ICCJ. Decizia nr. 1142/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 1142/2010
Dosar nr. 3178/1/2010
Şedinţa publică din 01 iulie 2010
Asupra plângerii de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Prin rezoluţia nr. 878/491/VIII/1/2010 din 10 februarie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, s-a dispus închiderea lucrării, întrucât nu se impunea înregistrarea sa în evidenţa cauzelor penale, soluţia fiind comunicată.
S-a reţinut că numitul D.M. a formulat un memoriu la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin care, într-o manieră eliptică, confuză şi ambiguă consemnează că, „formulez plângere împotriva individului P.S., deputat pe bani ca toţi parlamentarii, care a enunţat public (inclusiv televiziuni/ ziare - TV realitatea după orele 22 vineri 15 ianuarie 2010, în acord cu preşedintele TB, prim ministru, UDMR, alte Forţe, preşedinte CD, secretar general CD etc.) că a depus la parlament un proiect de lege pentru trecerea Casei Poporului în gestiunea Primăriei Bucureşti apoi scoaterea la licitaţie şi vânzarea pe nimic şi cele 180 de ha către străini, bineînţeles cu cote mari ca la toate privatizările antinaţionale … contrare constituţiei” … „este faptă de trădare, subminarea statului România, abuz, înşelăciune, favorizarea bandelor ce se vor înfrupta din bunul poporului naţiunii, idem băncilor naţionale/ BCR probabil sub masca unui nou parc industrial…”.
Petentul îşi exprimă nemulţumirea cu privire la aspecte de natură socială, politică, de „ţara ce este distrusă şi jefuită total” de guvernarea ce a dus în opinia sa la „sărăcie generalizată şi sclavie”, exprimându-şi dezaprobarea cu privire la anumite politici promovate de putere.
Analizând memoriul în cauză, se observă că, nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 222 C. proc. pen., în sensul că, nu sunt descrise faptele pe care le consideră infracţiuni, nu sunt arătate probele pe care intenţionează să le administreze pentru dovedirea celor afirmate, etc., nemulţumirea generalizată a petentului cu privire la situaţia economică, politică şi socială din România, putând face obiectul altor modalităţi de exprimare şi exercitare a drepturilor conferite de lege.
Potrivit sentinţei penale nr. 653 din 30 martie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, „indicarea în cuprinsul plângerii a tuturor acestor menţiuni constituie o condiţie privind admisibilitatea plângerii, dându-i acesteia un conţinut precis, constituind, totodată, o precauţiune împotriva plângerilor neîntemeiate. Nerespectarea acestor cerinţe esenţiale de admisibilitate a plângerii ar putea genera abuzuri în exercitarea dreptului de petiţionare”.
II. La data de 15 aprilie 2010, a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie plângerea petiţionarului D.M. împotriva rezoluţiei procurorului mai sus-menţionată, formulată în temeiul dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen., solicitându-se şi ataşarea adresei de răspuns a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, nr. 511/475/VIII/1/2010 eliberată la data de 04 februarie 2010.
Din examinarea acestei ultime adrese, rezultă că prin nota procurorului Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, nr. 511/478/VIII/1/2010 din 29 ianuarie 2010 s-a constatat că la data de 07 iulie 2009 a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie plângerea formulată de numitul D.M. prin care solicita efectuarea de cercetări penale faţă de Preşedintele Camerei Deputaţilor pentru pretinse fapte infracţionale, fără însă a preciza în ce constau respectivele infracţiuni, contextul în care au fost comise sau orice alte date referitoare la acestea.
Prin adresa nr. 15528/3357/VIII/l/2009, din 17 iulie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, petiţionarul a fost informat cu privire la conţinutul unei plângeri penale, cerinţele pe care trebuie să le îndeplinească un act de sesizare pentru a constitui denunţ penal.
Numitul D.M. a contestat adresa sus-menţionată, fără a preciza însă în ce constă nemulţumirea acestuia şi fără a aduce precizări în legătură cu faptele sesizate.
S-a propus a i se comunica petiţionarului faptul că pentru a se da curs solicitărilor sale este necesar ca plângerile pe care le formulează să întrunească cerinţele prevăzute de dispoziţiile art. 222 C. proc. pen., respectiv să cuprindă numele, prenumele, calitatea şi domiciliul petiţionarului, descrierea faptei care formează obiectul plângerii, indicarea făptuitorului dacă este cunoscut şi a mijloacelor de probă.
III. Examinând actele şi lucrările dosarului rezultă că Nota procurorului Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, din 29 ianuarie 2010 vizează ca intimat pe preşedintele Camerei Deputaţilor şi, în consecinţă, nu are legătură cu plângerea originară adresată instanţei de judecată, care vizează Rezoluţia procurorului nr. 878/491/VIII/1/2010 din 10 februarie 2010.
Cum prin rezoluţia ultim menţionată atacată nu s-a dispus o soluţie de netrimitere în judecată, în sensul dispoziţiilor art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., plângerea de faţă formulată de petiţionarul D.M. se priveşte ca inadmisibilă datorat deciziei de Recurs în Interesul Legii nr. 57/2007 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţii unite, publicată în M. Of. nr. 283/2008, prin care s-a statuat că plângerea îndreptată împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori în baza dispoziţiilor date de acesta, altele decât rezoluţiile sau ordonanţele procurorului de netrimitere în judecată reglementate de art. 2781 alin. (1) C. proc. pen. este inadmisibilă.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petentul D.M.
Obligă petentul la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 iulie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1760/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1897/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
