ICCJ. Decizia nr. 4116/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4116/2010
Dosar nr. 599/54/2010
Şedinţa publică din 18 noiembrie 2010
Asupra recursului penal de faţă;
Prin Sentinţa penală nr. 142 din 6 iulie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de petentul G.M.D., împotriva Ordonanţei nr. 1022/P/2009 din 8 ianuarie 2010, a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, privind pe intimata B.Ş.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, urmând ca onorariul apărător oficiu, în cuantum de 200 RON, să fie virat din fondurile Ministerul Justiţiei, către Baroul Dolj.
S-a reţinut că prin Ordonanţa nr. 1022/P/2009 din 8 ianuarie 2010, a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în baza art. 228 alin. (6) C. proc. pen., rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen, art. 38 C. proc. pen., art. 45 alin. (1) rap. la art. 42 C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de B.Ş. - judecător la Tribunalul Dolj, sub aspectul infracţiunii prev. de art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 213 C. pen.
S-a dispus disjungerea cauzei şi declinarea competenţei de soluţionare în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Băileşti, în vederea efectuării de cercetări faţă de numiţii B.D., B.E. şi B.M., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev.de art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 213 C. pen.
În motivarea rezoluţiei s-au reţinut următoarele:
Petentul G.M.D. a formulat la data de 2 decembrie 2009 o plângere, prin care a sesizat faptul că numita B.Ş., judecător la Tribunalul Dolj, împreună cu fratele acesteia, B.D. şi cu părinţii săi, B.E. şi B.M., domiciliaţi în comuna Urzicuţa, judeţul Dolj, profitând de faptul că aveau acces în locuinţa petentului, la decesul mamei petentului şi-au însuşit suma de 2.700 RON aflată în locuinţă, ajutorul de înmormântare în cuantum de 1.270 RON şi diverse bunuri de îmbrăcăminte.
Din probatoriul administrat a reieşit că între familia petentului şi cea a făptuitoarei există o legătură îndepărtată de rudenie. În acest context, mama petentului, G.I., solicitase numitei B.E. să o ajute periodic la diverse munci gospodăreşti, întrucât sus-numita era imobilizată la pat, iar G.M.D., deşi locuia împreună cu mama sa în acelaşi apartament, nu se preocupa de îngrijirea acesteia.
După cum a rezultat din declaraţia numitului B.D., singura care obişnuia să vină în apartamentul petentului era făptuitoarea B.E. şi doar la solicitarea numitei G.I., pentru a efectua diverse activităţi gospodăreşti şi pentru a se ocupa de plata facturilor la utilităţile sus-numitei.
La data de 17 ianuarie 2007, numita G.I. a decedat, ajutorul de înmormântare fiind încasat de numitul B.D., după cum rezultă din adresa Casei Judeţene de Pensii Dolj, sus-numitul făptuitor motivând ridicarea ajutorului de înmormântare prin aceea că a suportat integral cheltuielile de înmormântare.
Fiind audiat, petentul în prezenţa procuristei l.E., a precizat că nu poate propune nicio probă prin care să se facă dovada aspectelor reclamate. În acest context, ţinând seama şi de faptul că de la data presupuselor fapte penale şi până la formularea prezentei plângeri au trecut aproximativ trei ani, s-a reţinut că niciuna din probele administrate nu confirmă că în acele împrejurări s-ar fi sustras bani sau obiecte de îmbrăcăminte din locuinţa petentului.
Pe cale de consecinţă, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de numita B.Ş., întrucât faptele pentru care aceasta a fost cercetată nu există în materialitatea lor.
De remarcat este şi faptul că aceleaşi aspecte au mai fost sesizate de petentul G.M.D. şi în cursul anului 2008. Cu acea ocazie s-au efectuat verificări, fiind întocmit referatul nr. 263/VIII/1/2008 din 18 martie 2008 prin care s-a reţinut că numita B.Ş. nu a săvârşit vreo faptă penală. Rezultatul verificărilor a fost comunicat petentului la aceeaşi dată.
Întrucât petentul a solicitat efectuarea de cercetări penale şi faţă de numiţii B.D., B.E. şi B.M., s-a disjuns materialul de urmărire penală şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Băileşti, în vederea efectuării de cercetări faţă de aceştia.
Împotriva acestei rezoluţii a formulat plângere petentul, potrivit art. 278 C. proc. pen., iar prin Ordonanţa nr. 169/11/2/2010 din 16 februarie 2010, a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, a respins plângerea ca neîntemeiată.
În continuare, petentul s-a adresat cu plângere la instanţă, conform art. 2781 C. proc. pen., reiterând motivele invocate în plângerea iniţială şi solicitând prin apărătorul desemnat din oficiu de către instanţă, admiterea plângerii aşa cum a fost formulată şi trimiterea cauzei la procuror pentru suplimentarea probatoriului.
Examinând plângerea petentului, Curtea de Apel a constatat că aceasta este nefondată şi urmează a fi respinsă, din următoarele considerente:
Analizând actele şi lucrările dosarului de urmărire penală se constată că în mod just Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de magistratul judecător B.Ş., din cadrul Tribunalului Dolj, întrucât actele premergătoare efectuate în cauză nu confirmă săvârşirea de către intimată a infracţiunilor prevăzute de art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. a) şi art. 213 C. pen.
În acest sens, verificările efectuate în cauză au confirmat împrejurarea că singura persoană care avea acces şi o îngrijea pe mama petentului era mama intimatei, iar fratele acesteia a fost cel care a încasat ajutorul de înmormântare, deoarece a suportat integral cheltuielile de înmormântare.
De altfel, faţă de aceştia, prin aceeaşi ordonanţă de la 8 ianuarie 2010, s-a dispus de procurorul de caz disjungerea cauzei şi declinarea competenţei de soluţionare în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Băileşti, sub aspectul infracţiunilor sus-menţionate.
Fiind audiat de procuror, petentul a declarat că nu poate propune probe în dovedirea susţinerilor sale, iar aspectele sesizate de acesta au mai făcut obiectul verificărilor în anul 2008, iar din referatul nr. 263/VIII/1/2008 de la 18 martie 2008, rezultă că numita B.Ş. nu a fost implicată în cele reclamate de petent, soluţia fiind comunicată acesteia.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs petiţionarul G.M.D., care deşi legal citat nu s-a prezentat în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi nici nu şi-a motivat în scris calea de atac formulată.
Examinând din oficiu hotărârea recurată, în condiţiile art. 3856 alin. (3) C. proc. pen, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă pe de o parte că aspectele invocate de către petiţionar în plângerea penală formulată au mai format obiectul cercetărilor în Dosarul nr. 263/VIII/1/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, întocmindu-se un referat la 18 martie 2008 prin care s-a propus închiderea lucrării şi comunicarea rezultatului verificărilor petentului, fapt care s-a şi întâmplat.
Pe de altă parte, din aceleaşi înscrisuri aflate la dosar rezultă că intimate B.Ş. nu a fost niciodată în apartamentul mamei petentului, ci doar la înmormântarea acesteia, astfel încât nu a avut nimic de-a face cu faptele ce i-au fost imputate de către petent. De altfel, din chiar declaraţia acestuia rezultă că nu poate proba afirmaţiile sale, întrucât aspectele invocate nu sunt cunoscute şi de alte persoane.
În consecinţă, soluţia de neîncepere a urmăririi penale dispusă în cauză şi menţinută de prima instanţă prin sentinţa atacată, este legală şi temeinică, sens în care în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Curtea va respinge ca nefondat recursul petentului, obligându-l la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul petiţionar G.M.D. împotriva Sentinţei penale nr. 142 din 6 iulie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 659/2010. Penal. Conflict de competenţă... | ICCJ. Decizia nr. 670/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
