ICCJ. Decizia nr. 459/2010. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 459/2010
Dosar nr. 922/1/2010
Şedinţa publică din 5 februarie 2010
Asupra recursului penal de faţă;
Analizând actele şi lucrările dosarului, se constată următoarele:
Prin încheierea de la 25 ianuarie 2010, Curtea de Apel Alba Iulia a dispus în baza art. 300/2 raportat la art. 160/b C. proc. pen. şi art. 148 lit. f) C. proc. pen. menţinerea stării de arest a inculpatului L.P., deţinut în Penitenciarul Aiud.
Suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, a fost înaintată din fondurile Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Pentru a dispune astfel, instanţa de apel a reţinut că inculpatul L.P. a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, pentru săvârşirea infracţiunii de lovituri cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen. constând în aceea că, în data de 6.04.2009, în jurul orelor 22,00, în timp ce se aflau pe raza comunei Lunca Mureşului, judeţul Alba, i-a aplicat victimei F.E., în vârstă de 28 de ani mai multe lovituri cu pumnii în zona feţei, în urma cărora acesta a căzut şi s-a lovit cu capul de pământ, suferind leziuni grave în zona capului ce au necesitat internare medicală şi intervenţie chirurgicală de urgenţă, decedând ulterior la spital.
Reţine, de asemenea, instanţa de fond că se impune menţinerea stării de arest a inculpatului având în vedere că există indicii temeinice conform art. 68/1 C. proc. pen. că cel în cauză a comis fapta de care este acuzat, pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol concret atât pentru comunitatea locală în special, cât şi pentru ordinea publică, în general.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul L.P., solicitând a fi judecat în stare de libertate arătând că nu există probe care să justifice temerea că privarea sa de libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică.
Critica adusă nu este fondată.
Analizând legalitatea şi temeinicia încheierii recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât şi din oficiu, conform art. 385/6 alin. (3) C. proc. pen. sub toate aspectele de fapt şi de drept, Înalta Curte apreciază că recursul declarat de inculpat nu este fondat, urmând a fi respins pentru considerentele ce urmează.
Soluţia pronunţată de instanţa de fond este legală şi temeinică, în mod corect apreciind instanţa de fond că în cauză subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, nu s-au schimbat şi impune în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Având în vedere natura faptei comise, modalitatea de comitere a faptei ca şi rezultatul produs, Înalta Curte apreciază că nu se justifică lăsarea în libertate a inculpatului.
Fapta comisă de inculpat prezintă un grad ridicat de pericol social, pericol analizat în special prin modalitatea de comitere a faptei constând în aplicarea de lovituri repetate victimei, de o intensitate deosebită ce au condus la decesul acesteia în ciuda intervenţiei chirurgicale.
Nu în ultimul rând, Înalta Curte reţine că inculpatul a fost condamnat în primă instanţă prin sentinţa penală nr. 442 din 27 noiembrie 2009 a Tribunalului Alba la pedeapsa de 7 ani închisoare, cauza aflându-se în prezent la Curtea de Apel Alba Iulia pentru soluţionarea apelului declarat de inculpat, această împrejurare constituind un temei justificat pentru menţinerea stării de arest a inculpatului.
Neexistând alte împrejurări care să facă posibilă lăsarea în libertate a inculpatului în acest moment procesual, Înalta Curte urmează ca, în conformitate cu art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă recursul inculpatului, ca nefondat.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul L.P. împotriva încheierii din 25 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 3692/107/2009.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3976/2010. Penal. Infracţiuni la legea... | ICCJ. Decizia nr. 3988/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
