ICCJ. Decizia nr. 670/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 670/2010
Dosar nr. 2458/1/2010
Şedinţa publică din 19 aprilie 2010
Asupra plângerii de faţă.
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
La 6 februarie 2009 petiţionara A.R.R. a depus şi înregistrat sub nr. 206/P/2009 la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti o plângere împotriva făptuitoarelor G.M. şi S.G., magistraţi judecători în cadrul Tribunalului Bucureşti, solicitând tragerea acestora la răspundere penală sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, faptă prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Ulterior, sub acelaşi număr de dosar, petiţionara a depus noi înscrisuri prin care a precizat că formulează plângere şi împotriva intimaţilor magistraţi P.C., judecător în cadrul Curţii de Apel Bucureşti, A.C., V.S.M., (judecători) şi F.S.A., procuror, susţinând că aceştia au săvârşit mai multe abuzuri, inclusiv „infracţiuni în formă continuată în cadrul spionajului contra României" .
Prin ordonanţa din 18 noiembrie 2009, dată în dosarul nr. 206/P/2009, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, în baza art. 29 pct. l lit. f) C. proc. pen. şi art. 42 alin. (2) rap. la art. 45 alin. (1) C. proc. pen., a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei privind pe magistraţii P.C., judecător în cadrul Curţii de Apel Bucureşti, G.M., S.G., A.C., V.S.M., judecători şi F.S.A., procuror, în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, unitate de parchet unde s-a trimis dosarul împreună cu ordonanţa mai sus menţionată, reţinându-se că petiţionara A.R.R. a formulat iniţial plângere împotriva a doi magistraţi judecători din cadrul Tribunalului Bucureşti - G.M. şi S.G., solicitând cercetarea acestora sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută şi pedepsită de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), care s-ar fi realizat „în contextul infracţiunii de spionaj contra României.
S-a mai reţinut că ulterior, petiţionara a extins numărul persoanelor a căror cercetare a solicitat-o, incluzându-i şi pe ceilalţi magistraţi amintiţi mai sus, printre care şi d-na judecător, care îşi desfăşoară activitatea în cadrul Curţii de Apel Bucureşti.
Dosarul a fost înregistrat Ia această unitate de parchet sub numărul 1566/P/2009, iar la 11 martie 2010, urmare actelor premergătoare efectuate, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică, a dispus, pe de o parte, în baza dispoziţiilor art. 228 raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de judecător P.C., de la Curtea de Apel Bucureşti, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută şi pedepsită de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi, pe de altă parte, în baza art. 209 alin. (3), art. 38, art. 281 pct. 1 lit. b) şi art. 40, art. 42 alin. (2) raportat la art. 45 alin. (1) C. proc. pen., disjungerea şi declinarea cauzei pentru continuarea cercetărilor de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti faţă de intimaţii G.M., S.G., A.C. şi V.S.M., judecători, şi respectiv F.S.A., procuror.
Pentru a dispune astfel procurorul a reţinut, în esenţă, că plângerea formulată de petiţionara A.R.R. nu cuprinde descrierea faptei pentru care s-a solicitat tragerea la răspundere penală a persoanei reclamate, şi nici toate menţiunile cerute de legea procesual penală [art. 222 alin. (2) C. proc. pen.], care să îi confere un conţinut precis şi care constituie o cerinţă esenţială de admisibilitate, constatând totodată că, practica instanţei supreme este constantă în sensul de a respinge asemenea plângeri ca inadmisibile, citând, cu caracter exemplificativ, sentinţa nr. 653 din 30 martie 2009pronunţată de Secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
De asemenea, procurorul a apreciat că fapta imputată intimatei nu există în realitatea obiectivă şi, pe cale de consecinţă, acesta a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimata P.C., sub aspectul infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
La data de 18 martie 2010 petiţionara A.R.R. a depus şi înregistrat direct, la Secţia Penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 278 C. proc. pen., plângerea împotriva rezoluţiei nr. 1566/P/ 2009 din 11 martie 2010, învederând că aceasta i-a fost comunicată în data de 17 martie 2010.
Pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, s-a constituit dosarul nr. 2458/1/2010, fixându-se prim termen de judecată la 19 aprilie 2010, când petiţionara s-a prezentat personal şi a solicitat trimiterea dosarului spre competentă soluţionare procurorului ierarhic superior.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică, prin rezoluţia nr. 1566/P/2009 din 11 martie 2010 a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de P.C., (magistrat judecător în cadrul Curţii de Apel Bucureşti), pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), întrucât a constatat că fapta presupusă a fi săvârşită de intimată nu s-a obiectivat în realitate şi deci nu există.
Înalta Curte, examinând actele dosarului şi, în raport de conţinutul plângerii depusă la dosar de petiţionară, constată că aceasta se circumscrie conţinutului dispoziţiilor art. 2781 alin. (13) C. proc. pen., fiind greşit îndreptată, întrucât rezoluţia atacată i-a fost comunicată petiţionarei la 17 martie 2010, iar aceasta nu a formulat plângere la procurorul ierarhic superior, depunând-o direct, la 18 martie 2010, la Secţia Penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Din conţinutul cererii iniţiale, dar şi din înscrisurile ataşate la dosar, plângerea petiţionarei cuprinde elementele impuse de norma procedurală mai sus enunţată şi, chiar dacă nu a fost detaliată fapta presupusă a fi săvârşită de intimată, al cărui nume şi calitate le-au indicat în cuprinsul înscrisurilor existente, s-au furnizat, totuşi, suficiente elemente cu ajutorul cărora să se poată face identificarea eventualelor încălcări ale dispoziţiilor legale.
Înalta Curte constată însă, că plângerea formulată de petiţionară a fost greşit îndreptată la instanţa de judecată, respectiv la Secţia Penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, întrucât potrivit dispoziţiilor art. art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., după respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 C. proc. pen. împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăriri penale sau a ordonanţei ori, după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată precum şi orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 şi art. 278, la judecătorul de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă .
De asemenea, potrivit art. 278 C. proc. pen., plângerea împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori efectuate pe baza dispoziţiilor date de acesta se rezolvă de prim procurorul parchetului sau, după caz, de procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel ori de procurorul şef de secţie al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie .
Or, în speţă plângerea petiţionarei vizează rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale nr. 1566/P/2009 din 11 martie 2010, dată de un procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică, iar din adresa depusă la dosar (la fila nr. 11 dosar instanţă), Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică, a comunicat Înaltei Curţi împrejurarea că petiţionara nu a formulat plângere, conform dispoziţiilor art. 278 C. proc. pen.
Întrucât petiţionara a formulat plângere la data de 18 martie 2010, direct la instanţă, Înalta Curte constată că aceasta a fost formulată în termenul prevăzut de lege, însă a fost greşit îndreptată.
Pe cale de consecinţă, Secţia Penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în baza art. 2781 alin. (13) C. proc. pen. va trimite plângerea formulată de petiţionara A.R.R. împotriva rezoluţiei nr. 1566/P/2009 din 11 martie 2010, la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică, spre competentă soluţionare, conform art. 278 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
În baza art. 2781 alin. (13) C. proc. pen., trimite plângerea formulată de petiţionara A.R.R. împotriva rezoluţiei nr. 1566/P/2009 din 11 martie 2010 dată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică, spre competentă soluţionare, la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică.
Cu recurs.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4116/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 4119/2010. Penal. Contestaţie la executare... → |
|---|
