ICCJ. Decizia nr. 378/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 378/2010
Dosar nr. 7999/1/2009
Şedinţa publică din 11 martie 2010
Asupra cauzei penale de faţă:
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. 7999/1/2009, petentul M.I. a formulat plângere întemeiată pe disp. art. 2781 C. proc. pen., împotriva rezoluţiei dată în Dosarul nr. 1195/P/2009 din 17 august 2009 şi nr. 9353/4523/II/2/2009 date de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În motivarea plângerii, petentul a învederat că cele două rezoluţii sunt nelegale şi netemeinice, i s-a adus o gravă vătămare a drepturilor sale, prin faptul că urmărirea penală este incompletă, neelucidându-se aspectele învederate de acesta, nu s-au efectuat cercetări în legătură cu înregistrările fictive în registrele şi condicile de primire ale Curţii de Apel şi Tribunalului Argeş şi, în mod greşit s-a invocat prescripţia.
Examinând plângerea formulată de petentul M.I. în condiţiile art. 2781 C. proc. pen. împotriva soluţiei dispuse în Dosarul nr. 1195/P/20009 la 17 august 2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în raport cu actele şi lucrările dosarului parchetului, constată plângerea ca fiind nefondată pentru următoarele considerente.
Prin rezoluţia nr. 1195/P/2008 din data de 17 august 2009, a Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a dispus în temeiul dispoziţiilor art. 228 alin. (6) şi art. 10 lit. a) C. proc. pen., art. 38, art. 42 şi art. 45 C. proc. pen. combinat cu art. 209 alin. (3) şi (4) C. proc. pen. şi art. 281 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de judecătorii B.L. şi C.D. din cadrul înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, T.I., G.P. şi T.G.S., judecători în cadrul Curţii de Apel Piteşti, pentru infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen., în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen.; neînceperea urmăririi penale faţă de B.L., judecător în cadrul înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru infracţiunea de favorizarea infractorului, prevăzută de art. 264 C. pen., în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen.; neînceperea urmăririi penale faţă de judecătorul C.D., în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 25 C. pen. rap. la art. 246 C. pen.; neînceperea urmăririi penale faţă de O.R., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, pentru infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen., în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen.; neînceperea urmăririi penale faţă de T.M., pentru infracţiunea prevăzută de art. 25 rap. la art. 246 C. proc. pen., în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen.; neînceperea urmăririi penale faţă de R.S., grefier în cadrul Curţii de Apel Piteşti, pentru infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen., în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen.; disjungerea şi declinarea cauzei cu privire la faptele ce ar fi fost comise de E.M., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Piteşti, T.M. ş.a. în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, pentru a fi efectuate cercetări sub aspectul infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen.
Persoanele susmenţionate au fost cercetate în urma plângerilor penale formulate de petiţionarul M.I., în care a precizat următoarele:
Judecătorul C.D. ar fi dispus în mod nelegal suspendarea executării sentinţei civile nr. 704/1996, în Dosarul civil nr. 3247/R/2000 şi ar fi intervenit pe lângă procurorii O.R. şi E.M. pentru a-l împiedica să fie reîncadrat. Judecătorul T.G.S. şi procurorul O.R., au participat la judecarea Dosarului nr. 1094/46/2007 finalizat prin decizia nr. 35 din 25 martie 2008, care ar fi nelegală potrivit art. 393 C. proc. pen., în opinia sa.
Judecătorul L.B., în prezent membru C.S.M., în perioada în care era judecător la înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ar fi cunoscut aspectele sesizate din mai multe cauze, referitoare la litigiul său de muncă însă aceasta ar fi favorizat persoanele menţionate mai sus.
Grefiera R.S. în mod abuziv, fără a avea la bază o încheiere de şedinţă ar fi eliberat un certificat prin care s-a confirmat suspendarea executării sentinţei nr. 704 din 25 ianuarie 1996.
În rezoluţia atacată s-au reţinut următoarele:
La data de 08 iunie 2000, petentul M.I. a încercat să pună în executare sentinţa civilă nr. 704/1996 a Judecătoriei Piteşti, iar debitoarea SC N. SA a prezentat un certificat din care rezulta că prin încheierea din data de 01 iunie 2000 dată în Dosarul nr. 3147/R/2000 al Curţii de Apel Piteşti, preşedintele de atunci al Curţii de Apel Piteşti, C.D. a admis cererea sa de suspendare a executării sentinţei civile nr. 704/1996, până la soluţionarea recursului.
- Prin sentinţa penală nr. 35/2008, pronunţată în Dosarul nr. 1094/46/2007 al Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, judecător T.G.S. a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a Sentinţei penale nr. 8/P/2007 a Curţii de Apel Piteşti, formulată de M.I.
La şedinţa de judecată a participat şi O.R., reprezentant al Ministerului Public.
- Prin decizia nr. 139/R/2001, pronunţată în Dosarul nr. 5241/R/2000 al Curţii de Apel Piteşti, completul de judecată format din judecătorii G.P., T.I. şi N.T. (opinie separată) a respins contestaţia în anulare formulată de M.I. împotriva Deciziei civile nr. 3599/2000 a Curţii de Apel Piteşti.
În motivarea rezoluţiei nr. 1195/P/2008 din data de 17 august 2009 a Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, s-a reţinut că faptele sesizate nu există.
Petentul, în baza art. 278 C. proc. pen., în termen legal, a formulat plângere împotriva soluţiei dispusă în Dosarul nr. 1195/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin rezoluţia din data de 17 august 2009.
Prin rezoluţia nr. 9333/4523/II/2/2009 din 21 septembrie 2009, procurorul şef al Secţiei de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 278 alin. (1) C. proc. pen. a dispus respingerea, ca neîntemeiată a plângerii petentului, formulată împotriva soluţiei dispuse în Dosarul nr. 1195/P/2008, precum şi comunicarea soluţiei.
Nemulţumit de modul în care i-au fost soluţionate plângerile, petentul s-a adresat Înaltei Curţi, conform dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în conformitate cu disp. art. 2781 alin. (7) C. proc. pen. a verificat rezoluţia atacată pe baza actelor şi lucrărilor parchetului, faţă de criticile formulate de petent.
Din analiza multitudinii actelor premergătoare efectuate de procuror, ce au stat la baza rezoluţiei din 17 august 2009, dată în Dosarul nr. 1195/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că, în mod corect şi temeinic motivat, în raport cu fiecare critică a petentului ce a fost examinată în concret şi căreia i s-a răspuns argumentat, procurorul a dispus soluţia neînceperii urmăririi penale faţă de L.B. pentru infracţiunea prev. de art. 264 C. pen., C.D. pentru infracţiunea prev. de art. 25 C. pen. raportat la art. 246 C. pen., O.R. pentru infracţiunea prev. de art. 246 C. pen., R.S. pentru infracţiunea prev. de art. 246 C. pen.
Astfel, cererea de suspendare a executării sentinţei civile nr. 704/1996 a Judecătoriei Piteşti a fost admisă de C.D., preşedintele Curţii de Apel Piteşti la acea dată în baza dispoziţiei legale în vigoare la acea dată, respectiv art. 300 alin. (4) C. proc. pen.
Cererea de revizuire formulată de petentul M.I. a sentinţei penale nr. 8/P/2007 a Curţii de Apel Piteşti a fost respinsă de judecătorul T.G.S., ca inadmisibilă, întrucât nu era susceptibilă de a fi atacată potrivit dispoziţiilor art. 393 şi următoarele C. proc. pen. şi având în vedere decizia nr. 17 din 19 martie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Contestaţia în anulare, formulată de petentul M.I. împotriva deciziei civile nr. 3599/2000 a Curţii de Apel Piteşti, a fost respinsă de judecătorii G.P., T.I. şi N.T. (opinie separată), prin decizia nr. 139/R/2001, pronunţată în Dosarul nr. 5241/R/2000 al Curţii de Apel Piteşti, cu motivarea că nu sunt îndeplinite cerinţele art. 317 alin. (1) şi (2) C. proc. civ.
Magistraţii au pronunţat soluţiile care l-au nemulţumit pe petent pe baza probelor administrate, cu respectarea normelor de procedură, le-au motivat în fapt şi în drept, astfel că nu se poate reţine faptul că nu şi-au îndeplinit atribuţiile de serviciu sau că le-ar fi îndeplinit în mod defectuos, provocând o vătămare intereselor legale ale petiţionarului.
Hotărârile pronunţate de magistraţi sunt supuse căilor de atac prevăzute de lege şi nu pot constitui fapte penale în funcţie de nemulţumirea părţilor.
A admite această posibilitate ar însemna să se poată cenzura pe cale penală principiul consfinţit în art. 124 alin. (3) din Constituţia României „ judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii”, ceea ce ar reprezenta o atingere adusă statului de drept. Magistratul se află în afara raportului juridic dedus judecăţii şi înfăptuieşte justiţia în numele legii, fiind independent faţă de părţi, iar soluţiile pe care le adoptă ori hotărârile pe care le pronunţă pot fi atacate ori îndreptate doar prin căile prevăzute de lege.
Posibilitatea formulării unor plângeri reprezintă un drept constituţional şi procesual, însă prin intermediul acestuia nu se poate exercita un control asupra legalităţii şi temeiniciei măsurilor dispuse în cursul procesului.
Dacă s-ar permite astfel, ar însemna instituirea unor căi de atac, neprevăzute de lege, ceea ce este inadmisibil.
Pe de altă parte, prin instituirea răspunderii penale în sarcina persoanelor care îndeplinesc o activitate de jurisdicţie pentru soluţiile pronunţate în cadrul acesteia, se creează posibilitatea unui comportament abuziv al părţilor de rea-credinţă, precum şi o insecuritate juridică, prin recurgerea la calea plângerii penale.
Cu privire la pretinsa infracţiune a fi săvârşită de magistratul judecător L.B., respectiv aceea de favorizare a infractorului, această infracţiune presupune o situaţie premisă - săvârşirea unei infracţiuni de către persoana favorizată - condiţie neîndeplinită în cauză, astfel încât această infracţiune nu poate fi reţinută în sarcina magistratului judecător.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu poate reţine criticile formulate de petent în plângerea întemeiată pe dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., adresată instanţei supreme, referitoare la insuficienta cercetare, deoarece în etapa actelor premergătoare procurorul este singurul care apreciază asupra oportunităţii efectuării verificărilor pe care le consideră necesare şi suficiente, iar în cauză au fost efectuate numeroase acte premergătoare.
În ceea ce priveşte critica petentului, privind aplicarea în mod greşit a prescripţiei de către procurorul E.M., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu poate analiza activitatea acestui procuror, întrucât prin ordonanţa din 17 august 2009, pronunţată în Dosarul nr. 1195/P/2008 s-a dispus disjungerea şi declinarea cauzei cu privire la acesta.
În raport cu cele menţionate Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie consideră ordonanţa din 17 august 2009 dată în Dosarul nr. 1195/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, este legală şi temeinică.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul M.I. împotriva ordonanţei nr. 1195/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, rezoluţie pe care o menţine.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul M.I. împotriva ordonanţei din 17 august 2009, dispusă în Dosarul nr. 1195/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică.
Menţine ordonanţa atacată.
Obligă petentul la plata sumei de 600 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 369/2010. Penal. Abuz în serviciu contra... | ICCJ. Decizia nr. 382/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
