ICCJ. Decizia nr. 1038/2011. Penal. Revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere (art.447 C.p.p. şi art.86 ind 4 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1038/2011
Dosar nr.3877/113/2010
Şedinţa publică din 17 martie 2011
Asupra recursului de faţă în baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 942/R din 06 decembrie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală si pentru cauze cu minori a fost respinsă, ca nefondată contestaţia în anulare formulată de condamnatul M.T. împotriva deciziei penale 534 din 02 iulie 2010 a Curţii de Apel Galaţi (sentinţa penală nr. 47 din 12 februarie 2008 a Tribunalului Brăila).
În susţinerea contestaţiei în anulare condamnatul M.T., a invocat cazurile reglementate la art. 386 lit. a), b) şi d) C. proc. pen., motivat de următoarele considerente;
1. Cu ocazia soluţionării recursului prin Decizia penală nr. 534 din 2 iulie 2010 nu a fost legal citat, deşi a depus la dosar un contract de muncă din Spania.
A mai arătat condamnatul că a fost citat doar la domiciliul din comuna Unirea, unde nu mai locuieşte efectiv.
2. S-a aflat în imposibilitatea de a se prezenta la soluţionarea recursului şi de a încunoştinţa instanţa, aspect ce rezultă din necunoaşterea existenţei cauzei aflate pe rolul instanţei Curţii de Apel Galaţi.
3. Există împotriva sa două hotărâri pronunţate pentru aceeaşi faptă, respectiv aceeaşi situaţie în sensul că nu s-a prezentat la serviciul de probaţiune.
Analizând cauza prin prisma motivelor invocate de condamnatul M.T. în susţinerea contestaţiei în anulare s-a reţinut că Decizia penală nr. 534 din 2 iulie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, este legală, nefiind incident în speţă nici unul din cazurile prevăzute la art. 386 C. proc. pen.
Contrar susţinerilor condamnatului, s-a constatat că în cauză, cu ocazia soluţionării recursului (prin Decizia penală nr. 534 din 2 iulie 2010), procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Totodată, s-a reţinut că nicio probă aflată la dosarul cauzei nu confirmă împrejurarea că petentul - condamnat s-a aflat în imposibilitatea de a se prezenta şi de a încunoştinţa instanţa de recurs despre această împiedicare.
Cât priveşte dispoziţiile art. 386 lit. d) C. proc. pen. invocate de contestator, s-a reţinut că nu au incidenţă în prezenta cauză.
Conform dispoziţiilor mai sus indicate contestaţia în anulare poate fi formulată când împotriva unei persoane s-au pronunţat două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă.
În speţă, cele două hotărâri invocate de condamnat (sentinţa penală nr. 47 din 12 februarie 2008 a Tribunalului Brăila şi sentinţa penală nr. 80 din 16 martie 2007 a Tribunalului Brăila) au avut ca obiect sesizarea serviciului de Probaţiune, privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere dispusă prin sentinţa penală nr. 103 din 8 martie 2004 a Tribunalului Brăila, fată de condamnatul M.T.
Împotriva acestei hotărârii a declarat recurs contestatorul M.T., criticând hotărârea pentru netemeinicie şi nelegalitate sub aspectul greşitei respingeri a contestaţiei formulate.
Concluziile reprezentantului Ministerului Public faţă de recursul declarat de contestator, susţinerile apărătorului acestuia au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri.
Înalta Curte, examinând hotărârea atacată constată că recursul declarat de contestatorul M.T. este inadmisibil pentru considerentele care urmează.
În conformitate cu dispoziţiile art. 392 C. proc. pen., hotărârile pronunţate asupra contestaţiei în anulare sunt susceptibile de a fi atacate cu apel sau recurs numai într-o singura ipoteza si anume aceea a contestaţiei în anulare întemeiata pe dispoziţiile art. 386 lit. d) C. proc. pen., respectiv atunci când împotriva unei persoane s-au pronunţat doua hotărâri definitive pentru aceeaşi fapta.
Decizia penală nr. 534 din 2 iulie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, pronunţată de instanţa de recurs investita cu soluţionarea contestaţiei în anulare a propriei hotărâri date în judecarea unui recurs anterior este definitivă şi nu poate fi atacata cu apel sau cu recurs.
Din coroborarea dispoz. art. 385/1, art. 392 alin. (4) C. proc. pen., se constata ca împotriva unei hotărâri definitive nu se poate exercita calea ordinara a recursului si cum hotărârea atacata este definitiva, conform art. 385/15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul condamnat M.T. împotriva deciziei penale nr. 942/R din 06 decembrie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul condamnat M.T. împotriva deciziei penale nr. 942/R din 06 decembrie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul condamnat la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1014/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1043/2011. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
