ICCJ. Decizia nr. 1760/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 1760/2010
Dosar nr. 7015/1/2010
Şedinţa publică din 10 noiembrie 2010
Asupra plângerii de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin rezoluţia nr. 312/P/2010 din 08 iulie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, în temeiul prevederilor art. 228 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. b), art. 209 alin. (4)1, art. 192 pct. 3 alin. (3) din acelaşi cod şi art. 13 C. pen. s-a dispus:
- neînceperea urmăririi penale faţă de B.C. în calitate de administrator al SC A. SRL Braşov pentru săvârşirea infracţiunii de contrafacere a mărfii „V.” prevăzută de art. 83 alin. (2) rap. la art. 35 alin. (2) lit. a) şi alin. (3) lit. b) din Legea nr. 84/1998, modificată prin O.U.G. nr. 190/2005, cu aplicarea art. 13 din Codul penal;
- neînceperea urmăririi penale faţă de F.A., în calitate de administrator al SC F. SRL Braşov, pentru săvârşirea infracţiunii de contrafacere a mărfii „V.”, prevăzută şi pedepsită de art. 83 alin. (2) rap. la art. 35 alin. (2) lit. a) şi alin. (3) lit. b) din Legea nr. 84/1998, modificată prin O.U.G. nr. 190/2005, cu aplicarea art. 13 C. pen.;
- păstrarea de către Inspectoratul de Poliţie al judeţului Braşov - Serviciul de Investigare a Fraudelor, a obiectelor indisponibilizate prin procesul - verbal din 27 mai 2009, pentru a fi puse la dispoziţie organului competent a constata şi aplica sancţiunile contravenţionale prevăzute de O.U.G. nr. 80/2000, modificată şi completată prin Legea nr. 288/2009.
Pentru a pronunţa această soluţie, procurorul de caz a reţinut următoarele:
Prin plângerea formulată la data de 29 ianuarie 2009, SC V.I. SRL Otopeni, prin reprezentant legal, în calitate de titulară a mărcii combinate înregistrate „V.I.V.” a sesizat organele de poliţie în legătură cu comercializarea în municipiul Braşov de către SC A. SRL Braşov, a mai multor tipuri de identificare trailere şi semi-trailere pe care erau aplicate acest semn.
Plângerea a fost înregistrată pe rolul Parchetului de pe lângă Tribunalul Braşov sub nr. 917/P/2009.
Ulterior, la Inspectoratul de Poliţie al judeţului Braşov a fost înregistrată sub nr. 2519/2009, o nouă plângere, având acelaşi obiect, plângere ce a fost conexată la Dosarul penal nr. 312/P/2009.
Prin rezoluţia nr. 35/C2/2010 din 16 martie 2010 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Dosarul penal nr. 917/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Braşov a fost preluat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, fiind înregistrat sub nr. 312/P/2010.
Din actele de urmărire penală efectuate în cauză, procurorul de caz a reţinut ca situaţie de fapt că, SC V.I. SRL Otopeni, este titulară a mărcii combinate înregistrate „V.I.V.” înregistrată din 12 februarie 2002, pentru mai multe clase de produse, printre care şi clasa nr. 6 „ confecţii metalice folosite la siguranţă aparatelor de locomoţie terestră aeriană şi navală”. Conform documentelor aflate la dosar, SC „V.I.” SRL Otopeni, şi-a omologat internaţional mai multe tipuri de produse, printre care, 2 tipuri de plăci de identificări dreptunghiulare spate pentru trailere şi semi-trailere, respectiv, placă triunghiulară de identificare pentru vehicule lente şi remorcile lor.
Societatea SC „A.” SRL, înregistrată la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Braşov x din 2 decembrie 1993, C.U.I nr. x, având ca obiect principal activitatea înregistrată sub codul x „comerţ cu ridicata de piese şi accesorii pentru autovehicule” şi unic asociat, respectiv administrator, pe B.C., a comercializat plăcuţe reflectorizante purtând marca „V.”, de formă dreptunghiulară şi triunghiulară, achiziţionată de la SC S. SRL Braşov şi SC F. SRL Braşov.
SC S. SRL Braşov este unic distribuitor autorizat al produselor fabricate de SC V.I. SRL Otopeni, în judeţul Braşov, iar SC F. SRL Braşov, nu a putut elibera către SC A. SRL, certificate de calitate şi de garanţie pentru produsele comercializate sub marca „V.”.
SC F. SRL Braşov este înregistrată la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Braşov sub nr. x, C.U.I. nr. x, având ca obiect principal, activitatea înregistrată sub codul x, „fabricarea de alte produse manufacturiere” şi administrator pe F.A., fiind fabricant, de plăcuţe reflectorizante în formă dreptunghiulară şi triunghiulară.
Raportat la întregul material probator administrat în cauză a rezultat că SC A. SRL, cât şi SC F. SRL Braşov au comercializat produse auto contrafăcute, purtând marca „V.”.
Conform adresei nr. 4769 din 21 mai 2010 a R.A.R., produsele omologate internaţional sub nr. x, z şi y, produse de SC „V.I.” SRL Otopeni, fac parte din categoria „produse” aşa cum sunt ele definite de art. 12 din O.G. nr. 80/2000, modificată şi completată prin Legea nr. 288/2009.
Faptele de contrafacere ale unei mărci sunt sancţionate de prevederile art. 83 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 84/1998, modificată prin O.U.G. nr. 190/2005, în vigoare la data comiterii infracţiunilor.
Pe de altă parte, O.G. nr. 80/2000, modificată şi completată prin Legea nr. 288/2009, - care în art. 52 lit. g) prevede că „este interzisă introducerea pe piaţă şi/ sau comercializarea de produse piratate sau contrafăcute”, iar în art. 6 alin. (1) lit. c) statuează că „este contravenţie şi se pedepseşte cu amendă de la 5.000 la 10.000 lei, nerespectarea dispoziţiilor art. 52 lit. g)”-, instituie un regim sancţionator diferit în ceea ce priveşte contrafacerea de piese şi accesorii auto, sancţionând-o contravenţional.
La data de 9 mai 2010, a intrat în vigoare Legea nr. 66/2010 de modificare a Legii nr. 84/1998 care în art. I pct. 59 a modificat prevederile art. 83 din Legea nr. 84/1998 în sensul că este „infracţiune şi se pedepseşte cu închisoarea de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă de la 50.000 lei la 150.000 lei contrafacerea unei mărci”.
Comparând regimul sancţionator al infracţiunii de contrafacere prevăzut de Legea nr. 84/1998, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 66/2010, cu cel prevăzut de art. 83 alin. (2) din Legea nr. 84/1998, modificată prin O.U.G. nr. 190/2005, rezultă că acesta este mai sever sub legea nouă raportat la cuantumul amenzii penale, astfel că în speţă sunt aplicabile prevederile art. 13 C. pen., referitoare la aplicarea legii penale mai favorabile.
În consecinţă, pornind de la principiul „generalis specialibus derogant” procurorul de caz a apreciat că producerea şi punerea în circulaţie de echipamente, sisteme, piese de schimb, pentru autoturisme contrafăcute, nu este sancţionată penal în România, în speţă, fiind aplicabile disp. art. 10 lit. b) C. proc. pen.
Prin rezoluţia nr. 7983/3299/II/2/2010 din 26 august 2010 a procurorului şef al Secţiei de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 278 alin. (1) C. proc. pen. a fost respinsă, ca neîntemeiată plângerea formulată de SC „V.I.” SRL Otopeni, împotriva soluţiei adoptată în Dosarul nr. 312/P/2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică.
Împotriva rezoluţiei procurorului nr. 312/P/2010 din data de 8 iulie 2010, în conformitate cu disp. art. 2781 C. proc. pen. a formulat plângere în faţa judecătorului SC „V.I.” SRL Otopeni,, prin care a solicitat desfiinţarea rezoluţiei atacate şi trimiterea cauzei procurorului în vederea începerii urmăririi penale faţă de făptuitorii B.C. şi F.A.
Examinând cauza din oficiu, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că, în conformitate cu disp. art. 29 C. proc. pen., nu are competenţa materială de a soluţiona plângerea introdusă de petentă, această competenţă revenind în primă instanţă tribunalului.
Prin art. V din O.U.G. nr. 190/2005 publicată în M. Of., Partea I nr. 1179 din 28 decembrie 2005, art. 27 C. proc. pen. care reglementează competenţa tribunalului, a fost completat în sensul că, tribunalul judecă în primă instanţă şi infracţiunile la regimul drepturilor de proprietate intelectuală şi industrială ( art. 27 pct. 1 lit. e)1).
Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice, astfel cum a fost modificată şi completată prin O.U.G. nr. 190/2005 face parte din categoria legilor speciale care reglementează dreptul de proprietate intelectuală şi industrială (a se vedea, printre altele, lucrarea „Infracţiuni prevăzute în legi speciale, comentarii şi explicaţii, ediţia 2, M.A.H. şi M.D., Ed. C.H.B. Bucureşti 2010, pag. 640 şi urm, lucrare care la capitolul „Aspecte procesuale” se referă şi la competenţa de judecată în primă instanţă ce revine tribunalului”).
Adoptând sistemul determinării competenţei materiale, prin criterii obiective, înseamnă că trebuie sesizată acea instanţă de judecată care are competenţa de a judeca în funcţie de infracţiunea la care se referă plângerea.
Cum infracţiunea prev. şi ped. de art. 83 alin. (2) rap. la art. 35 alin. (2) lit. a) şi alin. (3) lit. b) din Legea nr. 84/1998, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 190/2005 este dată în competenţa tribunalului, trebuia ca petenta să adreseze plângerea, Tribunalului Braşov, competent să judece în primă instanţă, aşa cum prevăd şi dispoziţiile art. 2781 alin. (1) C. proc. pen.
Faptul că soluţia de netrimitere în judecată a fost dată de procurorul de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu atrage competenţa instanţei superioare de a soluţiona plângerea, prin încălcarea normelor de competenţă materială instituită în Secţiunea I, Capitolul I, Titlul II C. proc. pen.
Investirea organelor judiciare - organe de urmărire penală sau instanţa de judecată - nu se poate face în lipsa unei sesizări legale, care constituie temeiul şi punctul de plecare al desfăşurării procesului penal.
Sesizarea reprezintă, aşadar, actul procesual prin care subiectul îndreptăţit se adresează organului judiciar competent cu solicitarea desfăşurării activităţilor pe care legea i le conferă ca atribuţii funcţionale.
Pentru determinarea organelor judiciare competente să efectueze urmărirea penală ori judecata, codul de procedură penală cuprinde dispoziţii privitoare la competenţa acestora de a efectua acte valabile, cu eficienţă legală în desfăşurarea procesului penal, distingând între competenţa după materie, competenţa după calitatea persoanei, competenţa funcţională şi competenţa teritorială.
Pe de altă parte, potrivit art. 2781 alin. (1) C. proc. pen. mai sus invocate, plângerea în faţa judecătorului împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată se soluţionează de judecătorul de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.
Pentru argumentele mai sus expuse şi având în vedere că dispoziţiile relative la competenţa după materie sunt potrivit art. 197 alin. (2) C. proc. pen., prevăzute sub sancţiunea nulităţii absolute, se va dispune scoaterea cauzei de pe rol, iar plângerea formulată de SC „V.I.” SRL Otopeni prin reprezentant legal, împotriva rezoluţiei nr. 312/P/2010 din 8 iulie 2010, dată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică se va trimite spre competentă soluţionare la Tribunalul Braşov.
În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Scoate cauza de pe rol privind plângerea formulată de petiţionara SC V.I. SRL şi trimite dosarul spre competentă soluţionare Tribunalului Braşov.
Cu recurs.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 176/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1142/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
