ICCJ. Decizia nr. 2102/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2102/2010
Dosar nr.1503/44/2009
Şedinţa publică din 27 mai 2010
Asupra recursului penal de faţă;
Prin Sentinţa penală nr. 216/F din 16 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală, a fost respinsă, ca nefondată, plângerea petentului B.O. împotriva Rezoluţiei nr. 1055/11/2009 din data de 10 septembrie 2009 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi prin care a confirmat Rezoluţia nr. 677/P/2009 din 22 iulie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi.
A fost obligat petentul la plata sumei de 50 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
S-a reţinut că prin plângerea adresată procurorului, petentul a solicitat să se efectueze cercetări faţă de judecătorul V.M.L. de la Tribunalul Brăila pentru infracţiunile de fals în declaraţii şi abuz în serviciu în formă calificată.
În fapt, petentul a susţinut că, în Dosarul nr. 481/113/2009 al Tribunalului Brăila, judecătorul sus-menţionat şi-a exercitat necorespunzător atribuţiile de serviciu şi a făcut afirmaţii necorespunzătoare adevărului în hotărârea pronunţată.
În urma cercetărilor efectuate urmare plângerii, prin Rezoluţia nr. 677/P/2009, din 22 iulie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de judecătorul V.M.L. pentru infracţiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, în formă calificată, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) în referire la art. 2481 C. pen. şi fals în declaraţii, prev. de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP)
Soluţia a fost dată în baza disp. art. 228 alin. (4) în ref. la art. 10 lit. a) din C. proc. pen. s-a motivat, în esenţă, că faptele sesizate de petent nu există.
Împotriva acestei rezoluţii s-a plâns petentul, în baza art. 278 C. proc. pen., în termen legal.
A susţinut că rezoluţia este nelegală şi nu este motivată; citarea sa în cauză a fost formală.
Prin Rezoluţia nr. 1055/11/2/2009 din 10 septembrie 2009, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi a respins plângerea petentului ca nefondată.
Dosarul la care acesta a făcut referire în plângere, nr. 481/113/2009 al Tribunalului Brăila, are ca obiect acţiunea formulată pe calea contenciosului administrativ de către petent în contradictoriu cu Curtea de Apel Galaţi, prin care petentul a solicitat obligarea Curţii de Apel Galaţi la plata de daune-interese pentru nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri din 17 decembrie 2008.
Prin Sentinţa civilă nr. 182/F din 26 martie 2009 a Tribunalului Brăila, pronunţată de judecătorul V.M.L., s-a dispus anularea ca netimbrată a cererii petentului.
Împotriva acestei hotărâri, petentul a declarat recurs.
Din actele premergătoare efectuate în cauză nu a rezultat indicii privind exercitarea în mod defectuos a atribuţiilor de serviciu de către judecătorul V.M.L.
Simpla nemulţumire a petentului cu privire la hotărârea pronunţată de judecător nu atrage răspunderea penală a acestuia; nemulţumirile petentului pot fi analizate de instanţa superioară, în calea de atac promovată de petent, respectiv a recursului.
În plângerea penală, petentul nu a precizat care sunt afirmaţiile necorespunzătoare adevărului făcute de judecător în hotărârea pronunţată.
Deşi a fost legal citat, în calitate de persoană vătămată în Dosarul nr. 677/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, petentul nu s-a prezentat pentru a fi audiat de procuror.
Întrucât actele premergătoare efectuate în cauză nu au confirmat existenţa faptelor sesizate de petent, în mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de judecătorul V.M.L., prin Rezoluţia nr. 677/P/2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi.
Din actele şi lucrările dosarului nu există indicii privind exercitarea în mod defectuos a atribuţiilor de serviciu de către judecătorul V.M.L., eventualele nemulţumiri ale petentului pot fi analizate de către o instanţă superioară într-o eventuală cale de atac promovată de petent.
Având în vedere faptul că petentul nu a indicat care sunt faptele şi probele ce le confirmă, pentru a dovedi încălcările legii de care se face vinovată persoana împotriva căreia a formulat plângere, instanţa de fond a respins plângerea acestuia ca nefondată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs petentul B.O., susţinând că dispozitivul hotărârii este incomplet şi că instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra unor fapte şi asupra unor cereri esenţiale de natură să influenţeze soluţionarea cauzei.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate şi din oficiu conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Referitor la motivele de recurs, Curtea constată că sentinţa atacată cuprinde menţiunile prevăzute de lege, prin raportare la obiectul cauzei şi soluţia adoptată.
Pe fondul cauzei, Curtea reţine că potrivit art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) constituie infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor fapta funcţionarului public, care, în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, cu ştiinţă, nu îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane.
În ce priveşte activitatea magistraţilor, atribuţiile lor de serviciu se circumscriu soluţionării cauzelor cu care sunt învestiţi respectiv interpretării şi aplicării dispoziţiilor legale, în acord cu principiile dreptului substanţial şi ale celui procedural.
Eventualele erori apărute în acest proces de interpretare şi aplicare a legii nu echivalează cu o exercitare abuzivă a atribuţiilor de serviciu. În sensul legii penale, ele putând fi îndreptate în urma exercitării căilor de atac prevăzute de lege în fiecare caz în parte, aceasta fiind de altfel şi justificarea existenţei lor.
În acest context, nemulţumirile părţilor dintr-un proces cu referire la modul concret de soluţionare a cauzei trebuie să îmbrace forma căilor de atac în limitele recunoscute de lege, neputându-se obţine o suplimentare a gradelor de jurisdicţie prin promovarea unei plângeri penale împotriva magistratului (magistraţilor) care a(u) soluţionat cauza.
Răspunderea penală a magistraţilor poate fi pusă în discuţie, cu referire la infracţiunea analizată, numai în situaţiile în care aceştia şi-au exercitat funcţia cu rea-credinţă, adică au cunoscut caracterul vădit nelegal al acţiunilor lor, urmărind sau acceptând vătămarea intereselor legale ale unei persoane.
În speţă, plângerea penală pe care petentul a formulat-o împotriva intimatei judecător M.L.V. cuprinde în realitate critici ce se circumscriu căii de atac pe care acesta le putea exercita împotriva sentinţei pronunţate de către intimată în condiţiile legii.
În acelaşi timp, motivarea unei hotărâri judecătoreşti fundamentează soluţia pronunţată de judecător, fiind rezultatul analizării probatoriului administrat în cauză şi al interpretării dispoziţiilor legale aplicabile în cauză; argumentaţia judecătorului nu poate constitui un element material al infracţiunii de fals în declaraţii.
În concluzie, Înalta Curte constată că în mod corect s-a reţinut atât de către procurorul care a instrumentat plângerea penală formulată de petent, respectiv de procurorul ierarhic superior acestuia, cât şi de către instanţa de fond că în cauză nu faptele reclamate de petent şi încadrate de acesta în infracţiunea de abuz în serviciu şi fals în declaraţii nu există, astfel încât recursul este nefondat şi urmează a fi respins conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea petentului la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul petiţionar B.O. împotriva Sentinţei penale nr. 216/F din 16 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 mai 2010.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 4131/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2106/2010. Penal → |
|---|
