ICCJ. Decizia nr. 1100/2010. SECŢIA PENALA. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALA
Sentinţa nr. 1100/2010
Dosar nr. 1248/1/2010
Şedinţa publică din 25 iunie 2010
Asupra cauzei penale de faţă,
Analizând lucrărilor dosarului, constată următoarele:
La data de 12 februarie 2010 s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, plângerea formulată de petiţionara M.L. împotriva rezoluţiei nr. 1311/P/2008 din 17 decembrie 2009 a Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pe care o consideră nelegală şi netemeinică.
Pentru soluţionarea cauzei, Înalta Curte a dispus ataşarea Dosarelor nr. 1311/P/2008 şi nr. 11919/6113/II-2/2009 ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Analizând actele existente la dosar, Înalta Curte reţine că petenta M.L., membru fondator al Asociaţiei SC D. SA Tulcea, a formulat plângerea penală împotriva numiţilor P.Ş., senator U.D.M.R., P.C., fost preşedinte la Tribunalul Tulcea, A.E., notar, S.D., notar, A.C., avocat, S.G., avocat, M.P. şi S.N., directori generali, solicitând a se efectua cercetări faţă de aceştia sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 288 C. pen., 291 C. pen., 246 C. pen. raportat la art. 2481 C. pen. şi art. 292 C. pen.
În motivarea plângerii petenta susţine că aceste infracţiuni ai fost comise cu ocazia întocmirii actelor de constituire al asociaţiei şi ale actelor adiţionale la Statut.
Susţine petenta că actul adiţional nr. 2587 din 12 octombrie 1998 conţine modificări nesupuse votului validării Adunării Generale şi necuprinse în procesul-verbal din 12 octombrie 1998, fapt pentru care, în accepţiunea sa, ar constituii fals intelectual.
Susţinerea de către avocatul A.C. a admiterii modificării Statutului a componenţei Consiliului de Administraţie şi înregistrarea acestor modificări în registrul persoanelor juridice, precum şi admiterea unei astfel de cereri de către preşedintele tribunalului, P.C., ar constitui abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.
Cu privire la notarii A.E. şi S.D., arată petenta că aceştia se fac vinovaţi de comiterea infracţiunii de fals intelectual cu prilejul autentificării modificărilor la statutul asociaţiei.
Cu privire la senatorul P.Ş., petenta este nemulţumită de conţinutul adresei nr. 111347 din 4 iulie 2000 înaintată de acesta Tribunalului Tulcea.
Prin ordonanţa nr. 1311/P/2008 din 4 noiembrie 2009, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia urmărire penală şi criminalistică, a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de: P.Ş., senator în Parlamentul României, pentru infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată, prevăzută de art. 246 raportat la art. 2481 C. pen., întrucât s-a stabilit că fapta nu este prevăzută de legea penală; a dispus şi declinat cauza cu privire la ceilalţi făptuitori în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, în vederea continuării şi definitivării cercetării penale sub aspectele învederate, cheltuielile judiciare avansate rămânând în sarcina acestuia; comunicarea unei copii de pe rezoluţie petentei şi persoanei cercetate şi o copie a prezentei ordonanţe, împreună cu materialul disjuns se vor trimite Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, spre conformare.
Pentru a dispune această soluţie, Parchetul a avut în vedere că secretarul de stat a acţionat în cadrul legal, avizul modificărilor la statut fiind dreptul său derivat din atribuţiile de serviciu.
Avizul trimis instanţei de către intimat nu a fost determinant la adoptarea soluţiei, el fiind analizat în coroborare şi cu celelalte probe administrate în cauză, fapt pentru care s-a apreciat că fapta reclamată nu este prevăzută de legea penală.
Împotriva acestei ordonanţe a formulat plângere petenta ce a fost respinsă, ca neîntemeiată, prin rezoluţia nr. 11919/6113/II/2/2009 din 17 decembrie 2009 a Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia urmărire penală şi criminalistică.
Împotriva soluţiei de neurmărire penală, în termen legal, în baza art. 2781 C. proc. pen., a formulat plângere petiţionara M.L., fiind nemulţumită de modul în care s-a desfăşurat activitatea procurorului care nu a solicitat fişa postului numitului P.Ş., iar soluţia de disjungere şi declinare a competenţei de soluţionare a cauzei cu privire la ceilalţi făptuitori este nelegală, netemeinică şi demonstrează că nu a fost efectuată o cercetare temeinică.
Analizând actele existente la dosar, Înalta Curte reţine că plângerea formulată de petentă nu este întemeiată, urmând a fi respinsă ca atare pentru considerentele ce urmează:
Soluţia de neîncepere a urmăririi penale dispusă faţă de P.Ş. este legală şi temeinică, actele premergătoare efectuate în cauză stabilind că faptele penale reclamate de petiţionara M.L. nu există în materialitatea lor.
Astfel, din actele premergătoare efectuate în cauză rezultă că intimatul Pete Ştefan, în calitatea sa de secretar de stat în cadrul Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei a înaintat Tribunalului Tulcea în cadrul Dosarului nr. 1264/2000 adresa nr. 111347 din 4 iulie 2000 cu următorul cuprins: „urmare adresei dvs. înregistrată la M.A.A. cu nr. 111371/2000 vă facem cunoscut că am analizat Statutul A.D. SA Tulcea, actul adiţional autentificat x, actul adiţional autentificat z, actul adiţional autentificat y şi actul adiţional autentificat q la acest statut şi în consecinţă suntem de acord cu funcţionarea asociaţiei cu condiţia ca aceasta să-şi desfăşoare activitatea non profit, potrivit legii”.
Ca atare, intimatul a înaintat această adresă cu titlu de aviz, către Tribunalul Tulcea, instanţa învestită cu soluţionarea cauzei pronunţând o soluţie, în raport de toate actele existente la dosar şi nu numai în funcţie de acest aviz emis de Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei.
De asemenea, faptul că intimatul a emis acest aviz, în virtutea funcţiei pe care o deţinea în Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei, nu poate constitui elementul material al laturii obiective a infracţiunii prevăzute de art. 246 C. pen. raportat la art. 2481 C. pen.
Avizul înaintat instanţei de judecată a fost dat în virtutea atribuţiilor de serviciu, în condiţii de strictă legalitate, iar faptul că petiţionara este nemulţumită de conţinutul avizului nu poate antrena tragerea la răspundere penală a intimatului.
Si soluţia de disjungere a cauzei, în raport de ceilalţi făptuitori este legală şi temeinică, în mod corect apreciind procurorul anchetator că nu există cauze de conexitate şi indivizibilitate în conformitate cu dispoziţiile art. 33 C. pen., între pretinsele fapte comise de intimatul P.Ş. şi ceilalţi făptuitori.
Reţinând că rezoluţia atacată este legală şi temeinică., Înalta Curte urmează, ca în baza art. 278/1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., că respingă, ca nefondată, plângerea formulată de petentă.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T A R A S T E
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petenta M.L. împotriva ordonanţei nr. 1311/P/2008 din 4 noiembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, pe care o menţine.
Obligă petiţionara la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1083/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1131/2010. Penal. Contestaţie la executare... → |
|---|
