ICCJ. Decizia nr. 272/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 272/2010
Dosar nr. 6628/1/2009
Şedinţa publică din 23 februarie 2010
Deliberând asupra cauzei penale de faţă, Înalta Curte constată următoarele:
Petentul M.V., printr-o cerere adresată acestei instanţe, a contestat rezoluţia nr. 2024/IJ/1614/1613/SIP109 din 4 august 2009 emisă de Consiliul Superior al Magistraturii - Inspecţia Judiciară.
Împotriva acestei cereri, care este neinteligibilă şi plină de invective la adresa unor magistraţi din cadrul instanţelor prahovene, petentul a făcut referire şi la rezoluţia nr. 163/P/2009 din 18 iunie 2009 emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploieşti.
Datorită conţinutului ambiguu al cererii formulate, petentul M.C.V. a fost citat cu menţiunea să precizeze care este obiectul cererii cu care a învestit instanţa.
Petentul, legal citat, nu s-a prezentat în instanţă pentru a îndeplini această cerinţă, iar mai mult decât atât a formulat mai multe cereri de amânare a cauzei, precum şi o cerere de recuzare a completului de judecată.
Curtea constată că plângerea formulată de petiţionar este inadmisibilă.
Astfel, din conţinutul plângerii nu rezultă care este obiectul acesteia şi, deşi petentul a fost invitat în instanţă să dea lămuririle necesare soluţionării cauzei, a refuzat acest lucru, solicitând, în mod şicanatoriu, amânarea cauzei pentru diferite motive.
Se apreciază că petentul, prin cererea sa formulată în stil confuz, plină de contradicţii şi invective, ar solicita desfiinţarea unei lucrări întocmită de Inspecţia Judiciară a Consiliului Superior al Magistraturii, cu privire, eventual, la o nemulţumire a sa legată de magistraţii din cadrul instanţelor şi parchetelor prahovene.
Se observă că această solicitare a petentului nu se încadrează în instituţiile reglementate de dreptul procesual penal.
Înalta Curte constată că plângerea petiţionarului nu se încadrează nici în dispoziţiile art. 275-278 şi art. 2781 C. proc. pen., care reglementează modul în care sunt supuse controlului măsurile şi actele de urmărire penală efectuate de organele de urmărire penală.
Ori, în condiţiile în care organele de urmărire penală, potrivit art. 201 C. proc. pen., sunt procurorii şi organele de cercetare penală, rezultă că membrii Consiliului Superior al Magistraturii nu sunt organe de urmărire penală, iar actele emise de aceştia nu pot fi atacate în condiţiile prevăzute de legea procesual penală.
În consecinţă, având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă plângerea formulată de petiţionar.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petiţionarul M.C.V.
Obligă petiţionarul să plătească suma de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 23 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 23/2010. Penal. Abuz în serviciu contra... | ICCJ. Decizia nr. 286/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
