ICCJ. Decizia nr. 718/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 718/2010
Dosar nr. 2251/1/2010
Şedinţa publică din 26 aprilie 2010
Asupra plângerii de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin plângerea formulată la 21 aprilie 2009 de petiţionarul M.C.V., s-a solicitat tragerea la răspundere penală a magistraţilor judecători R.M. şi L.E.S. de la Tribunalul Prahova întrucât la 7 aprilie 2009 aceştia i-au respins apelul în Dosarul nr. 2278/281/2008.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, prin rezoluţia nr. 310/P/2009 din 22 iulie 2009 a dispus, în baza art. 228 alin. (4) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. neînceperea urmăririi penale faţă de persoanele reclamate considerând că infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. nu există în materialitatea ei şi că petiţionarul nu a precizat în ce constau fapta şi care sunt probele. Această soluţie a fost menţinută prin rezoluţia nr. 1037/II/2/2009 din 19 august 2009 a procurorului general al aceluiaşi parchet.
Curtea de Apel Ploieşti, Secţia penală, prin sentinţa penală nr. 2082 din 3 decembrie 2009 şi-a declinat competenţa în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie care, prin decizia nr. 2082 din 3 decembrie 2009 a admis plângerea petiţionarului, a desfiinţat rezoluţiile menţionate, şi a dispus trimiterea plângerii la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, reţinând că intimata L.E.S. a dobândit la 28 aprilie 2009 calitatea de judecător la Curtea de Apel Ploieşti, astfel că, actele premergătoare erau de competenţa parchetului instanţei supreme, nicidecum a celui ierarhic inferior.
Prin rezoluţia nr. 2142/C/631/VIII-1/2010 din 22 februarie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, a fost respinsă plângerea petiţionarului M.C.V. întrucât aceasta nu îndeplineşte cerinţele de admisibilitate prevăzute de art. 222 C. proc. pen.
Împotriva acestei rezoluţii, în baza art. 2781 alin. (1) C. proc. pen. petiţionarul M.C.V. a formulat plângere susţinând că soluţia atacată nu este legală întrucât nu a fost audiat la parchet.
Plângerea nu este admisibilă.
În conformitate cu dispoziţiile art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., după respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei ori după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale date de procuror persoana vătămată poate face plângere în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 şi 278, la judecătorul de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.
Pe de altă parte, potrivit art. 222 C. proc. pen. plângerea este încunoştinţarea făcută de o persoană fizică referitoare la o vătămare ce i s-a cauzat prin infracţiune, iar plângerea trebuie să cuprindă: numele, prenumele, calitatea şi domiciliul petiţionarului, descrierea faptei ce formează obiectul plângerii, indicarea făptuitorului şi a mijloacelor de probă.
Or, în cauză, procurorul prin rezoluţia atacată a constatat că plângerea nu cuprinde elementele obligatorii prevăzute de textul de lege evocat şi în consecinţă a procedat la respingerea ei ca inadmisibilă.
Întrucât această soluţie nu se regăseşte printre cele arătate la art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., evocat mai sus, pentru a fi atacată în justiţie, plângerea petiţionarului adresată instanţei supreme nu este admisibilă.
În consecinţă, Curtea, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) şi a art. 192 alin. (2) C. proc. pen. urmează a respinge ca inadmisibilă plângerea petiţionarului M.C.V. cu obligarea acestuia la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge ca inadmisibilă plângerea formulată de petiţionarul M.C.V.
Obligă petiţionarul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunţată în şedinţă publică azi 26 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 719/2010. Penal. Abuz în serviciu contra... | ICCJ. Decizia nr. 713/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
