ICCJ. Decizia nr. 805/2010. Penal

Decizii penale ICCJ 2010

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 805/2010

Dosar nr. 845/30/2010

Şedinţa publică din 2 martie 2011

Asupra recursului de faţă.

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

A. Prin sentinţa penală nr. 359 din 9 august 2010 pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. 845/30/2010 din 10 februarie 2010, în temeiul art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) şi art. 176 alin. (1) lit. f) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.G., la o pedeapsă de: 20 (douăzeci) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat.

În temeiul art. 71 C. pen. i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe toată durata executării pedepsei principale.

In temeiul art. 65 C. pen. i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) pentru o perioadă de 10 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestului preventiv din 31 octombrie 2009 la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen. a fost menţinută starea de arest preventiv a inculpatului B.G.

În temeiul art. 14, art. 346 C. proc. pen. a fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă S.L.M., domiciliat în Timişoara, în nume propriu şi în calitatea de reprezentant al minorei S.D.E., sens în care a fost obligat inculpatul la plata sumei de 25.000 lei daune materiale către partea civilă S.L.M., 100.000 Euro daune morale sau echivalentul în lei a acestei sume din ziua plăţii către partea civilă S.L.M., 100.000 Euro sau echivalentul în lei din ziua plăţii şi 600 lei lunar cu titlu de pensie de întreţinere către partea civilă S.D.E., prin reprezentant legal S.L.M., respingându-se în rest acţiunea civilă.

În temeiul art. 191 C. proc. pen. inculpatul a fost obligat la 20.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiş nr. 2156/P/2009 din data de 09 februarie 2010, înregistrat pe rolul Tribunalului Timiş la data de 10 februarie 2010 sub număr unic de dosar 845/30/2010, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului B.G., cercetat în stare de arest preventiv pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav, prevăzută şi pedepsită de art. 174 alin. (1) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., art. 176 alin. (1) lit. f) C. pen

În fapt, prin actul de inculpare s-a reţinut că, în noaptea de 30/31 octombrie 2009, în jurul orei 0200, inculpatul B.G., zis "G. hoţul", l-a împuşcat mortal pe S.N.T., agent şef de poliţie din cadrul Inspectoratului Judeţean al Poliţiei de Frontieră Timiş, care se afla în timpul exercitării îndatoririlor de serviciu, folosind pistolul din dotarea victimei. Fapta a fost comisă în oraşul Sânnicolau Mare, jud. Timiş, în loc public.

Mijloacele de probă administrate în faza de urmărire penală constau în: referat cu propunere de declinare a competenţei - vol. l, filele 1-2, proces-verbal de sesizare din oficiu - vol. l, fila 3, proces-verbal vol. l, fila 4, proces-verbal de cercetare la faţa locului I - vol. l, filele 5-7, listă de probe vol. l, filele 8-9, schiţă I - vol. l, fila 10, planşa foto cu aspecte de la investigarea tehnico-ştiinţifică a locului faptei în cazul omorului comis în 31 octombrie 2009 în localitatea Sânnicolau Mare - vol. l, filele 19-50, proces-verbal de cercetare la faţa locului II - vol. l, filele 51, planşa foto - vol. l, filele 53-59, planle foto cu urmele papilare ridicate de la investigarea tehnico-ştiinţifică a locului faptei -vol. l, filele 62-65, schiţa locului faptei II - vol. l, fila 81, fotocopie certificat de înmatriculare - vol. l, filele 85,86, proces-verbal - vol. l, filele 87,88, rapoarte IJPF Timiş - vol. l, filele 90-113, înscris cu persoanele din tura de serviciu din cadrul SPF Sânnicolau Mare - vol. l, filele 116,117.118, ordonanţa de efectuare a unei expertize genetice - vol.II, filele 3-6, raport de expertiză - vol. II, filele 8-21, 36-38, tabel profile genetice - vol. II, filele 22-27, 39, raport de constatare tehnico-ştiinţifică - vol. II, filele 49-56, 140,143, 134, 137, declaraţii martori - vol. II, filele 57-60,62-68, 70,71-74, 76-83, 85-93, 98-104, 106-108, 109, 111—113, 114-127; rapoarte de constatare medico-legală - vol. II, filele 134, 137, buletine de analiză - vol. II, filele 135, 138, 141, 144, raportul medico-legal de necropsie S.N.T. - vol. III, fila 5-7, buletin histopatologic; buletin de analiză nr. 132/2009, buletin de analiză toxicologică nr. 109/T/C din 3 noiembrie 2009 şi buletin de analiză toxicologică alcoolemie nr. 488 din 2 noiembrie 2009; planşa foto cuprinzând aspecte de la necropsia cadavrului numitului S.N.T. - vol. III, filele 8-11, 13-26, dovada de înhumare şi certificat medical constatator al decesului cu nr. 537 - vol. III, filele 29, 31, copie registru procese verbale - vol. III, fila 39, instructaje periodice - vol. III, fila 40, plan de acţiune a turei de serviciu - vol. III, fila 41, fişa individuală de instructaj - vol. III, fila 43, instructaj la angajare - vol. III, fila 44, instructaj periodic - vol.III, filele 45— 47,evidenţa armamentului - vol. III, fila 48, predarea şi primirea serviciului de zi - vol.III, fila 49, declaraţie parte civilă - vol. III, fila 50, dovadă de predare primire bunuri - vol. III, filele 51-54, mapa cu atribuţiile postului de pază şi control acces - vol.IV, filele 91-95 şi ordinul MAI - vol. IV, fila 96, proces-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală, seria B nr. 0346707 din 19 ianuarie 2010 - vol. V fila 130

În faza de judecată în primă instanţă au fost audiaţi inculpatul B.G. (fila 27) şi martorii R.M. (fila 49), C.I. 8fila 50), G.M. (fila 51), G.I. (fila 52), B.A.N. (fila 53), M.P.G. (fila 54), U.V.V. (fila 55), S.M. (fila 75), I.I. (fila 76), T.P.P. (fila 77), Y.C. (fila 91), Y.S. (fila 92), N.L.A. (fila 93, I.G. (fila 94).

Analizând probatoriu administrat atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza de judecată, prima instanţă a reţinut aceeaşi stare de fapt prezentată în actul de inculpare în sensul că, în după-amiaza zilei de 30 octombrie 2009, în jurul orei 17:00, martorii minori U.V.V., zis "V." şi M.P.G.M., poreclit „A.", au plecat împreună din localitatea Cenad la Balul Bobocilor al Grupului Şcolar Agricol, organizat lângă Primăria din Sânnicolau Mare.

În jurul orei 24, cei doi martori s-au întâlnit în barul „Foişor" din Sânnicolau Mare cu inculpatul B.G., zis "G. hoţul" şi cu martorii T.C., zis "C." şi B.A.N., zis "T.", ultimul fiind minor.

Până în jurul orei 01:00, cei 5 tineri au consumat băuturi alcoolice şi nealcoolice în barul menţionat. La un moment dat, inculpatul Ie-a propus celor 4 martori să-l însoţească.

Cei 5 tineri s-au deplasat la un alt bar din Sânnicolau Mare, inculpatul B.G. fiind persoana care conducea grupul, iar restul îl urmau, unde au stat preţ de 2-3 minute, după care toţi s-au îndreptat spre staţia de autobuze IRET din Sânnicolau Mare.

Inculpatul B.G. şi martorul T.C. se deplasau fiecare cu câte o bicicletă, iar ceilalţi pe jos.

La un moment dat, cei 5 tineri au ajuns în dreptul unei clădiri cunoscute sub numele de "Cantina", unde, peste drum, era parcată o maşină Dacia 1310 de culoare bej, cu numărul de înmatriculare.

Din interiorul autoturismului, inculpatul şi martorii au sustras un radiocasetofon auto marca Eurotec, un rucsac de culoare negru cu albastru, conţinând o bluză neagră fără mâneci şi o lanternă roşie. Bunurile sustrase din autoturism au fost introduse în rucsac, acesta rămânând la inculpatul B.G.

Tinerii şi-au continuat drumul şi s-au îndreptat cu toţii spre parcarea auto din faţa sediul Poliţiei de Frontieră din Sânnicolau Mare şi, în timp ce se deplasau pe străzi, martorii B.A.N. şi M.P.G.M. încercau portierele mai multor maşini parcate, în speranţa că le vor găsi descuiate.

La un moment dat, în timp ce încerca portiera unui autoturism ce era parcat în faţa intrării în sediul Poliţiei de Frontieră din Sânnicolau Mare, martorul B.A.N. a observat că s-a deschis poarta instituţiei şi a apărut victima care era îmbrăcată în uniformă de poliţist.

Martorul B.A.N. a observat victima şi a strigat "fugiţi, poliţia". Auzind aceasta, inculpatul B.G. şi martorul T.C. s-au urcat pe biciclete şi au început să pedaleze, iar ceilalţi din grup au fugit pe jos.

Martorul U.V.V. şi ceilalţi doi aflaţi pe biciclete au reuşit să fugă în faţă şi s-au ascuns cu tot cu biciclete într-un şanţ adânc, iar martorii B.A.N. şi M.P.G.M. s-au ascuns într-un loc întunecos la aproximativ 200 m de sediul poliţiei, într-un loc opus faţă de ceilalţi.

Luată prin surprindere, victima s-a urcat la volanul autoturismului personal marca VW Golf alb şi a plecat în urmărirea tinerilor. A trecut pe lângă locul unde de aflau ascunşi martorii B.A.N. şi M.P.G.M. şi a oprit în dreptul unde erau ascunşi martorii U.V.V., T.C. şi inculpatul B.G.

Victima a coborât din maşină cu un baston în mână şi s-a deplasat înspre martorul T.C., pe care l-a întrebat ce caută la maşini, după care l-a lovit cu bastonul peste spate pe inculpatul B.G., care stătea în şezut în şanţ.

În acest timp, martorul U.V.V. a reuşit să se îndepărteze pe burtă, târâş, de ceilalţi doi şi, speriat, a fugit din şanţ înspre locul unde erau ascunşi martorii M.P.G.M. şi B.A.N. Intre şanţ şi ascunzătoarea ultimilor doi era o distantă de circa 20-30 m. De aici, cei 3 martori minori au fugit şi, după ce au parcurs aproximativ 100 m, au auzit 3 focuri de armă care veneau dinspre şanţul în care rămăseseră inculpatul B.G., martorul T.C. şi cu victima.

Astfel, după ce a fost lovit cu bastonul peste spate, inculpatul B.G. s-a enervat, s-a ridicat în picioare, a placat victima în zona stomacului, intrând cu capul în stomacul acesteia şi concomitent, l-a tras pe S.N.T. de picioare, în sus, trântindu-l la pământ pe spate, cu picioarele în sus.

Între victimă şi inculpat a avut loc o luptă, la care nu au participat niciunul dintre martori. în timpul luptei, inculpatul i-a smuls victimei epoleţii de pe umeri şi a imobilizat-o.

În timp ce victima era căzută pe spate în şanţ, inculpatul s-a urcat cu tot corpul pe victimă şi a imobilizat-o cu genunchii şi cu mâinile. în timp ce ţinea victima de încheietura mâinii în care avea pistolul, cu pumnul drept şi cu genunchiul, inculpatul a aplicat agentului de poliţie multiple lovituri în zona feţei. în timpul încăierării, victima a reuşit să scoată pistolul, însă inculpatul i l-a smuls din mână, s-a ridicat în picioare şi a împuşcat victima în timp ce aceasta era întinsă pe spate la pământ.

Martorul T.C. a fugit de la faţa locului întrucât s-a speriat de focurile de armă şi de faptul că inculpatul îl imobilizase pe agentul de poliţie şi îl lovea violent cu pumnul şi genunchiul în zona fetei.

După ce l-a împuşcat pe poliţist, inculpatul şi-a luat bicicleta şi a fugit cu pistolul victimei, pe care l-a aruncat pe partea cealaltă a străzii, pe marginea trotuarului, unde a fost descoperit ulterior.

Agentul de poliţie S.N.T., fiind conştient încă, s-a urcat la volanul autoturismului şi a mers în urmărirea inculpatului, însă după 300 m a oprit în faţa imobilului cu nr. 3, unde a cerut ajutorul martorilor I.G. şi G.I., cărora, cu ultimele puteri, Ie-a relatat că "hoţii m-au împuşcat şi mi-au furat pistolul".

Inculpatul l-a ajuns din urmă pe martorul T.C., căruia i-a spus că l-a bătut rău pe poliţist şi a tras cu pistolul, după care a aruncat pistolul între nişte pomi.

Inculpatul şi martorul T.C. s-au deplasat cu bicicletele în localitatea Cenad, la locuinţa inculpatului, unde s-au culcat, iar a doua zi, în jurul prânzului, au aflat că agentul de poliţie a decedat, inculpatul părăsind ţara pentru a se sustrage de la urmărire penală.

În faza de urmărire penală, inculpatul a refuzat să dea vreo declaraţie, iar în fata instanţei a arătat că este adevărat că a avut o altercaţie violentă cu victima, dar că poliţistul s-a împuşcat singur în timpul altercaţiei, recunoscând însă că victima a decedat din cauza lui.

Probatoriul administrat în faza de urmărire penală a dovedit împrejurarea că pistolul nu se putea descărca accidental, dar şi faptul că victima nu se putea împuşca singură, fiind astfel contrazisă varianta inculpatului. Astfel, tragerea a fost făcută oblic de sus în jos şi de la dreapta la stânga, poziţia autorului fiind lateral stânga faţă de victimă, din picioare. Tragerea a fost făcută în limita de acţiune a factorilor suplimentari, 60- 100 cm - fapt atestat de prezenţa carboxihemoglobinei în ţesutul tegumentar recoltat de la orificiile de intrate și orb de ieşire. Canalul de tragere - traiectoria glonţului - fiind orientat infero-extern si de la dreapta la stânga, intersectând: hemitorace anterior dr.- hemidiafragm dr.- lob stg. hepatic-stomac prepilor-corp pancreatic- flexura duodenojejunala - rinichi stg. lombar stg. Aspectul orificiului de intrare, orientarea canalului, lipsa urmelor de pulbere la nivelul mâinilor victimei exclude autoîmpuşcarea. Aceste aspecte rezultă din raportul medico legal de necropsie şi expertiza balistică.

Așadar, rezultă cu certitudine că victima nu s-a împuşcat singură şi pistolul nu s-a descărcat accidental, iar lipsa urmelor de pulbere la nivelul mâinilor victimei nu constituie singura probă în acest sens ci şi traiectoria glonţului, distanţa de la care s-a tras, stabilindu-se că tragerea a fost făcută oblic de sus în jos şi de la dreapta la stânga, poziţia autorului fiind lateral stânga faţă de victimă, din picioare.

Din punct de vedere obiectiv, infracţiunea s-a realizat prin acţiunea inculpatului de a împuşca victima, din raportul medico legal de necropsie rezultând cu certitudine legătura de cauzalitate dintre acţiunea inculpatului şi moartea victimei.

De asemenea profilul genetic al inculpatului a fost reliefat în proporţie de 99,99% pe pistolul cu care a fost împuşcată victima.

La stabilirea intenţiei cu care a acţionat inculpatul B.G. au fost avute în vedere toate împrejurările concrete ale săvârşirii faptei: inculpatul B.G. a imobilizat întâi victima, i-a aplicat multiple lovituri în zona feţei pentru a o anihila, natura armei folosite la comiterea faptei, în speţă armă letală de foc, aptă de a produce moartea, motiv pentru care s-a apreciat că inculpatul a acţionat cu intenţie directă.

In momentul comiterii faptei, inculpatul a cunoscut faptul că victima este poliţist, întrucât anterior faptei a strigat martorilor să fugă, folosind expresia „fugiţi, poliţia" şi a observat uniforma purtată de aceasta, drept dovadă este şi împrejurarea că acest i-a smuls epoleţii, expertiza ADN concluzionând existenţa unor profile genetice pentru care probabilitatea de a aparţine inculpatului este de 99,99%.

Inculpatul a luat singur rezoluţia infracţională de a împuşca mortal victima, smulgându-i pistolul din mână şi executând un foc de armă direct asupra acesteia.

La individualizarea judiciară a pedepsei, plecând de la prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), prima instanţă a ţinut seama de limitele speciale ale pedepsei pentru infracţiunea reţinută, de pericolul deosebit al faptei inculpatului, de persoana acestuia. A reţinut că inculpatul nu a avut o atitudine sinceră, încercând în faţa instanţei să susţină că victima s-a împuşcat singură şi că nu a ştiut că este poliţist, susţinerile acestuia fiind combătute de probele administrate aşa cum s-a arătat mai sus.

Inculpatul are antecedente penale care însă nu atrag starea de recidivă, fiind minor la săvârşirea acelor fapte. Inculpatul nu a manifestat atitudine de regret faţă de fapta săvârşită.

Infracţiunea săvârşită de inculpat a fost apreciată de prima instanţă ca aducând atingere atât relaţiilor sociale referitoare la dreptul persoanei la viaţă, cât şi celor referitoare la integritatea persoanelor care exercită tocmai funcţia de reprimare a infracționalităţii.

Toate acestea au îndreptăţit prima instanţa să aplice o pedeapsă de 20 ani închisoare, cu executare în regim de detenţie.

Cu privire la aplicarea pedepsei accesorii, prima instanţă a reţinut că aplicarea art. 71 alin. (2) C. pen. trebuie realizată în lumina jurisprudenţei CEDO, (cauzele Hirst c. Regatului Unit şi Sabou şi Pârcălab c. României), cât şi în lumina Deciziei nr. XXIV/ 2007 a Î.C.C.J., dată în soluţionarea unui recurs în interesul legii, care a stabilit că interzicerea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a)-c) nu se face de drept, ci instanţa trebuie să aprecieze în concret, prin raportare la criteriile prevăzute de art. 71 alin. (3) şi la principiul constituţional al proporţionalităţii. Prin urmare, ţinând cont de natura şi gravitatea infracţiunii, de împrejurările cauzei şi de persoana infractorului (precizate mai sus), prima instanţă a aplicat pe lângă pedeapsa principală, pedeapsa accesorie şi a interzis drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) lit. b) constând în dreptul de a alege, de a fi ales în autorităţile publice sau funcţiile publice elective şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat ca pedeapsă accesorie, pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen.

Prima instanţă a apreciat că interzicerea drepturilor electorale de a alege sau a fi ales, precum şi a dreptului de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, este justificată în privinţa inculpatului întrucât acesta, atâta timp cât nu a fost în măsură să aprecieze valoarea unuia din drepturile fundamentale prin care se exprimă personalitatea umană, respectiv dreptul la viaţă al oricărei persoane, nu este în măsură nici să-şi exprime punctul de vedere, prin votul său, referitor la modalitatea în care autorităţile statului îşi îndeplinesc atribuţiile, iar adoptarea unui asemenea comportament nu poate fi compatibilă cu ocuparea unei funcţii ce implică exerciţiul autorităţii de stat.

Referitor la acţiunea civilă, prima instanţă a reţinut că partea civilă S.L. s-a constituit parte civilă cauză cu suma de 25.000 lei daune materiale şi câte 150.000 Euro daune morale, atât în nume propriu cât şi în calitate de reprezentant legal al minorei S.D.

Prima instanţă a reţinut că sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale, respectiv fapta ilicită (inculpatul a împuşcat victima), vinovăţia (inculpata a înjunghiat-o cu intenţie indirectă), existenţa prejudiciului (cheltuielile ocazionate de înmormântarea victimei şi suferinţa produsă de moartea acesteia) şi legătura de cauzalitate dintre faptă şi prejudiciu (fapta inculpatului a generat direct prejudicierea părţii civile).

Analizând pretenţiile formulate de către partea civilă, tribunalul a reţinut că, deşi nu s-au depus la dosar înscrisuri, împrejurarea că înmormântarea unei persoane necesită anumite cheltuieli este de notorietate şi cuantumul acestora a fost stabilit de partea civilă în mod rezonabil, având în vedere numărul mare de persoane participante la înmormântarea şi a pomenilor făcute potrivit obiceiurilor religioase.

Cu privire la cuantificarea prejudiciului moral, s-a reţinut că aceasta nu este supusă unor criterii legale de determinare. Astfel, cuantumul daunelor morale se stabileşte, prin apreciere, urmare aplicării criteriilor referitoare la consecinţele negative suferite de partea civilă în cauză în plan psihic, importanţa valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, intensitatea cu care au fost percepute consecinţele faptei. Totodată, în cuantificarea prejudiciului moral, aceste criterii sunt subordonate condiţiei aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real şi efectiv produs părţii civile. Raportat la aceste criterii, prima instanţă a apreciat că suma de 100.000 Euro pentru fiecare parte civilă reprezintă un prejudiciu echitabil pentru suferinţele morele cauzate de către inculpat părţii civile, prin aceea că şi-au pierdut o rudă foarte apropiată, soţul şi respectiv tatăl, motiv pentru care în temeiul art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., cu raportare la art. 998 C. civ., l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 25.000 lei daune materiale către partea civilă S.L.M., 100.000 Euro daune morale sau echivalentul în lei a acestei sume din ziua plăţii către partea civilă S.L.M., 100.000 Euro sau echivalentul în lei din ziua plătii şi 600 lei lunar cu titlu de pensie de întreţinere către partea civilă S.D.E., prin reprezentant legal S.L.M., fiind respinsă în rest acţiunea civilă.

B. Împotriva acestei sentinţe au declarat apeluri PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL TIMIŞ şi inculpatul B.G., înregistrate pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, sub nr. 845/30/2010 din 30 septembrie 2010.

În motivarea apelului, Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiş a solicitat desfiinţarea sentinţei primei instanţe şi, pronunţându-se o nouă hotărâre, majorarea pedepsei aplicate inculpatului, deducerea arestului preventiv începând cu data de 03 noiembrie 2009 şi restituirea pistolului marca „Carpaţi" şi a încărcătorului către Inspectoratul Poliţiei de Frontieră Timiş, arătând că pe numele inculpatului s-a emis un mandat de arestare preventivă în lipsă la 31 octombrie 2009, fiind prins şi predat autorităţilor române în data de 3 noiembrie 2009; cum inculpatul a săvârşit infracţiunea folosind pistolul din dotarea victimei, instanţa trebuia să dispună restituirea armei şi a încărcătorului către Inspectoratul Poliţiei de Frontieră Timiş; pedeapsa este prea mică faţă de împrejurările comiterii faptei şi calitatea victimei, nerecunoaşterea faptei şi comportamentul agresiv şi oscilant al inculpatului.

Inculpatul nu şi-a motivat apelul, el solicitând, cu ocazia ultimului cuvânt, reducerea pedepsei.

Prin Decizia penală nr. 158/A din 25 octombrie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL TIMIŞ care a fost desfiinţată în parte şi rejudecând cauza a condamnă pe inculpatul B.G. la detenţiune pe viaţă pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat şi deosebit de grav; în baza art. 348 C. proc. pen., a dispus restituirea către Inspectoratul Poliţiei de Frontieră Timiş a pistolului marca „Carpaţi", model 74, calibru 7,65 mm, seria 0-3386, precum şi a încărcătorului gol descoperit în pistolul amintit, menţinând în rest dispoziţiile sentinţei penale apelate şi starea de arest a inculpatului.

Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că săvârşirea unei infracţiuni de omor calificat (în public) şi deosebit de grav (asupra unui poliţist, în timpul şi în legătură cu îndeplinirea îndatoririlor de serviciu), constând în uciderea prin împuşcare, folosind chiar arma din dotarea victimei, a unui poliţist de frontieră aflat în exerciţiul atribuţiilor de serviciu şi echipat în uniformă şi vestă verde reflectorizantă, care l-a surprins pe inculpat în momentul în care, însoţit de nişte prieteni, încerca să sustragă bunuri tocmai din autoturismele parcate în faţa sediului Sectorului Poliţiei de Frontieră Sânnicolau Mare, omor comis după ce victima i-a urmărit cu maşina pe inculpat şi însoţitorii lui, la care se adaugă ameninţarea martorilor în sensul de a nu declara nimic dacă sunt prinşi de poliţie, plecarea inculpatului din România în scopul sustragerii de la urmărire penală, sfidarea organelor de urmărire penală şi încercarea de inducere în eroare a instanţei de judecată, sunt împrejurări care îndreptăţesc instanţa să considere că scopul pedepsei nu poate fi atins decât îndepărtând-l definitiv pe inculpat din societate prin privarea acestuia de libertate pentru tot restul vieţii lui.

A mai reţinut că prima instanţă a omis să dispună restituirea armei şi a încărcătorului către Inspectoratul Poliţiei de Frontieră Timiş, faţă de împrejurarea că inculpatul a săvârşit infracţiunea folosind pistolul din dotarea victimei; ca atare, în baza art. 348 C. proc. pen. a dispus restituirea către Inspectoratul Poliţiei de Frontieră Timiş a pistolului marca „Carpaţi", model 74, calibru 7,65 mm, seria 0-3386, precum şi a încărcătorului gol descoperit în pistolul respectiv.

C. împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul B.G., criticând-o pentru netemeinicie, solicitând înlocuirea detenţiunii pe viaţă cu pedeapsa închisorii în raport de împrejurările în care a săvârşit fapta, respectiv faptul că nu avut intenţia de a ucide victima.

Examinând Decizia recurată prin prisma cazului de casare prev. de art. 385/9 pct. 14 C. proc. pen., Curtea constată că recursul inculpatului este întemeiat.

ÎNALTA CURTE constată că instanţa de apel, prin raportare la criteriile de individualizare a răspunderii penale, respectiv: gravitatea ridicată a infracţiunii reţinute în sarcina inculpatului, modalitatea şi împrejurările săvârşirii, atitudinea manifestată pe parcursul procesului penal - în sensul minimalizării vinovăţiei -, a apreciat că scopul pedepsei nu poate fi atins decât îndepărtând-l definitiv pe inculpat din societate prin privarea acestuia de libertate pentru tot restul vieţii.

Această apreciere nu este justificată, în opinia înaltei Curţi, care constată că prima instanţă a procedat la o individualizare mai fidelă criteriilor prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), în ceea ce priveşte alegerea pedepsei alternative în modalitatea închisorii - pentru infracţiunea prev. de art. 174- art. 175 lit. i) - art. 176 lit. f) C. pen. pedeapsa prevăzută de lege este detenţiunea pe viaţă, alternativ cu închisoarea de la 15 la 25 de ani -, reţinând că în raport de natura faptei comise, pericolul social al acesteia, împrejurările în care a fost comisă şi datele ce caracterizează pozitiv persoana inculpatului (avea vârsta de doar 19 ani la data comiterii faptei, a avut o poziţie de minimalizare a vinovăţiei sale dar care nu îi poate fi imputată atâta vreme cât reprezintă o modalitate legală de exercitare a dreptului la apărare, recunoscând totuşi că decesul victimei s-a produs din cauza sa), sunt suficiente temeiuri ca scopul pedepsei să fie atins prin aplicarea pedepsei închisorii, stabilit însă la cuantumul maxim prevăzut de lege - 25 ani închisoare. Aceasta întrucât deşi circumstanţele de fapt sunt corect reţinute iar gravitatea faptei este de necontestat, în raport de circumstanţele personale ale inculpatului - care este tânăr şi a recunoscut nu neapărat formal săvârşirea faptei CURTEA apreciază că nu se impune aplicarea pedepsei detenţiunii pe viaţă, aceasta nefiind în măsură să asigure reeducarea inculpatului, în vârstă de doar 19 ani la momentul comiterii faptei, practic acesta nemai întrevăzând nici o perspectivă socială.

Aceasta, întrucât, pe de o parte, pedeapsa nu trebuie să constituie doar o măsură de constrângere corespunzătoare valorii sociale încălcate prin săvârşirea infracţiunii, ci şi un mijloc de reeducare al condamnatului. în concret, la individualizarea judiciară a pedepsei, Înalta Curte ia în considerare gradul de pericol social concret ridicat al faptei, relevat de modalitatea în care a fost săvârşită, de împrejurările comiterii acesteia, cât şi datele ce caracterizează persoana inculpatului care, deşi nu este la prima confruntare cu legea penală, faptele anterioare au fost comise în timpul minorităţii şi nu au constituit infracţiuni de violenţă, iar potrivit raportului de expertiză medico-legală psihiatrică are un intelect inferior şi prezintă tulburare de personalitate de tip antisocial, astfel că modalitatea de executare stabilită şi cuantumul pedepsei corespunde scopului prev. de art. 52 C. pen.

Referitor la pedepsele accesorie şi complementară, Înalta Curte apreciază că atât instanţa de fond cât şi cea de fond au făcut o aplicare corespunzătoare a legislaţiei naţionale, în acord cu jurisprudenţa CEDO, motivând în mod detaliat restrângerea drepturilor cetăţeneşti, astfel încât Curtea va menţine aceste dispoziţii.

Pentru toate aceste considerente, având în vedere şi faptul că nu există motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform dispoziţiilor art. 385/9 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, văzând şi dispoziţiile art. 385/15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul declarat de inculpatul B.G. împotriva deciziei recurate, pe care o va casa numai în ceea ce priveşte pedeapsa principală aplicată inculpatului pe care o va înlocui cu pedeapsa închisorii în cuantum de 25 ani închisoare, menţinând restul dispoziţiilor deciziei recurate.

Conform dispoziţiilor art. 385/16 alin. (2) C. proc. pen. se va computa durata arestării preventive, la zi iar în baza dispoziţiilor art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de inculpatul B.G. împotriva deciziei penale nr. 158/A din 25 octombrie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.

Casează în parte atât Decizia recurată cât şi sentinţa penală nr. 359 din 09 august 2010 pronunţată de Tribunalul Timiş, numai în ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepsei.

Rejudecând, schimbă pedeapsa principală a detenţiunii pe viaţă aplicată inculpatului B.G. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 174, art. 175 lit. i), art. 176 lit. f) C. pen. în pedeapsa închisorii în cuantum de 25 ani.

Menţine restul dispoziţiilor hotărârilor atacate ce nu contravin prezentei decizii.

Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului B.G., durata arestării preventive de la 31 octombrie 2009 la 02 martie 2011.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului inculpatului rămân în sarcina statului iar onorariul apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 200 lei, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 02 martie 2011.

← ICCJ. Decizia nr. 712/2010. Penal. Plângere împotriva...  ICCJ. Decizia nr. 882/2010. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 805/2010. Penal