ICCJ. Decizia nr. 940/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 940/2010
Dosar nr. 3340/1/2010
Şedinţa publică din 2 iunie 2010
Asupra cauzei penale de faţă;
Din actele şi lucrările dosarului constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată la 19 aprilie 2010 la înalta Curte, petentul A.I., domiciliat în Arad, a înţeles să atace, în condiţiile art. 2781 C. proc. pen., rezoluţia nr. 983/P/2009 din 1 martie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin care s-a dispus o soluţie de neînceperea urmăririi penale menţinută prin rezoluţia nr. 2331/1197/II/2/2010 din 30 martie 2010 a procurorului şef adjunct al Secţiei de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea plângerii petentul este nemulţumit de soluţia adoptată de procurorul de caz împotriva magistratului I.M. care nu a respectat dispoziţiile legale în adoptarea unei rezoluţii cu nr. 6723/II/2/2009 din 10 iulie 2009.
Prin rezoluţia nr. 983/P/2009 din 1 martie 2010, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus, în temeiul dispoziţiilor art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de magistratul I.M., procuror şef al Secţiei de urmărire penală şi criminalistică, cercetat sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 246, 264 şi art. 289 C. pen., întrucât, din verificările efectuate s-a constatat că faptele reclamate nu există.
S-a reţinut în motivarea rezoluţiei că plângerea abundă în consideraţii de ordin personal fără argumente juridice sau mijloace de probă evidenţiate în sensul susţinerilor sale.
Nemulţumit de soluţie, conform art. 278 C. proc. pen., petentul s-a adresat cu plângere procurorului şef adjunct al Secţiei de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care, prin rezoluţia nr. 2331/1197/II/2/2010 din 30 martie 2010, a respins ca neîntemeiată plângerea.
În fine, împotriva acestor rezoluţii, petentul s-a adresat în condiţiile art. 2781 C. proc. pen. Înaltei Curţi, reiterând susţinerile legate de activitatea necorespunzătoare a magistratului I.M. - care, în calitatea sa de şef secţie în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - a soluţionat abuziv una din numeroasele sale plângeri, cu încălcarea termenului prevăzut de art. 277 C. proc. pen.
Procedând la soluţionarea acestei plângeri, pe baza actelor şi lucrărilor aflate la dosarul cauzei, potrivit art. 2781 alin. (7) C. proc. pen., se constată pentru consideraţiunile ce urmează că, plângerea este nefondată.
În calitatea de procuror şef al Secţiei de urmărire penală şi criminalistică, intimatul I.M., conformându-se dispoziţiilor art. 278 C. proc. pen. şi actelor de la dosarul cauzei, a procedat la soluţionarea unei plângeri penale prin rezoluţia nr. 6723/3247/II/2/2009. Cu alte cuvinte intimatul nu a făcut decât să-şi exercite atribuţiile în condiţiile legii, într-o cauză penală, cu care a fost corect şi legal investit.
Împrejurarea că soluţia pronunţată de intimat îl nemulţumeşte pe petent este o problemă de altă natură care nu poate atrage, decât în condiţiile legii, controlul judecătoresc al actului instrumentat de magistratul procuror şi nicidecum o răspundere penală a acestuia.
Răspunderea penală devine incidentă doar când se constată săvârşirea unei infracţiuni, ceea ce nu este cazul în cauză, având în vedere că magistratul a dispus o soluţie potrivit probelor de la dosar şi convingerilor sale obiective şi nepărtinitoare.
Cum fapta reclamată nu se înscrie în sfera ilicitului penal, există evident un caz de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale prevăzut de art. 10 lit. a) C. proc. pen., aşa cum corect a reţinut şi procurorul de caz când a dispus neînceperea urmăririi penale pe acest temei de drept.
Drept urmare, soluţia de neînceperea urmăririi penale fiind conformă dispoziţiilor legale şi actelor premergătoare efectuate în cauză se va menţine, prin respingerea plângerii formulată de petentul A.I., conform art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul A.I. împotriva rezoluţiei nr. 983/P/2009 din 1 martie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, pe care o menţine.
Obligă petiţionarul la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 2 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 943/2010. Penal. Abuz în serviciu contra... | ICCJ. Decizia nr. 896/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
