şi care prejudiciază pe titularul mărcii înregistrate”.
În aceeaşi ordine de idei, Înalta Curte constată că potrivit disp. art. 14 alin. (1) şi 2 lit. a) din O.U.G. nr. 100 din 14 iulie 2005, “la cererea părţii vătămate, instanţa judecătorească competentă va ordona persoanei care cu intenţie a desfăşurat o activitate de contrafacere să plătească titularului dreptului încălcat daune-interese corespunzătoare prejudiciului pe care acesta l-a suferit, în mod real, ca urmare a încălcării săvârşite.
La stabilirea daunelor-interese instanţa judecătorească va lua în considerare: toate aspectele corespunzătoare, cum ar fi consecinţele economice negative, în special, pierderea câştigului suferită de partea vătămată, beneficiile realizate în mod injust de către persoana care a încălcat un drept de proprietate industrială protejat şi, după caz, elemente, altele decât factorii economici, cum ar fi prejudiciul moral cauzat titularului dreptului încălcat”.
Analizând motivele de recurs privind acordarea despăgubirilor civile reprezentând daune morale prin prisma textelor de lege anterior menţionate, Curtea constată că părţile civile şi-au precizat prejudiciile suferite de titularii mărcilor, ca urmare a infracţiunii săvârşite de inculpat, după cum urmează:
1. G.A. SPA (fostă GA M. SA):
- 900 euro - prejudiciu provizoriu
- 540 euro - prejudiciu final
2. L.P.B.&C.Paris:
- 900 euro - prejudiciu provizoriu
- 540 euro - prejudiciu final
3. L. SA Paris:
- 1.500 euro - prejudiciu provizoriu
- 7.440 euro - prejudiciu final
4. J.C. SA Paris:
- 1.300 euro - prejudiciu provizoriu
- 780 euro - prejudiciu final
5. C. SA Franţa:
- 1.000 euro - prejudiciu provizoriu
- 360 euro - prejudiciu final
6. K. SA Paris:
- 850 euro - prejudiciu provizoriu
- 420 euro - prejudiciu final
7. P.G. Franţa:
- 1.250 euro - prejudiciu provizoriu
- 1.200 euro - prejudiciu final
8. P.C.D. SA Paris:
- 1.000 euro - prejudiciu provizoriu
- 660 euro - prejudiciu final
9. H.B.T.M. GMBH & CO KG Germania:
- 300 euro - prejudiciu provizoriu
- 360 euro - prejudiciu final
10. L. SA Paris:
- 300 euro - prejudiciu provizoriu
- 300 euro - prejudiciu final
Verificând actele aflate la dosar, Curtea constată că la dosar instanţă fond se află Sentinţa penală nr. 216/P din 4 decembrie 2008 pronunţată de Tribunalul Neamţ, în care inculpatul a fost condamnat pentru fapte similare, la fila din hotărâre, instanţa admiţând cererile pentru plata daunelor morale formulate de părţile civile şi obligând inculpatul, în solidar, cu partea responsabilă civilmente la plata anumitor sume de bani, stabilite de instanţă pe baza documentelor din cauză.
Având în vedere faptul că produsele comercializate de către inculpat erau contrafăcute, având alte caracteristici ca cele originale, împrejurare ce a afectat în mod evident negativ percepţia clienţilor asupra produselor, ceea ce a prejudiciat din punct de vedere moral firmele titulare ale mărcilor înregistrate şi cum stabilirea sumelor cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând daune morale, este lăsată la aprecierea instanţei, pentru considerentele anterior expuse, Curtea, după verificarea cauzei şi în rap. de dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. poc. pen. recursul părţilor civile fiind fondat, urmează în raport de disp. art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. a-l admite şi a dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.
Văzând şi disp. art. 192 alin. (3) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de părţile civile G.A. SPA, L.P.B&C. Paris, L. SA Paris, J.C. SA Paris, C. SA Franţa, K. SA Paris, P.G. Franţa, P.C.D. SA Paris, H.B.T.M. GMBH & CO KG Germania, L. SA Paris împotriva Deciziei penale nr. 44/P din 2 aprilie 2010 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, privind pe inculpatul I.F.G.
Casează decizia penală atacată şi Sentinţa penală nr. 391 din 20 octombrie 2009 a Tribunalului Constanţa numai cu privire la soluţionarea laturii civile.
Obligă inculpatul I.F.G. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC C.R.T. SRL la plata despăgubirilor civile, reprezentând daune morale, la cursul BNR din ziua plăţii, pentru fiecare parte civilă constituită în cauză, după cum urmează:
- G.A. SPA - 450 euro;
- L.P.B.&C. Paris - 450 euro;
- L. SA Paris - 550 euro;
- J.C. SA Paris - 650 euro;
- C. SA Franţa - 300 euro;
- K. SA Paris - 350 euro;
- P.G. Franţa - 1000 euro;
- P.C.D. SA Paris - 550 euro;
- H.B.T.M. GMBH & CO KG Germania - 300 euro;
- L. SA Paris - 100 euro.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a intimatului inculpat, în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 9 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 452/2010. Penal. Infracţiuni la legea... | ICCJ. Decizia nr. 459/2010. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
