ICCJ. Decizia nr. 1050/2011. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1050/2011
Dosar nr. 244/1/2011
Şedinţa publică din 17 martie 2011
Asupra recursului de faţă în baza actelor şi lucrărilor dosarului reţine următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 310 din 30 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, în temeiul art. 29 alin. ultim din Legea nr. 47/1992, republicată a fost respinsă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, formulată de petiţionarul A.I.
În temeiul art. 278/1 alin. (8), lit. a) C. proc. pen., a fost respinsă ca neîntemeiată, plângerea formulată de petentul A.I. împotriva ordonanţei din data de 19 ianuarie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, dispusă în dosarul nr. 1485/P/2008 şi a rezoluţiei din data de 23 februarie 2009 a procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti dispusă în dosarul nr. 201/II/2/2009.
Analizând conţinutul plângerii, precum şi actele şi lucrările dosarelor, Curtea de apel a reţinut că, prin Ordonanţa din data de 19 ianuarie 2009, din Dosarul nr. 1485/P/2008, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a dispus, în temeiul art. 228, alin. (6), C. proc. pen., raportat la art.10, alin. (1), lit. d), C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de făptuitorii A.I. şi A.A.I., pentru infracţiunea de distrugere a unor obiective şi însuşirea unor bunuri, prevăzută de art. 359 C. pen., cu disjungerea cauzei, în temeiul art.38 C. proc. pen., şi declinarea competenţei, în temeiul art. 42 C. proc. pen., raportat la art. 30 alin. (1), lit. a), C. proc. pen. şi la art. 25, C. proc. pen., în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului IV, Bucureşti, pentru continuarea cercetărilor penale faţă de aceeaşi făptuitori, cu privire la infracţiunile de distrugere, prev. de art. 217 C. pen., de distrugere calificată, prev. de art. 218 C. pen., şi de tulburarea de posesie, prev. de art. 220 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 256 NCP)
Împotriva acesteia petentul-făptuitor A.I. a formulat plângere la prim-procurorul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, care, prin Rezoluţia din data de 23 februarie 2009 din Dosarul nr. 201/II/2/2009, a respins-o, ca neîntemeiată.
Totodată, Curtea a reţinut că, în ceea ce priveşte excepţiile de neconstituţionalitate ale art. 217 alin. (4), art. 218 alin. (3) şi art. 220 C. proc. pen., precum şi a art. 359 alin. (5), C. pen., petentul-făptuitor nu a indicat normele din legea fundamentală încălcate de dispoziţiile dreptului material şi procesual, pe care doar Ie-a enumerat, fără a arăta motivele, ori, potrivit art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, partea care invocă excepţia de neconstituţionalitate are obligaţia de a-şi prezenta punctul de vedere.
Simpla susţinere a neconstituţionalităţii unor texte legale, fără a fi indicate, cel puţin, normele constituţionale încălcate şi fără o motivare succintă şi coerentă, nu poate constitui un temei serios pentru declanşarea unui control riguros şi eficient exercitat de Curtea Constituţională.
Soluţia de neîncepere a urmăririi penale, pentru infracţiunea de distrugere a unor obiective şi însuşirea unor bunuri, prevăzute de art. 359, C. pen., care atrage competenţa curţii de apel, potrivit art. 28/1 alin. (1), lit. a1, C. proc. pen., pe motiv că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii, a fost apreciată ca fiind legală şi temeinică.
S-a constatat, totodată că, între părţi există o situaţie conflictuală privind imobilul situat în Bucureşti, sectorul IV, Bucureşti, care nu conducea, nicidecum, la comiterea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii.
Împotriva acestei hotărârii a declarat recurs petiţionarul A.I., criticând hotărârea pentru netemeinicie şi nelegalitate sub aspectul greşitei respingeri a plângerii sale.
La termenul din data de 17 martie 2011, Înalta Curte, din oficiu a pus în discuţia părţilor inadmisibilitatea recursului declarat de recurentul petiţionar A.I. împotriva sentinţei penale nr. 310 din 30 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Concluziile reprezentantului Ministerului Public au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri.
Examinând cauza, Înalta Curte constată că recursul declarat de recurentul petiţionar A.I. împotriva sentinţei penale nr. 310 din 30 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, este inadmisibil pentru următoarele considerente:
Astfel, în conformitate cu prevederile art. 278/1 pct. 10 C. proc. pen. astfel cum a fost modificat prin Legea 202/2010 " Hotărârea judecătorului pronunţată potrivit alin. (8) este definitivă".
Sentinţa penală nr. 310 din 30 octombrie 2009 a fost pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în calitate de instanţă de fond fiind rămasă definitivă potrivit art. 278/1 pct. 10 C. proc. pen., împrejurare ce atrage inadmisibilitatea noului control judiciar prin recurs solicitat de petiţionar.
Această sancţiune procesuală este incidenţă în cauză în raport şi cu principiul unicităţii exercitării căilor de atac decurgând din aceleaşi dispoziţii legale anterior citate.
Pentru considerentele anterior arătate recursul în cauză se va respinge ca inadmisibil în baza art. 38515 pct. 1 lit. a) teza a ll-a C. proc. pen. cu consecinţa obligării petiţionarului potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen. la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul petiţionar A.I. împotriva sentinţei penale nr. 310 din 30 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1043/2011. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1054/2011. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
