ICCJ. Decizia nr. 4131/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4131/2010
Dosar nr. 532/99/2009
Şedinţa publică din 19 noiembrie 2010
Asupra recursului penal de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Iaşi, prin Sentinţa penală nr. 398 din 4 iunie 2009, a hotărât condamnarea inculpatului L.G. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri de risc în vederea consumului propriu, prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2003, modificată, cu aplicarea art. 37 lit. a), art. 74 lit. c) şi 76 lit. d) C. pen.
S-a menţinut beneficiul liberării condiţionate a inculpatului pentru restul de zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată inculpatului Sentinţa penală nr. 84/2008 a Tribunalului Iaşi.
S-au aplicat inculpatului dispoziţiile art. 71 C. pen. şi art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. S-a constatat consumarea drogului canabis în cantitate de 1,8 grame, cu ocazia analizelor de laborator. Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
La data de 3 ianuarie 2008, organele de poliţie au fost sesizate că în trenul accelerat nr. 1837 Iaşi - Timişoara se află o persoană care deţine şi consumă droguri.
În vederea constatării acestui fapt, lucrătorii de poliţie au procedat la identificarea persoanei care se afla în compartimentul nr. 3 al vagonului 1 şi ocupa locurile 22 şi 28, fiind însoţit de o tânără.
Cele două persoane au fost legitimate, constatându-se că se numesc L.G. şi, respectiv, N.C.A.
La controlul corporal, efectuat în aceeaşi împrejurare, s-a descoperit că în buzunarul de la pantaloni inculpatul L.G. avea un pacheţel ce conţinea un produs vegetal, mărunţit, de culoare verde oliv şi care era ambalat într-o folie transparentă.
Produsul vegetal a fost sigilat şi trimis la laborator spre analiză.
Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică întocmit la 17 ianuarie 2008 de către Laboratorul de Analiză şi Profil al Drogurilor a stabilit că substanţa găsită asupra inculpatului reprezintă cannabis, în care s-a pus în evidenţă tetrahidriocannabinol, substanţă psihotropă, biosintetizată din planta cannabis, ce face parte din anexa III a Legii nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului ilicit de droguri.
Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin Decizia penală nr. 170 din 15 decembrie 2009, a admis apelul declarat de inculpatul L.G. împotriva Sentinţei penale nr. 398 din 4 iunie 2009 a Tribunalului Iaşi, pe care a desfiinţat-o în parte în latura penală şi, rejudecând, a reţinut în favoarea inculpatului dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 682/2002 şi a redus de la 6 luni închisoare la 3 luni închisoare, pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri de risc în vederea consumului propriu, prevăzută şi pedepsită de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, modificată, cu aplicarea art. 37 lit. a), art. 74 alin. (1) lit. c) şi art. 76 lit. d) C. pen.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că faţă de actul nou depus în apel de inculpatului L.G., din care rezultă că acesta are calitatea prevăzută de art. 2 lit. a) pct. 1 din Legea nr. 682/2002 în două cauze penale instrumentate de Direcţia de investigare a infracţiunilor de criminalitate organizată şi terorism - Serviciul Teritorial Iaşi, prin informaţiile furnizate ajutând la aflarea adevărului în acele cauze cu privire la infracţiuni grave, de trafic de droguri de risc şi mare risc, se impune aplicarea dispoziţiilor legale privind reducerea pedepsei.
Întrucât inculpatul mai sus menţionat a dat dovadă de perseverenţă infracţională în comiterea aceluiaşi gen de infracţiuni fiind recidivist, instanţa a apreciat că scopul educativ al pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen. nu poate fi atins în cazul inculpatului decât prin executarea unei pedepse cu închisoare în regim de detenţie, în vederea prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul L.G., invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., solicitând reducerea pedepsei.
Examinând actele şi lucrările din dosar, respectiv hotărârile pronunţate, Înalta Curte constată că recursul declarat de inculpat este întemeiat, în cauză fiind incidente dispoziţiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Potrivit art. 19 din Legea nr. 682/2002, persoana care are calitatea de martor în sensul art. 2 lit. a) pct. 1 şi 2 şi care a comis o infracţiune gravă, iar înaintea sau în timpul urmăririi penale ori al judecăţii denunţă sau facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit astfel de infracţiuni, beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege.
Art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri statuează următoarele:
Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, cumpărarea sau deţinerea de droguri de risc pentru consum propriu, fără drept, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau amendă.
Examinându-se actele şi lucrările dosarului, se constată că instanţa de prim control judiciar, în urma admiterii apelului declarat de inculpatul L.G., a reţinut în favoarea acestuia dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 682/2002 şi a redus pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri de risc în vederea consumului propriu, prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, modificată, cu aplicarea art. 37 lit. a), art. 74 alin. (1) lit. c) şi art. 76 lit. d) C. pen. la jumătate, de la 6 luni închisoare la 3 luni închisoare.
Instanţa de apel, reţinând în favoarea inculpatului şi circumstanţe atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. c), art. 76 lit. d) C. pen., trebuia să coboare pedeapsa sub 3 luni închisoare; neprocedând astfel, se constată că această instanţă a aplicat o pedeapsă nelegală inculpatului.
Pentru considerentele arătate, Înalta Curte apreciază că recursul declarat de inculpat este întemeiat sub aspectul criticii referitoare la individualizarea pedepsei aplicate, astfel că îl va admite, va casa parţial decizia penală atacată numai în ceea ce priveşte cuantumul pedepsei principale şi va reduce pedeapsa principală aplicată inculpatului.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul L.G. împotriva Deciziei penale nr. 170 din 15 decembrie 2009 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Casează parţial decizia penală atacată numai cu privire la cuantumul pedepsei principale.
Reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a), art. 74 alin. (1) lit. c) şi art. 76 lit. d) C. pen. şi art. 19 din Legea nr. 682/2002, de la 3 luni închisoare la 2 luni închisoare.
Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei atacate.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4130/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2102/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
