ICCJ. Decizia nr. 2065/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 2065/2010
Dosar nr. 4621/1/2010
Şedinţa publică din 14 decembrie 2010
Asupra plângerii de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Ordonanţa din 17 martie 2010, dată în Dosarul penal nr. 249/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, în temeiul dispoziţiilor art. 228 alin. (6) rap. la art. 10 lit. a), f), art. 38 şi art. 42 alin. (1) rap. la art. 45 alin. (1), art. 30 lit. a), art. 209 alin. (4) rap. la art. 281 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de:
- membrii Comisiei de propuneri de eliberare condiţionată din cadrul Penitenciarului de Maximă Siguranţă Tulcea, care au propus liberarea condiţionată a condamnatului L.V.;
- magistraţii de pe raza Curţii de Apel Constanţa, procurori şi judecători, care au avut spre soluţionare cererile şi plângerile penale formulate de persoanele vătămate în legătură cu liberarea condiţionată a numitului L.V. şi anume: O.I., prim procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Tulcea; I.S., M.C., B.D., S.L., procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tulcea;
- E.V., procuror general al Parchetului de pe lângă; Curtea de Apel Constanţa, B.C. şi P.L., procurori în cadrul aceleiaşi unităţi de parchet;
- V.R.A., vicepreşedinte al Judecătoriei Tulcea şi judecător în Dosarul nr. 5267/2006 al acestei instanţe, M.R., S.G. - judecători în Dosarul nr. 4272/327/2007, B.T. - judecător în dosarul nr. 6861/327/2007 al Judecătoriei Tulcea;
- Iordan Andrei, preşedinte al Tribunalului Tulcea;
- Daniela Carmen Andrei, preşedinte al Tribunalului Tulcea, D.M., preşedinte al secţiei penale;
- Judecătoarea Curţii de Apel Constanţa din Dosarul nr. 2813/88/2008;
- magistraţii de pe raza Curţii de Apel Bucureşti, care au avut spre soluţionare cererile şi plângerile penale formulate de persoanele vătămate în legătură cu liberarea condiţionată a numitului L.V., precum şi cauzele civile având ca obiect partajul bunurilor comune rezultate din căsătoria lui L.V. cu D.D. şi anume:
- E.C., R.G., procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti Raicu Iuliana - prim procuror adjunct - şi B.M. - prim procuror - în cadrul aceluiaşi parchet;
- Surdescu Gheorghe, procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, C.M., procuror general adjunct şi B.G., procuror general, în cadrul aceluiaşi parchet;
- A.R., P.C., G.I., C.P., judecători la Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti şi M.B., N.A., B.F., A.M., grefieri în cadrul aceleiaşi instanţe, precum şi faţă de toţi grefierii de la arhivă;
- T.A., D.D., I.I., V.A., R.M., A.P., C.M., C.T., I.M., S.L., judecători la Tribunalul Bucureşti în Dosarele nr. 6617/3/2008, nr. 8864/3/2008, nr. 2970/4/2007, L.A., L.R. vicepreşedinţi ai Tribunalului Bucureşti, precum şi faţă de C.L., grefier de şedinţă, M.S., agent procedural, grefierii de la Registratura Secţiei 3 Civile, din cadrul Tribunalului Bucureşti;
- prim grefierul de la Secţia a III-a Civilă a Curţii de Apel Bucureşti şi grefierii de la arhiva acestei secţii din perioada august 2008 - decembrie 2008;
- M.C., procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică;
- K.R., procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie;
- Faţă de avocaţii V.D., T.I.R., G.D.R., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen. şi fals intelectual prev. de art. 289 C. pen., după distincţiile arătate în cuprinsul prezentei ordonanţe.
Prin aceeaşi ordonanţă s-a disjuns şi s-a declinat competenţa de soluţionare a dosarului nou format în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti în vederea identificării persoanelor din cadrul Secţiei 14 Poliţie, responsabilă pentru completarea fişelor de evidenţă a zilelor câştigate în urma muncii prestate în arest de către L.V. şi cercetarea acestora sub aspectul săvârşirii infracţiunii de fals intelectual prev. de art. 289 C. pen.
De asemenea s-a disjuns şi s-a declinat competenţa de soluţionare a dosarului nou format în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti în vederea continuării cercetărilor faţă de avocaţii P.L. şi D.S. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 C. pen.
Cheltuielile judiciare în sumă de 50 de lei au rămas în sarcina statului.
În motivarea ordonanţei, procurorul de caz a reţinut următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 6331/2001 a Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti a fost desfăcută căsătoria dintre L.V. şi L.D., căsătorie din care au rezultat minorele L.A.M. şi L.A.L., L.V. fiind obligat la plata unei pensii de întreţinere în favoarea minorelor.
Prin sentinţa penală nr. 282 din 31 ianuarie 2002 a Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, L.V. a fost condamnat la o pedeapsă de 10 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor de viol, perversiune sexuală şi incest în formă continuată, reţinându-se că în perioada 1993-2000 a întreţinut relaţii sexuale cu fiicele sale. Condamnatul a început executarea pedepsei la data de 31 ianuarie 2001, iar la data de 15 septembrie 2006 a fost liberat condiţionat din Penitenciarul Tulcea în baza sentinţei nr. 1440/2006 a Judecătoriei Tulcea, rămasă definitivă prin nerecurare.
Împotriva sentinţei penale susmenţionate, persoanele vătămate D.D., L.A.M. şi L.A.L. au formulat cerere de revizuire care a făcut obiectul Dosarului nr. 4272/327/2007 al Judecătoriei Tulcea şi, respectiv, al Dosarului nr. 6861/327/2008, având ca obiect rejudecarea cauzei după casare.
La data de 23 noiembrie 2006, L.V. a introdus la Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti o cerere de chemare în judecată prin care solicita partajarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei, inclusiv a apartamentului în care locuiesc persoanele vătămate, cauză care a fost repartizată spre soluţionare judecătorului R.A.
Prin plângerea formulată prin reprezentantul lor, D.G., numitele D.D., L.A.M. şi L.A.L. au solicitat efectuarea de cercetări faţă de magistraţii, care în opinia lor au pronunţat soluţii nelegale şi care conţin afirmaţii necorespunzătoare adevărului, precum şi faţă de alte persoane şi anume: membrii Comisiei de propuneri de eliberare condiţionată a numitului L.V. din cadrul Penitenciarului de Maximă Siguranţă Tulcea, care au propus liberarea condiţionată a condamnatului; persoanele responsabile din cadrul Secţiei 14 Poliţie pentru faptul că, fişele de evidenţă a zilelor câştigate în urma muncii prestate în arest de către L.V. conţin date care nu pot fi reale, având în vedere că acesta nu a lucrat în perioada arestului preventiv în cadrul secţiei şi, oricum, nu ar fi putut lucra într-o asemenea măsură încât să aibă 15 zile câştigate pentru fiecare lună de arest; magistraţii de pe raza Curţii de Apel Constanţa, procurori şi judecători, care au avut spre soluţionare cererile şi plângerile penale formulate de persoanele vătămate în legătură cu liberarea condiţionată a numitului L.V., şi anume, Olteanu Iuliana, prim procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Tulcea, I.S., M.C., B.D., S.L., procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tulcea, E.V., procuror general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, B.C. şi P.L., procurori în cadrul aceleiaşi unităţi de parchet, V.R.A., vicepreşedinte al Judecătoriei Tulcea şi judecător investit cu soluţionarea dosarului nr. 5267/2006, M.R., S.G. - judecători în Dosarul nr. 4272/327/2007, B.T. - judecător în dosarul nr. 6861/327/2007 al Judecătoriei Tulcea, I.A., preşedinte al Tribunalului Tulcea, D.C.A. şi D.M., preşedintele Tribunalului Tulcea, respectiv, preşedintele secţiei penale din cadrul Tribunalului Tulcea, judecătoarea care a soluţionat Dosarul nr. 2813/88/2008 al Curţii de Apel Constanţa; magistraţii de la Curtea de Apel Bucureşti, şi instanţele din raza sa de competenţă care au soluţionat cererile şi plângerile penale formulate de persoanele vătămate în legătură cu liberarea condiţionată a lui L.V., precum şi cauzele civile având ca obiect partajul bunurilor comune rezultate din căsătoria lui L.V. cu D.D. şi anume: E.C. şi R.G., procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, R.I. - prim procuror adjunct - şi B.M. - prim procuror - în cadrul aceluiaşi parchet, S.G., procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, C.M., procuror general adjunct, şi B.G., procuror general, în cadrul aceluiaşi parchet, A.R., P.C., G.I., C.P., judecători la Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, M.B., N.A., B.F., A.M., grefieri în cadrul aceleiaşi instanţe, precum şi faţă de toţi grefierii de la arhivă; T.A., D.D., I.I., V.A., R.M., A.P., C.M., C.T., I.M., S.L., judecători la Tribunalul Bucureşti în Dosarele nr. 6617/3/2008, nr. 8864/3/2008, nr. 2970/4/2007, L.A., L.R., vicepreşedinţi ai Tribunalului Bucureşti, precum şi faţă de C.L., grefier de şedinţă; M.S., agent procedural; grefierii de la Registratura Secţiilor 3 şi 4 Civile, din cadrul Tribunalului Bucureşti, prim grefierul de la Secţia a III a Civilă a Curţii de Apel Bucureşti şi grefierii de la arhiva acestei secţii din perioada august 2008 - decembrie 2008; M.C., procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, cel care a soluţionat Dosarul penal nr. 724/P/2008 şi a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de C.E. - procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, S.G. - procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 246 C. pen., art. 215 C. pen. şi art. 264 C. pen.; faţă de K.R., procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, care a dispus o soluţie de netrimitere în judecată pentru faptele de corupţie reclamate de persoanele vătămate şi faţă de avocaţii V.D., T.I.R., G.D.R., P.L., D.S.
La dosarul cauzei au fost depuse acte prin care au fost dispuse soluţii de neîncepere a urmăririi penale sub aspectul celor sesizate de persoanele vătămate faţă de: S.V., N.V., F.I., M.V., R.V., B.A. (membrii Comisiei de propuneri de eliberare condiţionată din cadrul Penitenciarului de Maximă Siguranţă Tulcea), C.M., procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Tulcea, A.R. şi P.C., judecători la Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, E.C., procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, grefierii şi arhivarii de Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, Tribunalul Bucureşti şi Curtea de Apel Bucureşti, avocaţii V.D., T.I.R., G.D.R., (Ordonanţa nr. 1034/P/2007 din data de 14 aprilie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti întocmită de procuror G.S.); E.C., procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti şi S.G., procuror Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, (Ordonanţa nr. 724/P/2008 din data de 05 septembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, întocmită de procuror C.M.).
Analizând actele aflate în dosar, procurorul de caz a concluzionat că în sarcina magistraţilor reclamaţi de persoanele vătămate nu se poate reţine săvârşirea vreunei infracţiuni pentru argumentele reţinute în considerentele ordonanţei sus-menţionate şi care vor fi redate în cele ce urmează:
Actele întocmite de procuror în cadrul activităţii de aplicare a legii la anumite situaţii de fapt date, activitate ce presupune un proces amplu cu mai multe etape, respectiv, de stabilire pe bază de probe a situaţiei de fapt supusă actului de justiţie, de interpretare a dispoziţiilor legale şi, în final, de identificare şi aplicare a dispoziţiei legale la cazul concret, sunt supuse controlului procurorului ierarhic superior şi, respectiv, instanţei de judecată, iar măsurile dispuse şi hotărârile pronunţate de instanţe sunt supuse controlului instanţei superioare prin intermediul căilor de atac prevăzute de lege. În fiecare dintre aceste etape, orice persoană interesată poate formula critici cu privire la legalitatea şi temeinicia soluţiei atacate, acesta fiind singurul cadru prevăzut de lege, în care poate fi analizată legalitatea şi temeinicia soluţiilor date de magistraţi.
Pe de altă parte, în cadrul unei cercetări penale, având ca obiect cercetarea unui magistrat sub aspectul săvârşirii unei infracţiuni în legătură cu serviciul, nu se poate analiza legalitatea şi temeinicia măsurilor dispuse sau a soluţiei dată de acesta. Organul de urmărire penală nu are atribuţii de control al soluţiilor pronunţate de magistraţi, iar sesizarea sa cu o plângere penală îndreptată împotriva magistratului, indiferent de infracţiunile sub aspectul cărora se solicită efectuarea de cercetări, nu este de natură a-l învesti cu astfel de atribuţii. Aceasta pentru că scopul unei cercetări penale nu este analiza legalităţii şi temeiniciei unei soluţii, acest rol revenind exclusiv organelor de control competente, prevăzute de lege, ci identificarea, dincolo de această soluţie, a unui act de conduită contrar atribuţiilor de serviciu, act care să se înscrie în „verbum regens” indicat de lege şi care, uneori, poate avea influenţe asupra unei soluţii.
Din actele premergătoare efectuate în cauză nu au rezultat indicii privind existenţa vreunui astfel de act de conduită, contrar atribuţiilor de serviciu, săvârşit de M.P. sau E.M., judecători la Curtea de Apel Ploieşti. Criticile persoanelor vătămate care se referă la legalitatea şi temeinicia soluţiei pronunţate, precum şi la motivarea acesteia, chiar formulate prin intermediul unei plângeri penale nu este de natură a schimba atribuţiile organului de urmărire penală, transformându-l într-un organ de control.
În consecinţă, întrucât nici din susţinerile persoanelor vătămate şi nici din analiza din oficiu a probelor nu rezultă vreo faptă săvârşită de magistraţii indicaţi în plângerea persoanelor vătămate, care ar putea să constituie vreo infracţiune, procurorul de caz a concluzionat în sensul că există unul dintre cazurile care împiedică punerea în mişcare a acţiunii penale, respectiv, cel prevăzut de art. 10 lit. a) C. proc. pen.
Cu privire la activitatea magistraţilor şi a celorlalte persoane faţă de care s-au pronunţat deja soluţii de neîncepere a urmăririi penale, procurorul de caz a reţinut, în ceea ce priveşte forţa juridică de care se bucură soluţiile de netrimitere în judecată emise de procuror, că deşi nu există o practică unitară, pentru că în unele cazuri au fost dispuse noi soluţii, trecându-se la analiza pe fond a cauzei, iar în alte cazuri s-au dispus soluţii de netrimitere în judecată întemeiate pe cazul prevăzut de art. 10 lit. f) C. proc. pen., sunt însă o serie de reglementări din interpretarea cărora rezultă soluţia aplicabilă în aceste situaţii.
Astfel, singurele cazuri în care o cauză în care s-a dispus o soluţie de netrimitere în judecată poate fi repusă în discuţie sunt: constatarea ulterioară a faptului că nu a existat sau că a dispărut împrejurarea pe care se întemeia soluţia de neîncepere a urmăririi penale, caz reglementat de disp. art. 228 alin. (7) C. proc. pen.; redeschiderea urmăririi penale, caz reglementat de disp. art. 270 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. şi admiterea plângerii formulate împotriva soluţiei, caz reglementat de disp. art. 278 şi următoarele C. proc. pen. Pornind de la ideea că enumerare susmenţionată are caracter exhaustiv şi o soluţie de netrimitere în judecată nu ar putea fi ignorată în afara unui text care reglementează acest lucru, în opinia procurorului de caz, persoana vătămată nu poate repune în discuţie o cauză deja soluţionată, prin formularea unei noi plângeri penale prin care sesizează aceleaşi aspecte. A admite contrariul, ar însemna efectuarea unui demers în afara dispoziţiilor legale şi, pe de altă parte, ar furniza o modalitate de ignorare a prevederilor legale care reglementează instituţia plângerii împotriva soluţiei.
În raport de cele mai sus arătate, s-a concluzionat că singurul caz în care ar putea fi reanalizată cauza în care s-a dispus deja o soluţie de neîncepere a urmăririi penale, ar fi cel prevăzut de art. 228 alin. (7) C. proc. pen., respectiv constatarea faptului că nu a existat sau că a dispărut împrejurarea pe care se întemeiau soluţiile anterioare de neîncepere a urmăririi penale (celelalte două situaţii reglementate de disp. art. 270 alin. (1) lit. c) şi de art. 278 şi urm C. proc. pen., se referă la soluţii de încetare a urmăririi penale, scoatere de sub urmărire penală şi, respectiv, admiterea de către instanţa a plângerii împotriva unei soluţii de netrimitere în judecată).
Întrucât din actele aflate la dosarul cauzei nu au rezultat elemente noi de natură a duce la concluzia că a dispărut sau că nu a existat împrejurarea pe care s-au întemeiat, rezoluţia nr. 205/P/2008 din data de 30 mai 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, Ordonanţa nr. 1034/P/2007 din data de 14 aprilie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea Apel Bucureşti şi Ordonanţa nr. 724/P/2008 din data de 05 septembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia urmărire penală şi criminalistică, astfel cum cere în mod expres art. 228 alin. (7) C. proc. pen., procurorul de caz a reţinut incidenţa în cauză a cazului care împiedică punerea în mişcare a acţiunii penale, şi anume cel prevăzut de art. 10 lit. f) C. proc. pen., în sensul că lipseşte o condiţie prevăzută de lege pentru punerea în mişcare a acţiunii penale, respectiv existenţa unor elemente noi, de natura celor menţionate în art. 228 alin. (7) C. proc. pen.
Cât priveşte solicitarea persoanelor vătămate de a se efectua cercetări faţă de persoanele responsabile din cadrul Secţiei 14 Poliţie pentru faptul că în fişele de evidenţă a zilelor câştigate în urma muncii prestate în arest de către L.V. sunt trecute date care nu sunt reale, deoarece acesta nu a lucrat în perioada arestului preventiv, şi chiar dacă ar fi lucrat, nu ar fi putut să câştige 15 zile pentru fiecare lună de arest, s-a dispus disjungerea cauzei şi declinarea dosarului nou format, unităţii de parchet competente respectiv, Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti.
De asemenea, s-a dispus disjungerea cauzei în vederea continuării cercetărilor faţă de avocaţii P.L. şi D.S. sub aspectul comiterii infracţiunii de înşelăciune şi declinarea dosarului nou format unităţii de parchet competente respectiv, Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
Plângerea formulată de petiţionare împotriva Ordonanţei nr. 249/P/2009 din 17 martie 2010 a fost respinsă ca neîntemeiată în conformitate cu dispoziţiile art. 278 alin. (1) C. proc. pen., prin rezoluţia nr. 3233/1715/II-2/2010 din 28 aprilie 2010 a procurorului şef al secţiei de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Împotriva ordonanţei nr. 249/P/2009 din 17 martie 2010 au formulat plângere, în conformitate cu dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., petiţionarele L.A.L., L.A.M. şi D.D. prin reprezentantul convenţional D.G. Petiţionarele nu au invocat în scris motivele de nelegalitate şi netemeinicie a soluţiei de netrimitere în judecată adoptată de procuror, iar la termenul de judecată din data de 10 decembrie 2010, reprezentantul convenţional al acestora a refuzat să pună concluzii pe fondul cauzei.
Examinând plângerea formulată în conformitate cu dispoziţiile art. 2781 alin. (7) şi (11) C. proc. pen., Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă.
Potrivit dispoziţiilor art. 2781 alin. (11) C. proc. pen., persoana în privinţa căreia judecătorul a decis că nu este cazul să se înceapă ori să se redeschidă urmărirea penală nu mai poate fi urmărită pentru aceeaşi faptă, afară de cazul când s-au descoperit fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de organul de urmărire penală şi nu a intervenit unul dintre cazurile prevăzute în art. 10.
Din actele şi lucrările de la dosar rezultă că prin sentinţa penală nr. 1364 din 6 septembrie 2010 pronunţată în Dosarul nr. 5045/1/2010, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins, ca nefondată plângerea formulată de petiţionarele L.A.L., L.A.M. şi D.D. împotriva rezoluţiei nr. 249/P/2009 din 17 martie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, în conformitate cu dispoziţiile art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen.
Se constată că în cauza dedusă judecăţii, nu s-au descoperit fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de organul de urmărire penală, care să justifice admiterea prezentei plângeri, desfiinţarea Ordonanţei nr. 249/P/2009 din 17 martie 2010 şi trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii sau redeschiderii urmăririi penale faţă de persoanele reclamate de petiţionare.
Faţă de cele ce preced, văzând şi prevederile art. 2781 alin. (8) lit. a) şi ale art. 2781 alin. (11) C. proc. pen., plângerea formulată de petiţionarele L.A.L., L.A.M. şi D.D. prin reprezentant convenţional D.G. împotriva Ordonanţei nr. 249/P/2009 din 17 martie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, se va respinge, ca inadmisibilă.
În baza art. 192 alin. (2) şi (4) C. proc. pen., petiţionarele vor fi obligate la plata sumelor de câte 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R E Ş T E
Respinge, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petentele L.A.L., L.A.M. şi D.D. prin reprezentant convenţional D.G. împotriva Ordonanţei nr. 249/P/2009 din 17 martie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică.
Obligă petentele la plata sumelor de câte 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 422/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 987/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
