ICCJ. Decizia nr. 843/2010. Penal. Violul (art.197 C.p.). Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 843/2010
Dosar nr.5993/112/2010
Şedinţa publică din 3 martie 2011
Asupra recursului penal de faţă;
Prin sentinţa penală nr. 97/F din 29 septembrie 2010 pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de condamnatul R.D.
S-a acordat av. G.G. onorariu în sumă de 200 lei, ce se va suporta din fondurile Ministerului Justiţiei.
Condamnatul a fost obligat să plătească 220 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunţa această sentinţă tribunalul a reţinut că condamnatul R.D. a solicitat reexaminarea sentinţei penale 120/F/2009 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud prin care a fost condamnat la 10 ani închisoare pentru comiterea infracţiunilor de viol şi incest, arătând, în esenţă, în motivarea cererii că nu el este vinovat de comiterea acestor infracţiuni, ci fiul soţiei sale, P.I.D., recunoaşterea comiterii faptelor petrecându-se ca urmare a presiunilor exercitate de anchetatori.
S-a reţinut că revizuirea reprezintă o cale extraordinară de atac îndreptată împotriva hotărârilor penale definitive doar în situaţiile şi pentru cazurile expres şi limitativ prevăzute în art. 394 alin. (1) lit. a)-e) C. proc. pen., toate acestea vizând împrejurări necunoscute de instanţa la momentul pronunţării hotărârii.
În fapt, prin hotărârea a cărei revizuire se solicită, în sarcina petentului s-a reţinut că, în cursul anului 2006, fiind sub influenţa băuturilor alcoolice, în două rânduri (iunie-iulie şi 26/27 octombrie 2006), profitând de neglijenţa sau lipsa soţiei de la domiciliu, a întreţinut relaţii sexuale cu fiica sa minoră, R.B. (în vârstă de 12 ani).
Revizuientul a recunoscut săvârşirea faptelor în cursul urmăririi penale şi în faţa judecătorului care a dispus asupra măsurii arestării preventive, revenind asupra declaraţiilor sale în cursul cercetării judecătoreşti, când a negat faptele susţinând că autorul acestora este fiul din prima căsătorie a soţiei sale.
În urma administrării probelor, prima instanţă a înlăturat susţinerile inculpatului ca nesincere, reţinând vinovăţia acestuia în comiterea faptelor ce i-au fost imputate prin rechizitoriu.
Cel în cauză a atacat hotărârea de condamnare invocând aceleaşi motive însă prin deciziile pronunţate în căile de atac apelul şi apoi recursul revizuientului au fost respinse, apreciindu-se că probatoriul administrat a relevat indubitabil că în cursul anului 2006 revizuientul a întreţinut relaţii sexuale cu fiica sa minoră, în două rânduri.
Prin cererea de revizuire petentul a invocat în apărare aceleaşi împrejurări, împrejurări ce au fost avute însă în vedere atât cu ocazia judecării fondului cauzei cât şi în căile de atac promovate de acesta. în consecinţă, nu este vorba de fapte sau împrejurări necunoscute instanţelor care s-au pronunţat în cauză.
În fine, s-a reţinut şi faptul că susţinerile revizuientului referitoare la persoana celui ce se face vinovat de săvârşirea faptelor deduse judecăţii sunt infirmate de soluţia adoptată de procurorul de caz în dosarul nr. 435/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bistriţa prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului P.I.D. pentru săvârşirea infracţiunilor de act sexual cu o minoră, prev. de art. 198 alin. (1) C. pen. şi incest prev. de art. 203 C. pen., ambele cu aplic. art. 99 şi urm. C. pen., reţinându-se că faptele reclamate, pretins a fi comise asupra părţii vătămate minore R.R.B., în perioada 2006-2007, nu există.
În context, s-a stabilit că declaraţiile iniţiale ale învinuitului P.I.D. date în sensul recunoaşterii întreţinerii relaţiilor sexuale cu partea vătămată au fost făcute la solicitarea revizuientului, în scopul exonerării sale de răspunderea penală.
În aceste condiţii, este evident că în cauză nu există niciuna dintre împrejurările prev. de art. 394 alin. (1) lit. a)-e) C. proc. pen., cererea condamnatului fiind, prin urmare, inadmisibilă.
De altfel, prin sentinţele penală 38/2009 şi 4/F/2010 ale Tribunalului Bistriţa-Năsăud au mai fost respinse alte 2 cereri de revizuire formulată de condamnat pentru motive similare şi, prin urmare, tribunalul a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire ce face obiectul prezentului dosar.
Împotriva sentinţei menţionate a declarat apel în termen revizuientul R.D.
Acesta a criticat sentinţa susţinând că în mod greşit i s-a respins cererea de revizuire a sentinţei de condamnare la pedeapsa de 10 ani închisoare pentru infracţiunea de viol deoarece expertiza medico-legală nu-l încriminează, probele pe care Ie-a solicitat i-au fost respinse, i s-au îngrădit toate drepturile procesuale, a fost condamnat pe bază de minciună şi că făptuitorul ar fi o altă persoană, respectiv P.I., fratele victimei.
Prin Decizia penală nr. 157/R din 25 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, a fost respins ca nefondat apelul declarat de revizuient.
A fost obligat revizuientul să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200 lei onorariu avocaţial.
Examinând sentinţa atacată, din perspectiva motivelor de apel invocate precum şi sub toate aspectele de fapt şi de drept, Curtea de Apel a constatat următoarele:
În mod temeinic prima instanţă a stabilit că apelantul a cerut revizuirea sentinţei penale nr. 120/2009 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud prin care a fost condamnat la 10 ani închisoare pentru infracţiunile de viol şi incest susţinând că autorul faptelor nu este el, ci fiul soţiei sale, P.I.D.
În mod legal cererea de revizuire a fost respinsă ca inadmisibilă deoarece aspectele invocate în cerere Ie-a invocat în faţa instanţelor anterior cu ocazia judecăţii cauzei astfel încât, nu constituie împrejurări necunoscute instanţelor care l-au condamnat.
Într-adevăr, motivele revizuientului nu se încadrează în cazurile de revizuire limitativ enumerate de art. 394 alin. (1) lit. a)-e) C. proc. pen. pentru că nu reprezintă împrejurări necunoscute instanţei care l-a condamnat, apoi referirile la împrejurarea că a fost condamnat „pe bază de minciună" nu sunt justificate de plângerea penală formulată pentru infracţiunea de mărturie mincinoasă.
Sub un alt aspect, nici copiile de pe declaraţiile numitului P.I., a părţii vătămate şi a altor martori depuse integral în apel nu justifică cererea de revizuire deoarece, după cum rezultă din acestea, P.I. este posibil să fi întreţinut relaţii sexuale cu sora sa însă după arestarea inculpatului, iar victima a arătat constant că a întreţinut relaţii sexuale fără voia ei cu revizuientul astfel încât, faptul că ar fi avut raporturi cu fratele său nu-l exclude pe revizuient.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuientul care, fără a invoca vreun caz de casare, a arătat că există probe noi, care dovedesc nevinovăţia sa.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticii formulate şi a cazului de casare în care formal se încadrează, respectiv art. 385/9 pct. 17/2 C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
I. Din actele şi lucrările dosarului rezultă în esenţă că petentul R.D. a formulat o cerere de revizuire a hotărârii prin care a fost condamnat definitiv la 10 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor de viol şi incest (s.pen. 40/F din 20 februarie 2008 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud, def. prin d.pen. 2234/R din 20 iunie 2008 a I.C.C.J).
În motivarea cererii de revizuire, condamnatul susţine că este nevinovat, întrucât cel care ar fi întreţinut relaţii sexuale cu victima ar fi fost fiul soţiei, numitul P.I.D. De asemenea, petentul mai arată că declaraţia prin care şi-a recunoscut vinovăţia în faza de urmărire penală a fost luată sub presiune.
2. Curtea reţine că prin Decizia nr. 36/2009 pronunţată în soluţionarea unui recurs în interesul legii,SECŢIILE UNITEau hotărât că „cererile repetate de revizuire sunt inadmisibile, dacă există identitate de persoane, temei legal, de motive şi apărări invocate în soluţionarea acestora".
3. Examinând cererea condamnatului, Curtea constată că anterior acesta a formulat alte două cereri similare, vizând motive identice cu cele invocate în prezenta cauză, cereri care au fost respinse definitiv (prin s.pen. 38/F din 25 martie 2009, respectiv nr. 4/F din 20 ianuarie 2010 ale Tribunalului Bistriţa Năsăud).
4. În aceste condiţii, noua cerere de revizuire formulată de condamnat este inadmisibilă şi în mod legal a fost respinsă, cu atât mai mult cu cât condamnatul tinde în esenţă la o prelungire a probatoriului cu privire la o împrejurare cunoscută de instanţele de fond şi recurs,în ciclul procesual finalizat cu condamnarea sa şi, prin aceasta,la o reanalizare a apărărilor pe care şi Ie-a făcut cu acea ocazie.
5. Aşa fiind,recursul este nefondat şi va fi respins conform art. 385/15 pct. l lit. b) C. proc. pen.,cu obligarea recurentului revizuient la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul revizuent condamnat R.D. împotriva deciziei penale nr. 157/R din 25 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Obligă recurentul revizuent condamnat la plata sumei de 400 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 763/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 501/2010. Penal. Iniţiere, constituire de... → |
|---|
