ICCJ. Decizia nr. 286/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 286/2010
Dosar nr. 95/1/2010
Şedinţa publică din 24 februarie 2010
Asupra plângerii de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin rezoluţia nr. 1461/P/2008 din 2 decembrie 2008, procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, a dispus, în temeiul art. 228 alin. (6) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de P.N. - judecător, Preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, N.B.I. şi L.D. - judecători la Curtea de Apel Bucureşti, R.L. - judecător la Tribunalul Bucureşti, E.Ş. şi I.M. - avocaţi la Baroul Deva, I.L. şi M.S. - avocaţi la Baroul Bucureşti, G.I. - judecător la Curtea de Apel Iulia, S.D. - avocat la Baroul Alba, pentru infracţiunile prev. de art. 246 C. pen. şi art. 247 C. pen.
Pentru a dispune în acest sens, procurorul a reţinut următoarele:
Prin cererea adresată Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, şi înregistrată sub nr. 3089/1/2008, petiţionarul I.A. a solicitat efectuarea de cercetări penale faţă de persoanele sus-menţionate, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 246 C. pen. şi art. 247 C. pen., fiind nemulţumit de modul în care i-au fost soluţionate numeroasele cereri prin care a solicitat să i se asigure asistenţă juridică gratuită în mai multe cauze civile şi penale aflate pe rolul diferitelor instanţe de judecată, inclusiv la CEDO.
Prin sentinţa penală nr. 1708 din 13 octombrie 2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în temeiul disp. art. 222 alin. (7) C. proc. pen., plângerea a fost trimisă Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, fiind înregistrată sub nr. 1461/P/2008 din 26 noiembrie 2008.
Din actele dosarului rezultă că, începând cu anul 2003, petentul I.A. a generat o multitudine de dosare penale sau civile care au fost înregistrate pe rolul diferitelor instanţe de judecată.
Pe parcursul soluţionării cauzelor, petentul a invocat disp. art. 68 din Legea nr. 51/1995, solicitând asistenţă juridică gratuită deoarece nu are mijloace materiale pentru angajarea unui avocat.
Din actele dosarului rezultă, că cererile privind acordarea de asistenţă juridică gratuită i-au fost aprobate, însă petiţionarul a avut un comportament şicanatoriu faţă de avocaţi, desemnaţi să-l reprezinte.
De asemenea, relaţiile solicitate de petiţionar de la instanţele de judecată cu privire la situaţia cauzelor civile sau penale aflate pe rolul acestora i-au fost comunicate petiţionarului.
Urmare verificărilor efectuate s-a constatat că, în sarcina făptuitorilor nu se poate reţine săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 246 C. pen. şi art. 247 C. pen., faptele sesizate neputând fi interpretate ca fiind acte de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi, respectiv, de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, întrucât simplele suspiciuni ale petiţionarului nu au ca temei vreun suport probator, acestea nefiind indicii concrete cu privire la săvârşirea faptelor invocate.
Soluţia dispusă de procuror i-a fost comunicată petiţionarului I.A. la data de 15 decembrie 2008, iar acesta a formulat plângere.
Potrivit disp. art. 277 şi art. 278 C. proc. pen., procurorul şef al Secţiei de urmărire penală şi criminalistică este obligat să rezolve plângerea în termen de 20 de zile de la primirea ei şi să comunice de îndată persoanei care a făcut plângerea, modul în care a fost rezolvată.
Prin rezoluţia nr. 79/191/II/2/2009 din 21 ianuarie 2009, procurorul şef al Secţiei de urmărire penală şi criminalistică a respins, ca neîntemeiată, plângerea persoanei vătămate.
Comunicarea rezoluţiei s-a făcut la 4 februarie 2009 (fila 6 dosar urmărire penală).
În conformitate cu disp. art. 187 alin. (2) C. proc. pen., cu excepţia căilor de atac, actul efectuat de procuror este considerat ca făcut în termen, dacă la data la care a fost trecut în registrul de ieşire al parchetului este înăuntrul termenului cerut de lege pentru efectuarea actului.
În raport de datele dosarului şi în conformitate cu textul de lege arătat, Înalta Curte constată că plângerea persoanei vătămate împotriva rezoluţiei nr. 1461/P/2008 din 2 decembrie 2008 a fost soluţionată peste termenul de 20 de zile prev. de art. 277 C. proc. pen.
Codul de procedură penală prevede, în conţinutul art. 278 alin. (1) C. proc. pen., că după respingerea plângerii conform art. 275 - 278 C. proc. pen., împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei ori, după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, dată de procuror, persoana vătămată, precum şi orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate, pot face plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 şi art. 278, la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.
Alin. (2) al aceluiaşi articol stabileşte că, în cazul în care prim procurorul parchetului sau, după caz, procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, procurorul şef de secţie al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ori procurorul ierarhic superior nu a soluţionat plângerea în termenul prevăzut în art. 277, termenul prevăzut în alin. (1) curge de la data expirării termenului iniţial de 20 de zile.
Rezultă că, termenul până la care persoana vătămată I.A. putea formula plângere la instanţă este data de 24 ianuarie 2009.
Întrucât plângerea formulată la instanţă de către petiţionar a fost primită la data de 6 ianuarie 2010 (fila 2 dosar instanţă), Înalta Curte constată că aceasta este tardivă şi urmează să o respingă, ca atare.
Petiţionarul I.A. va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Văzând şi disp. art. 2781 pct. 8 lit. a) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge, ca tardivă, plângerea formulată de petiţionarul I.A. împotriva rezoluţiei nr. 1461/P/2008 din 2 decembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, pe care o menţine.
Obligă petiţionarul la 120 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 272/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 4/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
