ICCJ. Decizia nr. 963/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 963/2010
Dosar nr. 2326/1/2010
Şedinţa publică din 4 iunie 2010
Asupra plângerii de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin rezoluţia nr. 1078/P/2009 din 18 ianuarie 2010, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de M.I. - judecător la Tribunalul Dâmboviţa, Pentru infracţiunea prev. de art. 246 C. pen., întrucât fapta nu există.
Pentru a dispune astfel, s-a reţinut că petentul V.E.Ş. a formulat plângere penală împotriva magistratului I.M. de la Tribunalul Dâmboviţa pentru complicitate la şantaj.
Plângerea a fost motivată în sensul că magistratul a judecat recursul din Dosarul civil nr. 2485/262/2007 şi a modificat hotărârea judecătorească a instanţei de fond printr-o decizie care încalcă legea locuinţei şi încurajează evaziunea fiscală, permiţându-i reclamantei Ş.O. să obţină foloase necuvenite.
S-a reţinut în rezoluţie că magistratul a judecat cauze în care petentul a fost parte.
Din actele premergătoare nu a rezultat niciun element de fapt referitor la comiterea vreunei fapte penale de către magistratul reclamat.
Hotărârile care-l nemulţumesc pe petent au fost date în complete formate din 3 judecători, dintre care şi magistratul I.M.
Pe de altă parte, s-a motivat că nemulţumirile cu privire la modul de soluţionare a unor cauze pot face obiectul căilor de atac prin care hotărârile judecătoreşti sunt controlate legal.
Prin rezoluţia nr. 1223/723/II-2/2010 procurorul şef al Secţiei de Urmărire Penală şi Criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în baza art. 278 alin. (1) C. proc. pen. a respins ca neîntemeiată plângerea petentului împotriva rezoluţiei nr. 1078/P/2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Împotriva rezoluţiei menţionate a formulat plângere în temeiul art. 2781 C. proc. pen. petentul V.E.Ş. care în esenţă este nemulţumit de soluţia adoptată, solicitând desfiinţarea acesteia.
Plângerea nu este fondată.
Din actele premergătoare existente la dosarul cauzei nu rezultă niciun indiciu cu privire la o exercitare abuzivă a atribuţiilor de serviciu de către magistratul intimat în plângerea petentului.
Pronunţarea unei soluţii nefavorabile petentului şi exprimarea unui punct de vedere diferit de cel al judecătorilor de la prima instanţă nu sunt elemente de natură a antrena răspunderea penală a magistratului.
Se constată că intimatul magistrat a efectuat în cadrul atribuţiilor de serviciu controlul jurisdicţional în limitele conferite de dispoziţiile legale incidente.
Cât priveşte participarea magistratului intimat la soluţionarea contestaţiei în anulare formulată de petent aceasta a fost determinată de repartizarea aleatorie computerizată, cererea lui de abţinere fiind respinsă ca neîntemeiată.
Aşa fiind, plângerea petentului împotriva rezoluţiei nr. 1078/P/2009 din 18 ianuarie 2010 va fi respinsă ca nefondată.
Va fi menţinută rezoluţia atacată, iar petentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul V.E.Ş. împotriva rezoluţiei nr. 1078/P/2009 din 18 ianuarie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică.
Menţine rezoluţia atacată.
Obligă petiţionarul la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2040/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1869/2010. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
