ICCJ. Decizia nr. 501/2010. Penal. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Recurs

Decizii penale ICCJ 2010

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 501/2010

Dosar nr. 22320/3/2010

Şedinţa publică din 21 februarie 2012

Asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 7/F din 10 ianuarie 2011, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, au fost respinse cererile, formulate de inculpatele N.M., I.F.A., N.N. şi S.G.C., prin apărători, de aplicarea a prevederilor art. 320¹ C. proc. pen.

1. În temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 13 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., a fost condamnată inculpata N.M. la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În temeiul art. 65 C. pen., i s-au interzis inculpatei N.M. drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 71 alin. (1) din OUG nr. 105/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., a fost condamnată inculpata N.M. la pedeapsa de 1 an închisoare.

În temeiul art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a constatat că infracţiunile deduse judecăţii sunt concurente şi i s-a aplicat inculpatei N.M. pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.

În temeiul art. 35 alin. (1) C. pen., i s-a aplicat, alături de pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, pedeapsa complementară prev. de art. 65 C. pen., raportat la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 71 C. pen., i s-au interzis inculpatei N.M., drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei rezultante de 3 ani închisoare, pe durata termenului de încercare de 5 ani.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii aplicate inculpatei N.M. pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei.

În temeiul art. 359 C. proc. pen., instanţa a atras atenţia inculpatei N.M. asupra prevederilor art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.

2. În temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b pct. 13 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., a fost condamnată inculpata N.N. la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În temeiul art. 65 C. pen., i s-au interzis inculpatei N.N. drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 71 alin. (1) din OUG 105/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., a fost condamnată inculpata N.N. la pedeapsa de 1 an închisoare.

În temeiul art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a constatat că infracţiunile deduse judecăţii sunt concurente şi i s-a aplicat inculpatei N.N. pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.

În temeiul art. 35 alin. (1) C. pen., i s-a aplicat, alături de pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare, pedeapsa complimentară prev. de art. 65 C. pen., raportat la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 71 C. pen., i s-au interzis inculpatei N.N., drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei rezultante de 2 ani închisoare, pe durata termenului de încercare de 4 ani.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii aplicate inculpatei N.N. pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei.

În temeiul art. 359 C. proc. pen., instanţa a atras atenţia inculpatei N.N. asupra prevederilor art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.

3. În temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 13 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., a fost condamnată inculpata I.F.A. la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În temeiul art. art. 65 C. pen., i s-au interzis inculpatei I.F.A. drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a constatat că infracţiunile deduse judecăţii sunt concurente şi aplică inculpatei I.F.A. pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.

În temeiul art. 71 C. pen., i s-au interzis inculpatei I.F.A., drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei rezultante de 2 ani închisoare, pe durata termenului de încercare de 4 ani.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii aplicate inc. I.F.A. pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei.

În temeiul art. 359 C. proc. pen., instanţa a atras atenţia inculpatei I.F.A. asupra prevederilor art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.

4. În temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 13 din Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., a fost condamnată inculpata S.G.C. la pedeapsa de 1 an închisoare.

În temeiul art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 71 alin. (1) din OUG 105/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., a fost condamnată inculpata S.G.C. la pedeapsa de 1 an închisoare.

În temeiul art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a constatat că infracţiunile deduse judecăţii sunt concurente şi i s-a aplicat inculpatei S.G.C. pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare.

În temeiul art. 71 C. pen., i s-au interzis inculpatei S.G.C., drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei rezultante de 1 an închisoare, pe durata termenului de încercare de 3 ani.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii aplicate inculpatei S.G.C. pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei.

În temeiul art. 359 C. proc. pen., instanţa a atras atenţia inculpatei S.G.C. asupra prevederilor art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.

În temeiul art. 191 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., a fost obligată fiecare inculpată la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

Instanţa de fond a reţinut că inculpata N.M., de la începutul anului 2008 până în luna mai 2009, a sprijinit activitatea unui grup infracţional organizat, format din cetăţeni turci, grup ce avea ca scop săvârşirea infracţiunii de trafic de migranţi, sprijin care a constat în înlesnirea, pentru migranţi a trecerii frontierei României în mod fraudulos, după ce intraseră legal în România şi a cazat pe acelaşi cetăţeni turci, migranţi, în diverse locaţii, proprii sau ale cunoscuţilor.

De asemenea, inculpata N.N., de la începutul anului 2008, până în luna mai 2009, inculpata I.F.A., din februarie 2009, până în luna mai 2009, inculpata S.G.C., din anul 2008 până în luna martie 2009, au sprijinit activitatea aceluiaşi grup infracţional organizat, format din cetăţeni turci, grup ce avea ca scop săvârşirea infracţiunii de trafic de migranţi, prin aceea că au cazat grupuri de cetăţeni turci, migranţi, în locuinţele lor sau ale cunoscuţilor, persoane pe care le-au sprijinit să treacă în mod fraudulos frontiera României.

Situaţia de fapt a fost reţinută prin procese-verbale de supraveghere operativă, procesele verbale de transcriere interceptări, procese verbale de constare încheiate de organele de cercetare penală locale cu ocazia depistării încercărilor de trecere frauduloasă a frontierei, declaraţii ale cetăţenilor turci returnaţi în baza Convenţiei de la Dublin, privind solicitanţii de azil, din care rezultă că inculpatele, în perioada 2008-2009, au sprijinit grupul de racolatori din Turcia, condus de G.N. („H.N."), a permis acestora să caute şi să trimită în permanenţă cetăţeni turci dornici să migreze ilegal, ştiind ca au asigurate pentru aceştia în România posibilităţi de cazare şi masă şi chiar de transport, pană în momentul când reuşesc să le găsească o posibilitate de plecare, chiar şi în situaţiile în care au fost nevoiţi să încerce în mai multe rânduri trecerea frauduloasă peste frontieră.

Acest ajutor acordat racolatorilor a fost de natura a înlesni activităţile acestora infracţionale, singura lor preocupare fiind aceea de a găsi cat mai mulţi migranţi precum si căile de a-i trece fraudulos peste graniţă, fără a se mai preocupa de cazarea si hrana lor si de ceea ce s-ar întâmpla în situaţia depistării lor la frontiera.

În privinţa inculpatei N.M., a rezultat din procesele-verbale de supraveghere operativă, procesele-verbale de transcriere interceptări că în activităţile desfăşurare în vederea sprijinului acordat grupului infracţional organizat, s-a întâlnit în mai multe rânduri, în perioada februarie-martie 2009, cu investigatorul sub acoperire „N.D.", aceasta propunându-i investigatorului să o sprijine în privinţa permiterii intrării în ţară a cetăţenilor turci, spunându-i că îi va da suma de 1.000 de Euro pentru fiecare cetăţean turc.

Martorul D.G. a declarat că este administrator la Motelul Dovinot, jud. Giurgiu, iar din luna februarie 2009, inculpata N.M. a cazat la acest motel mai multe persoane de cetăţenie turcă, cetăţeni care rămâneau cazaţi aproximativ 2-3 zile. Acesta a arătat că, la solicitarea sa, inculpata N.M. este cea care i-a înmânat paşapoartele pentru cetăţenii turci pe care îi adusese la motel, iar plata pentru serviciile de cazare era făcută tot de către inculpată.

Martorii C.E., I.I.L., D.F. şi I.G., au declarat, cu ocazia audierii lor că o cunosc pe inculpata N.M. şi că, la solicitarea acesteia, la începutul anului 2009, au cazat în locuinţele lor mai multe grupuri de cetăţeni turci, pe perioade scurte de timp, de aproximativ 2-3 zile. Aceştia erau aduşi şi luaţi de la domiciliile martorilor de către inculpata N.M., care se ocupa şi de plata serviciilor de cazare.

Din declaraţiile martorilor M.M.S., O.A. şi F.N. rezultă că aceştia, la solicitarea şi indicaţiile inculpatei N.M. au transportat, în 2009, contra cost, de mai multe ori, grupuri de cetăţeni turci, din Bucureşti către localităţi din ţară, în special Timişoara, Sibiu, Hunedoara, de unde erau preluaţi de alte persoane, iar O.A. şi F.N. au întocmit, la solicitarea inculpatei N.M. invitaţii notariale pentru diferite persoane de cetăţenie turcă, pentru ca aceştia să primească viză pentru România. De asemenea, martorul M.M. a realizat transport al unor cetăţeni turci, în aceleaşi condiţii, însă şi la solicitarea inculpatelor N.N. şi I.F.

În calitate de martor, T.C. a arătat că având la cunoştinţă că inculpatele N.N. şi I.F. cazau cetăţeni turci în domiciliile acestora, iar la propunerea inculpatei N.N., în perioada aprilie – mai 2009, a cazat mai multe grupuri ce cetăţeni turci, pe perioade scurte, de 2-3 zile, fiind plătit pentru aceste servicii de către inculpata N.

Aceleaşi aspecte le relatează şi martorul I.R., care în perioada iulie-august 2008, la solicitarea inculpatei N.N., a cazat în locuinţa sa, în câteva rânduri, cetăţeni turci şi, la solicitarea aceleaşi inculpate, a făcut şapte invitaţii notariale pentru cetăţeni turci pentru ca aceştia să primească viză de intrare în România.

Martorul S.I.R., soţul inculpatei S.G.C., relatează că, cu ocazia unei deplasări la Istanbul, împreună cu inculpata, l-au cunoscut pe H.N. care, în discuţiile cu inculpata S.G.C., i-a propus acesteia să trimită cetăţeni turci în România, unde sa fie cazaţi de către inculpată. Acest lucru s-a şi realizat, la domiciliul inculpatei S.G.C. fiind cazaţi în patru rânduri cetăţeni turci, migranţi.

De asemenea, martorul, la solicitarea directă a lui H.N., a efectuat cinci deplasări la Deva şi Sebeş, în care a transportat mai mulţi cetăţeni turci migranţi, unde au fost preluaţi de alte persoane.

Fiind audiate, atât în timpul urmăririi penale cât şi în timpul cercetării judecătoreşti, inculpatele N.M. şi S.G.C. au recunoscut săvârşirea faptelor reţinute în sarcina lor, arătând care a fost contribuţia lor în sprijinul acordat grupului infracţional condus de „H.". Inculpata N.M. a recunoscut că, de la începutul anului 2008, fiind contactată prima dată de H., a acceptat să cazeze cetăţeni turci până când se găseau modalităţile şi momentele prielnice scoaterii acestora ilegal din ţară. Ulterior, primind tot mai mulţi cetăţeni turci, a aflat şi numele racolatorilor din Turcia care-i trimeteau în ţară, atât din discuţiile cu aceştia, cu migranţii şi „H.", stabilind că acesta din urmă era cel care coordona activitatea de trimitere a migraţilor spre ţările din vestul Europei, chiar şi în situaţia în care doritorii erau găsiţi de ceilalţi racolatori. tot el era cel care rezolva situaţiile conflictuale ce se iveau între N.M., racolatori sau cetăţenii turci cazaţi.

Inculpata S.G.C. a declarat că a început să vorbească cu „H."din anul 2008, acesta trimiţându-i cetăţeni turci ce doreau să migreze ilegal. După ce s-a întâlnit şi cu „H.", de la acesta a aflat şi de ceilalţi racolatori (menţionaţi în rezoluţia de începerea urmăririi penale) de la care primea migranţi spre a-i caza. Inculpata a declarat că, „H." era cel cu care discuta probleme importante legate de cazarea migraţilor, plecarea acestora şi de plata pentru serviciile asigurate. Inculpata a mai declarat ca i se ceruse de către racolatori să asigure şi transportul migranţilor în diferite oraşe din tară, de unde aceştia urmau să fie preluaţi în vederea scoaterii lor din ţară. În aceste cazuri, învinuita apela la soţul ei, S.I.R., sau la alţi şoferi, cunoscuţi de-ai ei (ca de exemplu: I.N.A.). Acestora le plătea transportul pana în oraşele ce i se comunicau, fără a le da şi alte detalii cu privire la migranţi.

Inculpata S.G.C. a declarat că a preluat migranţi pentru a-i transporta şi de la învinuitele N.M., I.F. şi N.N. Cu acestea nu a vorbit decât la telefon, stabilind unde sa-i aducă pe migranţii cazaţi la ele pentru a-i prelua în vederea transportării, de obicei la o benzinărie „Agip" din cartierul Militari, aspecte confirmate şi de celelalte învinuite.

Inculpatele N.N. şi I.F.A., cu ocazia audierii în faza de urmărire penală au avut şi ele o atitudine sinceră pe parcursul audierilor. Inculpata N.N. a declarat că în vara anului 2008, a locuit pentru o perioadă scurtă la N.M., perioadă în care a făcut rost de numărul de telefon ale lui „H.", iar, ulterior, mutându-se în zona Gării de Nord împreună cu I.F., a început să vorbească direct cu racolatorii turci pentru a-i primi în cazare pe migranţi. În faţa instanţei inculpatele N.N. şi I.F.A. au declarat că înţeleg să se folosească de dreptul lor de a nu da nicio declaraţie.

Inculpatele N.M., N.N., S.G.C. şi I.F.A. au solicitat, prin apărători, ca instanţa să facă aplicarea prevederilor art.320¹ C. proc. pen. şi să reducă cu 1/3 limitele pedepselor, ca efect al recunoaşterii de către acestea a faptelor reţinute în sarcina lor.

Împotriva acestei decizii au declarat apel inculpatele N.N., I.F.A. şi, apel peste termen, inculpata N.M.

Apelantele inculpate N.N. şi I.F.A., au solicitat reducerea cuantumului pedepselor aplicate, în sensul de a se da o eficienţă sporită circumstanţelor atenuante reţinute în favoarea lor.

De asemenea, au solicitat reducerea cuantumului cheltuielilor judiciare, ţinând seama de perioada infracţională, contribuţia fiecăreia şi poziţia în cadrul grupului infracţional. Sub acest aspect s-a învederat că cheltuielile judiciare stabilite în sarcina fiecărei inculpate nu sunt proporţionale cu perioada infracţională, cu evaluarea exactă a importantei activităţii fiecăreia în cadrul grupului infracţional. Totodată, buna conduită a inculpatelor înainte de săvârşirea infracţiunii, atitudinea sinceră a acestora după săvârşirea faptei, contribuţia la soluţionarea justă şi cu celeritate a cauzei sunt elemente care au fost ignorate de către instanţa de fond la momentul cuantificării cheltuielilor judiciare.

În apelul declarat peste termen al inculpatei N.M., aceasta a criticat cuantumul prea mare al cheltuielilor judiciare la care a fost obligată de instanţa de fond, arătând că nu poate achita prejudiciul într-un termen scurt, că are o situaţie destul de grea din punct de vedere financiar în familie. De asemenea, a învederat că a luat cunoştinţă de pronunţarea sentinţei abia la data de 7 martie 2011, considerând că sunt întrunite cerinţele prev. art. 365 C. proc. pen.

Prin Decizia penală nr. 126/A din 14 aprilie 2011 Curtea de Apel Bucureşti, secţia II-a penală, a admis apelurile formulate de inculpatele N.N. şi I.F.A. împotriva sentinţei penale nr. 7 din 10 ianuarie 2011 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală.

A extins efectul apelului şi cu privire la inculpatele N.M. şi S.G.C.

A desfiinţat, în parte, sentinţa penală apelată şi, rejudecând.

1. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpata N.M. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 2 lit. b) pct. 13 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 71 alin. (1) din OUG 105/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) şi art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., a condamnat pe inculpata N.M. la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 71 C. pen., a aplicat inculpatei N.M. pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei 1 an închisoare, pe durata unui termen de încercare de 3 ani, stabilit în conformitate cu dispoziţiile art. 82 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii aplicate inculpatei pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei.

În baza art. 359 C. proc. pen., a atras atenţia inculpatei asupra prevederilor art. 83 C. pen., privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.

2. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpata N.N. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b pct. 13 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 71 alin. (1) din OUG 105/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) şi art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., condamnă pe inculpata N.N. la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 71 C. pen., a aplicat inculpatei N.N. pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii aplicate inculpatei pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei.

În baza art. 359 C. proc. pen., a atras atenţia inculpatei asupra prevederilor art. 83 C. pen., privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.

3. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpata I.F.A. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 2 lit. b) pct. 13 din Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 71 alin. (1) din OUG 105/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) şi art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., a condamnat-o pe inculpata I.F.A. la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 71 C. pen., a aplicat inculpatei I.F.A. pedeapsa accesorie, constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii aplicate inculpatei pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei.

În baza art. 359 C. proc. pen., a atras atenţia inculpatei asupra prevederilor art. 83 C. pen., privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.

4. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpata S.G.C. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7alin. (1) din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 2 lit. b) pct. 13 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP).

În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 71 alin. (1) din OUG 105/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) şi art. 76 alin. (1) lit. d C. pen., condamnă pe inculpata S.G.C. la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 71 C. pen., a aplicat inculpatei S.G.C. pedeapsa accesorie, constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii aplicate inculpatei pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei.

În baza art. 359 C. proc. pen., a atras atenţia inculpatei asupra prevederilor art. 83 C. pen., privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.

A respins, ca tardiv, apelul peste termen formulat de inculpata N.M.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea apelurilor au rămas în sarcina statului.

Onorariile parţiale, în cuantum de câte 75 de lei, cuvenit apărătorilor din oficiu pentru inculpatele N.N. şi I.F.A. s-au suportat din fondul Ministerului Justiţiei.

Împotriva acestei decizii a primei instanţe de control judiciar, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Bucureşti şi inculpata N.M.

Parchetul a criticat hotărârea pentru greşita achitare a inculpatelor în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 13 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), invocând cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17¹ C. proc. pen.

Inculpata N.M. a declarat recurs, nemotivat, iar apărătorul desemnat din oficiu a formulat apărări în sensul celor consemnate în partea introductivă.

Recursurile sunt fondate pentru următoarele considerente:

Prealabil examinării pe fond a recursurilor Înalta Curte reţine următoarele:

- inculpatele N.M., N.N., S.G.C. şi I.F.A. au fost ascultate de instanţa de fond la data de 25 iunie 2010 în prezenţa apărătorilor aleşi;

- s-au administrat probatoriile solicitate de inculpate, înscrisuri şi martori în circumstanţiere;

- inculpatele au recunoscut faptele şi le-au regretat;

- prin apelurile declarate inculpatele N.N. şi I.F.A. au solicitat reducerea pedepselor, iar referitor la cheltuielile judiciare o nouă cuantificare proporţională cu contribuţia fiecărei inculpate;

- la 17 martie 2011 inculpata N.M. a declarat apel peste termen;

- în recurs, inculpatele prezente, potrivit declaraţiilor de la dosar au invocat dreptul la tăcere;

- inculpata N.M. a declarat recurs, nemotivat.

Analizând în fond recursurile declarate Înalta Curte, examinând Decizia recurată atât prin prisma criticilor formulate, cât şi în conformitate cu dispoziţiile art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., constată că:

Potrivit art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003 grupul infracţional organizat este grupul structurat, format din 3 sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă şi acţionează în mod coordonat în scopul comiterii unei sau mai multor infracţiuni grave, pentru a obţine direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material.

Potrivit art. 2 lit. b) pct. 13 din Legea nr. 39/2003 infracţiunea gravă este şi traficul de migranţi.

În speţă, activitatea grupului s-a desfăşurat în perioada 2008-2009 şi consta în racolarea, îndrumarea sau călăuzirea cetăţenilor turci ce doreau să ajungă ilegal într-una din ţările Europei de vest.

După ce obţineau viza de intrare în România, aceşti cetăţeni turci erau cazaţi, până se organiza ieşirea din ţară, în mod ilegal, de către inculpate în locuinţele lor, ale cunoscuţilor sau în diverse hoteluri şi li se asigura transportul din locuinţe unde erau lăsaţi la intrarea în ţară, la locul de cazare şi apoi în oraşele de unde urmau a fi preluaţi pentru ieşirea din ţară.

Astfel, în urma interceptărilor şi a activităţilor operative specifice, la punctele de frontieră din vestul ţării au fost prinşi mai mulţi cetăţeni turci ce încercau să treacă ilegal frontiera, fie ascunşi în diferite mijloace de transport (TIR-uri, automarfare de legume-fructe, de textile), volumele 15-18 dosar de urmărire penală, fie pe jos, după cum urmează: la 13 februarie 2009 la P.P.F. Nădlac - 26 cetăţeni turci; la 26 februarie 2009 la P.P.F. Vârşand - 4 cetăţeni turci; la 28 februarie 2009la P.P.F. Vârşand - 20 cetăţeni turci; la 01 martie 2009 la P.P.F. Borş - 8 cetăţeni turci; la 08 martie 2009 la P.P.F. Vârşand - 7 cetăţeni turci; la 10 martie 2009 la P.P.F. Vârşand - 13 cetăţeni turci; la 16 martie 2009 la S.P.F. Vârşand - 4 cetăţeni turci; la 16 martie 2009 la S.P.F. Vârşand - 5 cetăţeni turci şi 3 cetăţeni irakieni; la 01 aprilie 2009 la S.P.F. Salonta - 5 cetăţeni turci; la 10 aprilie 2009 la P.P.F. Vârşand - 4 cetăţeni turci; la 05 mai 2009 la P.T.F. Stamora Moraviţa - 8 cetăţeni turci şi 2 irakieni; la 08 mai 2009 în localitatea Chişineu - 8 cetăţeni turci; la 13 mai 2009 la P.T.F. Vârşand - 4 cetăţeni turci; la 13 mai 2009 la S.P.F. Vârşand - 4 cetăţeni turci; la 14 mai 2009 la P.T.F. Salonta - 2 cetăţeni turci.

Dintre aceştia, o parte dintre ei au fost cazaţi de inculpate, conform declaraţiilor lor şi proceselor-verbale de recunoaştere din fotografii, pe care acestea le-au efectuat (N.M., volumul 11 d.u.p., N.N., volumul 12 d.u.p., I.F., volumul 13 d.u.p.).

Conform declaraţiilor cetăţenilor turci, ei luau legătura în Turcia cu anumite persoane, cărora le dădeau sume de bani (C.M. a dat 6000 Euro - fila 151, volumul 19 d.u.p., G.B. a dat 5000 de Euro - volumul 1 d.u.p., A.H. a dat 10000 de Euro - volumul 1 d.u.p.). Li se cereau paşapoartele, fotografii, acte de identitate, apoi li se returnau paşapoartele cu vize de România, uneori cu invitaţii de la cetăţeni români şi cu sume de bani destinate celui care îi aştepta în România. Aici, conform aceloraşi declaraţii, erau cazaţi de inculpate.

Inculpatele, la rândul lor, au declarat (volumul 2 d.u.p.) că cetăţenii turci erau trimişi în România de învinuiţii turci enumeraţi mai sus, faţă de care s-a dispus transferul de procedură penală în favoarea Republicii Turcia.

N.M. arată (volumul 2 d.u.p.) că în decembrie 2007, D.M. i-a propus să asigure cazare la diverşi cetăţeni turci ce veneau în România cu viză turistică contra sumei de 20 Euro/zi, apoi din ianuarie 2008 acesta a pus-o în legătură cu G.N. („H.") care o anunţa telefonic câte persoane urma să trimită şi când. Ulterior, s-a întâlnit cu acesta în Istambul. Au fost trimişi la ea pentru a-i caza cetăţeni turci şi de către alte persoane: „K.", „A.", „T.", „R." şi inculpata îl suna pentru confirmare tot pe H.N. Când privitor la sumele de bani stabilite a fi plătite în funcţie de numărul de persoane cazate şi de numărul de zile nu se înţelegea cu aceştia din urmă, vorbea la telefon cu H.N. pentru a rezolva problema. Când era plecat, el îi comunica inculpatei să ia legătura cu „R.".

Din procesul - verbal de transcriere a discuţiei purtate de N.M. cu investigatorul cu nume de cod „N.D.", purtată în data de 12 februarie 2009, rezultă că activitatea de racolare a cetăţenilor turci era coordonată din Turcia: "…pleacă mai departe …de aici îi preia altcineva … în TIR îi duce… de aici în colo tot turcii lor îi duce … eu decât îi iau … şi îi duc unde trebuie …tot coordonat din Istambul".

La fila 130 din volumul 5 d.u.p., într-un proces-verbal de redare a discuţiei telefonice purtată de N.M. cu un cetăţean turc în 24 februarie 2009, acesta din urmă spune: „A venit un om de-al nostru …o să ne ia şi o să ne ducă în alta casă ...membru al reţelei".

Potrivit declaraţiilor date în volumul 2 d.u.p., N.N., împreună cu I.F.A., au cazat cetăţeni turci trimişi de H.N., „A.", „H.", „S.", „M.", „I.", R., (într-un apartament închiriat de cele două).

Inculpata Iacob spune că, tot cu H.N. discuta problemele legate de plata sumelor de bani plătite de cetăţenii turci pentru cazare şi că el se bucura de respect din partea celorlalţi racolatori (urmare telefonului dat de el s-a aplanat un conflict izbucnit între migranţii cazaţi în Str. C.). Aceasta mai spune că cei cazaţi de ea îi vorbeau de sume cuprinse între 4000 şi 6000 de Euro, pe care le plăteau pentru a ajunge în Austria sau Germania, aspect ce se coroborează cu declaraţiile date de cetăţenii turci respectivi.

Inculpata S.G.C., la rândul său, menţionează că nu discuta decât cu H.N. despre cazarea şi sumele de bani ce urmau a fi plătite de cetăţenii turci, chiar dacă erau trimişi de alte persoane. Ea s-a dus la Istambul, unde s-a întâlnit cu H., care i-a făcut cunoştinţă cu A.K., R. şi H., spunându-i că se ocupau cu racolarea migranţilor pe care îi numea „oi". Toţi ceilalţi i se adresau lui H. cu apelativul „Unchiule" în semn de respect.

La volumul 9 d.u.p. există un proces-verbal de redare a unei convorbiri telefonice purtată între un cetăţean turc şi H. care spune „... Mâine seară vă vor lua ... oamenii mei ... ceilalţi rămân … va veni un microbuz ... vă vor lăsa într-un loc sigur la Viena".

În volumul 6 d.u.p., este redată discuţia telefonică între H. şi N.M., care spune: „R. nu a adus banii ...te rog H. vorbeşte cu R.".

La volumul 1 d.u.p. este redat sumarul convorbirilor telefonice interceptate ce relevă legăturile dintre G.N., T., K., Aii Koy, A.Y., R., D.M., H., M., M.C., rolul de conducător al lui G.N., modul în care fiecare din ei se interesau de migranţi, de traseul acestora prin România.

Prin urmare, nu doar convorbirile telefonice, cum motivează Curtea de Apel Bucureşti, ci acestea, coroborate cu declaraţiile inculpatelor, declaraţiile cetăţenilor turci depistaţi încercând să treacă frontiera, procesele-verbale de depistare întocmite, (în care sunt trecute numărul persoanelor depistate, mijloacele de transport în care au fost găsite, zilele în care s-au desfăşurat aceste activităţi), demonstrează organizarea învinuiţilor turci şi coordonarea lor de către G.N. (ei fiind cei care stabileau numărul de migranţi, locurile de cazare, sumele de bani, modalităţile de transport), perioada mare de timp în care au acţionat, beneficiile materiale dobândite.

Pe cale de consecinţă, nici sprijinul inculpatelor dat unui astfel de grup nu poate fi spontan. Inculpatele au discutat, în prealabil, cu învinuiţii turci despre posibilitatea cazării cetăţenilor turci, despre sumele de bani ce urmau a fi plătite în funcţie de numărul de zile şi de numărul persoanelor cazate, despre transportul lor.

Inculpatele au făcut demersuri pentru intrarea legală în România a cetăţenilor turci. Urmare a discuţiilor telefonice cu H. şi R., personal sau prin rude, cunoscuţi, ele au făcut invitaţii cetăţenilor turci ce urmau a fi cazaţi, în baza acestora obţinându-se vizele de intrare în tară.

La volumul 5 d.u.p., la fila 100, este redată o discuţie telefonică între K. şi N.M., care spune: „înainte ai trimis 300 (dolari) şi am făcut 9 invitaţii", iar acesta o întreabă „Câţi bani trebuie să-ţi trimit?" şi inculpata îi răspunde „Dacă vrei 4 bucăţi, 400 Euro". La fila 111 d.u.p., este un proces-verbal de redare a unei discuţii telefonice între N.M. şi altă persoană, în care prima întreabă: „Poţi să faci şi tu 2sau 3 invitaţii pe numele tău?".

La fila 264 şi următoarele din volumul 5 d.u.p., sunt procese-verbale în care este redat conţinutul unor SMS-uri primite de N.M. cu datele de stare civilă ale unor cetăţeni turci şi un mesaj cu textul „Să scrii în invitaţie pentru 10 zile, nu trei luni, în scop de vizită, că vin în România".

N.M. a făcut 6 invitaţii pe numele ei, l-a determinat pe fiul său, N.I., să facă 3 invitaţii, a luat legătura cu prietena ei, O.A., care a făcut şi ea 3 invitaţii, cu Iacob Lăcrămioara care a făcut 3 invitaţii, cu F.N. care a făcut 3 invitaţii, I.F.A. a făcut şi ea 2 invitaţii. Aceste împrejurări sunt dovedite de declaraţiile inculpatelor coroborate cu declaraţiile migranţilor (care arată că alături de paşapoarte primeau uneori şi invitaţii), cu declaraţiile martorilor O.A., F.N.

Inculpatele îi preluau pe cetăţenii turci trimişi în România de la locurile stabilite, asigurându-le mijloace de transport şi şoferi dintre cunoscuţi sau rude. N.M. a solicitat martorilor O.A. şi F.N. să transporte cetăţeni turci, inculpata N.N. a solicitat martorului M.M. acelaşi lucru, iar S.I.R., soţul inculpatei S.G.C., a făcut şi el transporturi ale migranţilor cu maşina.

Toate aceste transporturi se efectuau în oraşele din ţară, care erau comunicate telefonic inculpatelor de către învinuiţii turci. Ele îi însoţeau de multe ori pe migranţi în oraşele unde erau preluaţi pentru ieşirea din România, le cumpărau biletele de tren.

Cazarea cetăţenilor turci se făcea aşa cum am arătat în locuinţele inculpatelor, dar şi în locuinţele unor vecini sau cunoştinţe ale acestora: O.A., I.G., C.E., D.F., T.C.,la Hotelul „Dovinot" din Mihăileşti, Jud. Giurgiu, conform declaraţiilor inculpatelor şi ale martorilor.

De asemenea, inculpatele, la cererea lui H. şi R., reţineau actele de identitate ale persoanelor cazate.

Pentru toate detaliile legate de numărul persoanelor ce urmau să vină în România, de locul de unde urmau a fi preluate, de perioada în care urmau să stea în ţară, de sumele de bani datorate pentru cazare, de transport şi de oraşele în care urmau să ajungă cetăţenii turci pentru a ieşi ilegal din România, inculpatele ţineau legătura cu învinuiţii turci, aceştia dându-le indicaţii în acest sens.

Ca atare, din coroborarea probelor administrate rezultă, fără echivoc, săvârşirea infracţiunii prev.de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 13 din aceeaşi lege cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), astfel că, cu privire la această faptă, este de semnalat că instanţa de control judiciar a făcut o greşită apreciere a probelor cauzei administrate, în cursul urmăririi penale, cât şi cercetării judecătoreşti.

Pentru considerentele arătate mai sus, în baza art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul parchetului dar şi recursul inculpatei N.M., numai cu privire la pedeapsa aplicată acesteia pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 13 din aceeaşi lege cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 alin. (1) lit. a), e) C. pen.

În ceea ce priveşte această inculpată, reţinând datele personale ale acesteia, împrejurarea că nu are antecedente penale şi poziţia procesuală sinceră, Înalta Curte apreciază că sunt aspecte ce o îndreptăţesc sub aspectul individualizării pedepsei pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 13 C. pen., să o reducă de la 3 ani închisoare la un cuantum orientat la limita minimă prevăzută de lege, respectiv de 2 ani de închisoare, prin reţinerea circumstanţelor prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen.

Totodată, considerentele ce ţin de circumstanţele personale ale inculpatei N.M. şi după verificarea condiţiilor prevăzute de lege, Înalta Curte apreciază că scopul pedepsei poate fi atins fără executarea efectivă, astfel că, în baza art. 81 C. pen., va dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei rezultante pe un termen de încercare calculat conform art. 82 C. pen.

Înalta Curte, va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale privind pe inculpatele N.N., S.G.C. şi I.F.A.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T. şi de inculpata N.M. împotriva deciziei penale nr. 126/A din 14 aprilie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, privind şi pe intimatele inculpate N.N., S.G.C. şi I.F.A.

Casează Decizia penală sus-menţionată şi sentinţa penală nr. 24/F din 10 ianuarie 2011 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, numai cu privire la inculpata N.M., după cum urmează:

Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată inculpatei N.M. în pedepsele componente de:

- 3 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 13 din aceeaşi lege, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen.;

- 1 an închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 71 alin. (1) din OUG nr. 105/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen.

Reduce pedeapsa de 3 ani închisoare la 2 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 13 din aceeaşi lege, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen.

În baza art. 33 - art. 34 şi art. 35 C. pen., recontopeşte pedepsele aplicate inculpatei N.M., urmând ca aceasta să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

Conform art. 81 C. pen., dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei rezultante de 2 ani închisoare, pe durata unui termen de încercare de 4 ani.

Conform art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata termenului de încercare este suspendată şi executarea pedepselor accesorii.

În temeiul art. 359 C. proc. pen., atrage atenţia inculpatei N.M. asupra prevederilor art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale pentru inculpatele N.N., S.G.C. şi I.F.A.

Onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru inculpatele N.M., N.N. şi I.F.A., în sumă de câte 200 lei, se văr plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpata S.G.C., în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 21 februarie 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 843/2010. Penal. Violul (art.197 C.p.)....		ICCJ. Decizia nr. 675/2010. Penal. Lovirile sau vătămările... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 501/2010. Penal. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Recurs