ICCJ. Decizia nr. 712/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 712/2010
Dosar nr. 816/54/2010
Şedinţa publică din 23 februarie 2011
Asupra recursului penal de faţă:
Prin sentinţa penală nr. 168 din 20 septembrie 2010 a Curţii de Apel Craiova s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petiţionara P.D.G.V. împotriva rezoluţiei nr. 17/P/2010 din 2 februarie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi a fost obligată petiţionara la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut că petiţionarul P.D.N., în calitate de procurator al numitei P.D.G.V. a formulat plângere la data de 5 ianuarie 2010 sesizând faptul că procurorii care au instrumentat dosarele penale nr. 2208/P/2008 şi nr. 61/P/2009 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu Severin şi respectiv Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinţi şi primii procurori ai acestor parchete au pronunţat soluţii netemeinice deoarece nu au ţinut seama de probele existente la dosar şi, de asemenea, au tergiversat soluţionarea cauzelor pe o perioadă lungă de timp.
Prin rezoluţia nr. 17/P/2010 din 2 februarie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimaţii D.I.N., C.C., C.C.J. - procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu Severin; B.I. şi S.C. - procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinţi, sub aspectul infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), constatându-se că fapta nu există.
În fapt, s-a reţinut că în cursul anului 2008, P.D.G.V. (soţia petentului P.D.N.) a formulat o plângere prin care sesiza că numitul C.S. a reconstruit gradul despărţitor între proprietăţile părţilor, însă nu a mai respectat vechiul aliniament şi, totodată, şi-a însuşit materialul lemnos provenit de la tăierea unui nuc. în cuprinsul aceleiaşi plângeri, petiţionara a solicitat efectuarea de cercetări şi faţă de C.J. - primarul comunei Burila Mare, Judeţ Mehedinţi - pentru că a influenţat efectuarea cercetărilor la faţa locului, dar şi faţă de agentul de poliţie G.G. - şeful Postului de Poliţie Burila Mare - pentru săvârşirea infracţiunii de favorizare a infractorului.
Prin rezoluţia nr. 2208/P/2008 din 3 februarie 2009, procurorul D.I.N. - din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu Severin - a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de numitul C.S. şi faţă de C.J.; totodată, s-a dispus disjungerea cauzei şi declinarea la Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinţi, ca organ competent să efectueze cercetări faţă de lucrătorul de poliţie G.G.
Împotriva acestei soluţii, petentul P.D.N. a formulat plângere, care a fost respinsă prin rezoluţia nr. 433/II/2/2009 din 2 martie 2009 dată de primul procuror de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu Severin, C.C.J.
Judecătoria Drobeta Turnu Severin a respins plângerea, prin sentinţa penală nr. 1014 din 27 mai 2009 şi, în urma recursului promovat de petentă, Tribunalul Mehedinţi, prin Decizia penală nr. 428/R din 10 iulie 2009, a admis plângerea, a desfiinţat în parte soluţia procurorului şi a trimis cauza la Parchetul de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu Severin în vederea începerii urmăririi penale faţă de C.S. şi C.J., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor pentru care au fost cercetaţi iniţial, motivându-se în acest sens că cercetarea penală a fost efectuată chiar de către agentul de poliţie G.G., una dintre persoana împotriva căreia se formulase plângere, nefiind deci asigurate condiţiile de imparţialitate şi independenţă în ceea ce priveşte cercetarea penală până la acel moment.
Ulterior, la data de 22 septembrie 2009, I.P.J. Mehedinţi - Serviciul de Investigare a Fraudelor care a primit cauza la data de 7 august 2009, a înaintat dosarul la parchet, împreună cu referatul de neîncepere a urmăririi penale şi, prin ordonanţa din 20 octombrie 2009, procurorul C.C. a restituit cauza organelor de poliţie în vederea începerii urmăririi penale, reţinând în acest sens faptul că lucrătorii de poliţie nu efectuaseră actele dispuse de instanţa de judecată.
Prin rezoluţia din 5 noiembrie 2009 s-a început urmărirea penală faţă de C.S., sub aspectul infracţiunilor de furt, distrugere şi tulburare de posesie, precum şi faţă de C.J., sub aspectul infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi favorizarea infractorului, în prezent, cauza aflându-se în lucru la I.P.J. Mehedinţi - Serviciul de Investigare a Fraudelor.
Faţă de agentul de poliţie G.G. s-au efectuat cercetări în dosarul penal nr. 61/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinţi, prin rezoluţia din 25 martie 2009, procurorul B.I. dispunând neînceperea urmăririi penale sub aspectul infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi favorizarea infractorului, atât faţă de G.G. cât şi faţă de C.J.
Petentul P.D.N. a formulat plângere împotriva acest ei soluţii, prin rezoluţia din 11 mai 2009 dată de S.C. (primul procurorul al Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinţi) dispunându-se respingerea acestei plângeri.
În urma plângerii formulată de către petent la instanţa de judecată, Tribunalul Mehedinţi, prin sentinţa penală nr. 282 din 22 octombrie 2009, dispunând desfiinţarea soluţiei procurorului şi trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinţi, în vederea începerii urmăririi penale faţă de numitul G.G. sub aspectul infracţiunilor pentru care acesta a fost cercetat iniţial.
Curtea de Apel Craiova, prin Decizia penală pronunţată la data de 21 ianuarie 2010, a admis recursul, a casat sentinţa menţionată anterior şi a trimis cauza spre rejudecare la instanţa de fond - Tribunalul Mehedinţi.
Astfel, din examinarea actelor premergătoare aflate la dosar, procurorul de caz a apreciat că faptele pentru care s-a solicitat efectuarea de cercetări faţă de D.I.N., C.C., C.C.J., B.I. şi S.C., nu există, soluţiile adoptate de către aceştia - în calitate de magistraţi procurori - fiind temeinic motivate în fapt şi în drept, au fost indicate probele şi textele de lege care au stat la baza adoptării soluţionării în acest mod a cauzelor instrumentate şi, chiar dacă magistraţii Tribunalului Mehedinţi au avut opinii contrare, aceştia nu au constatat existenţa unor nelegalităţi sau abuzuri cu privire la soluţiile adoptate de procurori, ci doar au considerat necesară completarea cercetării penale în vederea lămuririi tuturor aspectelor şi pentru respectarea condiţiilor de imparţialitate şi independenţă referitor la cercetarea penală, prin efectuarea acesteia de către un alt lucrător de poliţie.
Referitor la presupusa tergiversare a cercetărilor, procurorul de caz a reţinut că, în ambele cauze, urmărirea penală a fost finalizată în termen rezonabil, în condiţiile în care sesizarea petentului a fost formulată în cursul anului 2008, iar soluţiile iniţiale au fost adoptate de procurori la 03 februarie 2009 (în dosarul nr. 2208/P/2008) şi la 25 martie 2009 (în dosarul nr. 61/P/2009). Ulterior acestor date, cele două cauze au parcurs ciclul procesual prevăzut de lege, fiind examinare de primul-procuror al parchetului şi apoi de instanţa de judecată competentă, urmare a plângerilor ce au fost formulate chiar de către petentul nemulţumit de soluţiile adoptate iniţial de magistraţii procurori.
Împotriva acestei rezoluţii (cu nr. 17/P/2010), petenta P.D.G.V. a formulat plângere la procurorul ierarhic superior care, prin rezoluţia nr. 231/II2/2010 din 1 martie 2010, în temeiul art. 275 - 278 C. proc. pen., a dispus respingerea acestei plângeri ca neîntemeiată, sens în care a constatat în esenţă că soluţia adoptată de procurorul de caz este fundamentată pe actele premergătoare efectuate, din care a rezultat lipsa oricărui temei de fapt ori de drept care să contureze infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) ori vreo altă faptă prevăzută de legea penală cu ocazia efectuării urmăririi penale şi soluţionării dosarelor penale invocate.
Împotriva acestor rezoluţii, petenta P.D.G.V. a formulat plângere la instanţa de judecată, potrivit dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen., cauza fiind astfel înregistrată sub nr. 816/54/2010, la data de 18 martie 2010.
În motivarea plângerii, petiţionara a susţinut în esenţă că intimaţii magistraţi procurori care au instrumentat dosarele nr. 22118/P/2008 şi respectiv nr. 61/P/2009 au fost împiedicaţi să efectueze cercetările în mod legal şi în termen, iar primii procurori ai celor două parchete (respectiv de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu Severin şi Tribunalul Mehedinţi) au respins în mod nelegal plângerile formulate, astfel că se impune admiterea plângerii, desfiinţarea rezoluţiilor şi efectuarea de cercetări împotriva intimaţilor, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Plângerea formulată de petentă este nefondată, urmând a fi respinsă ca atare, pentru următoarele considerente:
În esenţă, aşa cum rezultă din plângerea adresată organelor de urmărire penală şi reiterată practic în faţa instanţei, din verificările efectuate de procurorul de caz nu se poate reţine în sarcina intimaţilor comiterea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Aşa cum s-a menţionat anterior, intimaţii sunt magistraţi procurori la Parchetul de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu Severin şi la Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinţi.
Simpla invocare a unei soluţii pronunţată de Tribunalul Mehedinţi care - prin admiterea plângerii petentului - a desfiinţat soluţii date de procurori, nu poate în nici un caz să ducă la constatarea că intimaţii, soluţionând iniţial plângerile, deci aflându-se în exercitarea atribuţiunilor de serviciu, nu au îndeplinit cu ştiinţă un act ce intră în sfera atribuţiunilor lor de serviciu, sau l-au îndeplinit în mod defectuos, cu consecinţa cauzării unei vătămări ale intereselor legale ale petentei.
Plângerile vizau acţiuni civile aflate pe rolul instanţelor, petentul uzând de căile de atac legale, soluţia de desfiinţare a rezoluţiilor date de procuror în cele două cauze invocate de petentă, nefiind în nici un caz de natură să prejudicieze interesele legale ale petentului şi să angajeze răspunderea penală a intimaţilor.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat recurs petiţionara P.D.G.V., care solicita admiterea plângerii sale şi trimiterea cauzei la procuror pentru începerea urmăririi penale faţă de intimaţi sub aspectul comiterii infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Examinând legalitatea si temeinicia hotărârii recurate sub toate aspectele conform dispoziţiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte reţine că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:
Prin plângerea formulată petiţionara solicita tragerea la răspundere penală a magistraţilor procurori D.I.N., C.C., C.C.J. din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu Severin, B.I. şi S.C. - procurori la Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinţi, pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), constând în aceea că au dispus soluţii de neîncepere a urmăririi penale şi respectiv de respingere a plângerii în dosarele nr. 228/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu Severin şi nr. 61/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinţi şi au tergiversat soluţionarea cauzelor.
Rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale faţă de magistraţii procurori reclamaţi este temeinică şi legală, din actele premergătoare efectuate în cauză nerezultând indicii în sensul comiterii infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) sau a altei infracţiuni cu prilejul instrumentării cauzelor respective.
Adoptarea soluţiei de netrimitere în judecată a avut la bază actele premergătoare efectuate, precum si dispoziţiile legale în materie, neputând fi angajată răspunderea penală a procurorului pentru că a dispus o astfel de soluţie sau a respins plângerea împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale.
Persoana vătămată poate formula plângere împotriva soluţiei de netrimitere în judecată conform dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen., iar judecătorul verifică rezoluţia sau ordonanţa atacată, pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei şi a oricăror înscrisuri noi prezentate, pronunţând una dintre soluţiile prevăzute de alin. (8) al art. 2781 C. proc. pen.
Trimiterea cauzei la procuror pentru începerea urmăririi penale, ca urmare a desfiinţării de către instanţă a unei astfel de rezoluţii, nu poate conduce la concluzia că procurorul şi-a exercitat abuziv atribuţiile de serviciu, cauzând prin aceasta o vătămare intereselor legale ale petiţionarei, în absenţa oricăror indicii în acest sens.
Magistraţii procurori şi-au motivat în fapt şi în drept soluţiile dispuse, iar desfiinţarea rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale de către Tribunalul Mehedinţi s-a făcut pentru că era necesară completarea cercetărilor în vederea lămuririi cauzei sub toate aspectele şi efectuarea acestora de către un alt lucrător de poliţie pentru a se respecta condiţiile de imparţialitate şi independenţă referitoare la cercetarea penală.
În ceea ce priveşte tergiversarea cercetărilor, înalta Curte observă că acestea au fost finalizate într-un termen rezonabil apropiat în funcţie de complexitatea cauzelor.
Faţă de considerentele expuse, constatând că hotărârea atacată este temeinica si legală, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de petiţionară, pe care o va obliga la plata de cheltuieli judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara P.D.G.V. împotriva sentinţei penale nr. 168 din 20 septembrie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurenta petiţionară la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 68/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 805/2010. Penal → |
|---|
