ICCJ. Decizia nr. 1132/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 1132/2010
Dosar nr. 281/39/2010
Şedinţa publică din 30 iunie 2010
Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 35/23 aprilie 2010, Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în temeiul art. 42 C. proc. pen. coroborat cu art. 2781 C. proc. pen. şi art. 29 pct. 1 lit. f) C. proc. pen., a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petentul B.Ş. în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut următoarele:
Petentul B.Ş. a formulat plângere, în conformitate cu dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., împotriva rezoluţiilor nr. 273/P/2009 din 22 decembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava şi nr. 53/II/2/2010 din 05 martie 2010 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.
În motivarea plângerii, acesta a arătat că greşit organele de urmărire penală au pronunţat rezoluţiile mai sus-menţionate, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimaţii A.Ş.F., A.A. şi D.I.C., cu privire la care s-au efectuat acte premergătoare sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen., în condiţiile în care au pronunţat hotărâri nelegale, neluând în considerare probele pe care le-a administrat în cauza pe care au soluţionat-o.
Analizând plângerea formulată, Curtea a constatat că în cauză competenţa de soluţionare a acesteia revine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, întrucât prin rezoluţia nr. 273/P/2009 din 22 decembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, în temeiul dispoziţiilor art. 228 alin. (6) şi art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de A.Ş.F., A.A. şi D.I.C., primii doi judecători la Tribunalul Suceava, al treilea fiind judecător la Curtea de Apel Suceava, cu privire la care s-au efectuat acte premergătoare sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen., întrucât nu s-a comis nicio faptă de natură să atragă răspunderea penală.
Potrivit adresei nr. 399 din 15 aprilie 2010 emisă de către Tribunalul Suceava (fila 20 dosar), intimatul D.I.C. are gradul profesional de judecător de curte de apel.
Potrivit dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen., competentă a soluţiona plângerea împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată este instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.
Potrivit prevederilor art. 29 pct. 1 lit. f) C. proc. pen., infracţiunile săvârşite de către judecătorii de la curţile de apel sunt judecate în primă instanţă de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Cum intimatul D.I.C. are, la acest moment, calitatea de judecător la Curtea de Apel Suceava, competenţa după calitatea persoanei, de soluţionare a prezentei cauze, revine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. 281/39/2010.
Examinând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată următoarele:
Prin rezoluţia nr. 273/P/2009 din 22 decembrie 2009, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, în temeiul art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de A.A., D.I.C. şi A.Ş.F. pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen., întrucât în cauză nu s-a comis nici o faptă de natură să atragă răspunderea penală.
Procurorul, pe baza actelor premergătoare efectuate în cauză, a reţinut că persoana vătămată B.Ş. a formulat o plângere penală prin care a reclamat că H.G., în calitate de director la Herghelia Rădăuţi, a întocmit o serie de documente false şi a prejudiciat astfel interesele unităţii, permiţând înstrăinarea unei suprafeţe de 120 ha teren arabil din proprietatea hergheliei.
De asemenea, s-a reclamat că N.A., T.P. şi M.I. au semnat o adresă trimisă Agenţiei Domeniilor Statului Bucureşti, care conţinea date nereale, respectiv că suprafaţa de 124,9 ha teren ar aparţine S.C. „Bogdania” S.A Rădăuţi, înscris care nu are antet şi număr de înregistrare.
Prin rezoluţia nr. 169/P/2005 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava din 30 martie 2007, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuiţilor T.P., N.A., M.I. pentru săvârşirea infracţiunilor de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen. şi uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen. şi faţă de H.G. pentru săvârşirea infracţiunilor de neglijenţă în serviciu, prevăzută de art. 249 alin. (2) C. pen., fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen. şi uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen., întrucât faptele reclamate nu există.
Împotriva soluţiei procurorului, B.Ş. a făcut plângere în temeiul art. 278 C. proc. pen., care însă i-a fost respinsă ca neîntemeiată prin rezoluţia nr. 587/II/2/2008 din 04 iunie 2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava.
Prin sentinţa penală nr. 483 din 08 octombrie 2008 a Judecătoriei Suceava, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 596 din 19 decembrie 2008 a Tribunalului Suceava, (prin care s-a respins ca nefondat recursul declarat de petent) s-a respins ca nefondată plângerea formulată de B.Ş. în temeiul art. 2781 C. proc. pen. şi s-au menţinut ca legale şi temeinice soluţiile procurorului.
Fiind nemulţumit, B.Ş. s-a adresat Tribunalului Suceava, secţia penală, cu o contestaţie în anulare împotriva deciziei penale nr. 596 din 19 decembrie 2008 a Tribunalului Suceava, secţia penală, formându-se astfel Dosarul nr. 442/86/2009, repartizat spre soluţionare completului de judecată format din judecătorii A.A., D.I.C. şi A.Ş.F.
Prin decizia penală nr. 10 din 13 martie 2009 a Tribunalului Suceava, s-a respins contestaţia în anulare formulată de contestatorul B.Ş. ca inadmisibilă.
Având în vedere probele existente la dosar, s-a considerat că magistraţii A.A., D.I.C. şi A.Ş.F. nu au săvârşit nici o faptă de natură să atragă răspunderea penală, nedovedindu-se că aceştia, cu ştiinţă, nu au îndeplinit un act ori l-au îndeplinit în mod defectuos şi prin aceasta au cauzat vătămări intereselor legale ale persoanei vătămate.
Împotriva acestei rezoluţii, petentul a formulat plângere adresată procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, care, în baza art. 278 C. proc. pen., a respins-o ca neîntemeiată prin rezoluţia nr. 53/II/2/2010 din 05 martie 2010.
Nemulţumit de soluţia procurorului, petentul B.Ş. s-a adresat cu plângere, în condiţiile art. 2781 C. proc. pen. instanţei de judecată.
Examinând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că intimaţii, menţionaţi anterior, au pronunţat decizia penală nr. 10 din 10 martie 2009 în Dosarul nr. 442/86/2009 a Tribunalului Suceava, prin care au respins ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de petent împotriva deciziei penale nr. 596 din 19 decembrie 2008 a Tribunalului Suceava.
Înalta Curte constată că soluţia de neurmărire penală dată de parchet faţă de magistraţii A.A., D.I.C. şi A.Ş.F. este legală şi temeinică, întrucât din actele premergătoare nu a rezultat nici un element care să conducă la concluzia că hotărârea pronunţată de intimaţi a fost pronunţată cu încălcarea legii în detrimentul petentului.
Împrejurarea că petentul este nemulţumit de soluţia adoptată în dosarul menţionat nu poate conduce la concluzia existenţei infracţiunii reclamate, în condiţiile în care persoanele care îndeplinesc o activitate de jurisdicţie îşi desfăşoară întreaga activitate în temeiul legii, fiind obligate să-şi îndeplinească atribuţiile care le revin pentru rezolvarea problemelor contencioase sau necontencioase, prin pronunţarea unor soluţii pe care le apreciază legale şi temeinice în raport cu probele administrate, soluţii care pot fi verificate şi, eventual, desfiinţate/ casate prin intermediul căilor legale de atac, căi de atac care nu pot fi „îndreptate” împotriva magistraţilor, ci împotriva actelor emise de aceştia.
Dacă s-ar admite că împotriva magistraţilor care au pronunţat soluţiile se pot face plângeri în absenţa unor elemente care să contureze o eventuală activitate infracţională, ar însemna că s-ar institui noi căi de atac, neprevăzute de lege, ceea ce este inadmisibil.
De asemenea, Înalta Curte constată că petentul încearcă, pe calea instituţiei plângerii penale, să obţină reformarea hotărârilor judecătoreşti care nu i-au fost favorabile.
În consecinţă, având în vedere că din lucrările dosarului rezultă că intimaţii şi-au îndeplinit atribuţiile de serviciu în deplină concordanţă cu legea şi nu au comis vreo faptă care să atragă răspunderea penală a acestora, Înalta Curte, conform art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., va respinge ca nefondată plângerea formulată de petentul B.Ş. împotriva rezoluţiei procurorului de neîncepere a urmăririi penale, rezoluţie care va fi menţinută.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul B.Ş. împotriva rezoluţiei nr. 273/P/2009 din 22 decembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, pe care o menţine.
Obligă petiţionarul la 120 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1131/2010. Penal. Contestaţie la executare... | ICCJ. Decizia nr. 1707/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
