ICCJ. Decizia nr. 987/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 987/2010
Dosar nr. 3319/1/2010
Şedinţa publică din 08 iunie 2010
Asupra plângerii de faţă;
În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele:
La data de 19 aprilie 2010, sub nr. 12834, s-a înregistrat plângerea penală formulată de petentul A.I., împotriva „rezoluţiei adoptată la 08 aprilie 2010, pentru cauza din Dosarul nr. 2323/1327/VIII-1/2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, pentru că este netemeinică şi ilegală” (fila 1 dosar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală).
În motivare, petentul susţine că la 08 martie 2010 s-a adresat cu o plângere ce vizează Dosarul nr. 508/465/VIII-1/2010, cu această ocazie el prezentând „o parte din infracţiunile comise la adoptarea rezoluţiei”.
Se mai susţine că parchetul încalcă „cu brutalitate prevederile art. 62 C. proc. pen., cu aceeaşi brutalitate încalcă prevederile art. 277 şi adoptă o altă rezoluţie netemeinică, ilegală şi abuzivă”.
Acelaşi petent cere să i se asigure dreptul constituţional garantat de art. 52 din Constituţia României, în final el solicitând ca în temeiul prevederilor art. 95 din Legea nr. 303/2004 să se sesizeze Consiliul Superior al Magistraturii pentru excluderea domnilor magistraţi corupţi, care au emis acte false şi abuzive împotriva actelor probatorii (fila 1 acelaşi dosar).
Plângerea de faţă este inadmisibilă pentru considerentele ce se vor detalia.
Verificând actele dosarului, se reţine că sub nr. 508/465/VIII-1/2010 din 18 februarie 2010, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, i-a comunicat petentului A.I. că plângerea sa, ce-i vizase pe magistraţii judecători de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, respectiv L.B., I.P., Z.M.P., A.M., C.L., E.M., P.P., N.P., S.D., precum şi pe procurorul V.C., care ar fi pronunţat soluţii ce l-au nemulţumit, fără însă a proba în vreun fel că aceştia, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, ar fi comis un abuz sau alte fapte ce ar întruni conţinutul constitutiv al unor infracţiuni, a fost respinsă ca inadmisibilă, nefiind îndeplinite dispoziţiile legale aplicabile în materia plângerii sau a denunţului, respectiv dispoziţiile art. 222 şi art. 223 C. proc. pen. şi nu există elemente care să contureze comiterea unor infracţiuni.
La 08 aprilie 2010, sub nr. 2323/1327/VIII-1/2010, aceluiaşi petent i s-a comunicat faptul că plângerea ce-i viza pe magistraţii judecători de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completul de 9 judecători, şi pe procurorul care a pus concluzii în cauzele în care el a fost parte, în baza dispoziţiilor art. 278 alin. (1) C. proc. pen., a fost respinsă ca neîntemeiată, motivele subiective de nemulţumire nefiind argumentate şi probate în fapt şi în drept, din situaţia expusă neconturându-se elementele concrete ale vreunei infracţiuni anume, învestirea organelor judiciare nefiind posibilă în absenţa unei sesizări legale din care să rezulte în concret indiciile comiterii unei infracţiuni.
S-a mai reţinut că, neexistând vreo încălcare a dispoziţiilor legale şi urmare analizării înscrisurilor depuse de petent, nefiind respectate dispoziţiile art. 222 C. proc. pen., plângerea nu este întemeiată.
Art. 2781 alin. (1) C. proc. pen. prevede că, la instanţă, plângerea persoanei trebuie să fie îndreptată împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei ori, după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror.
În cauză, nu s-a dispus, în actele procurorului, niciuna din soluţiile enumerate de textul procedural indicat, petentul reiterând susţineri generice, fără corespondent în actele dosarului, iar altele care exced dreptului instanţei, plângerea sa, în conformitate cu dispoziţiile art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.
Potrivit dispoziţiilor art. 192 C. proc. pen., cu referire la art. 189 alin. (1) C. proc. pen., petentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petentul A.I. împotriva rezoluţiei nr. 508/4656/VIII/1/2010 din 10 februarie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică.
Obligă petentul la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2065/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 394/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
