ICCJ. Decizia nr. 1138/2011. Penal. Infracţiuni la legea privind mărcile şi indicaţiile geografice (Legea 84/1998). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1138/2011
Dosar nr. 4019/120/2009
Şedinţa publică din 23 martie 2011
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 178 din 19 mai 2010 a Tribunalului Dâmboviţa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. b1) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul N.R.A., asociat şi administrator la SC ";T.M."; SRL Bucureşti, cu sediul la domiciliul inculpatului, pentru infracţiunea prevăzută de art. 83 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice, modificată şi completată.
În baza art. 181 alin. (3) C. pen. raportat la art. 91 lit. c) C. pen. s-a aplicat aceluiaşi inculpat N.R.A., sancţiunea cu caracter administrativ a amenzii în sumă de 1.000 RON.
În baza art. 14, 15 şi 346 alin. (2) C. proc. pen. au fost admise în parte acţiunile civile şi, în consecinţă, a fost obligat inculpatul N.R.A., la plata despăgubirilor civile cu titlu de daune morale către următoarele părţi civile, toate reprezentate şi cu sediul ales la Societatea Civilă de Avocaţi ";T. & T."; în Bucureşti, astfel:
Câte 200 euro sau echivalentul lor în lei la cursul oficial de schimb din data plăţii efective către părţile civile K., Societe anonyme, cu sediul în Paris, Franţa; P.G. - Levallois Perret, Franţa; P.C.D., Societe anonyme, Paris, Franţa; B. S.p.A. - Roma, Italia; GA M. S.A.- Mendrisio, Elveţia; L.P.E.B. & Paris, Franţa; J.C., Societe Anonyme, Paris, Franţa; H.B. Metzingen, Germania, prin P. & G. I.O.; L. S.A. - Paris, Franţa.
Câte 100 Euro sau echivalentul lor în lei la cursul oficial de schimb din data plăţii efective către părţile civile Z.D., Societe anonyme, Fribourg, Elveţia; G., Societe anonyme, Paris, Franţa; C.K.T.T. Paris, Franţa.
În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. raportat la art. 11 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din O.U.G. nr. 100 din 14 iulie 2005 privind asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală, actualizată:
S-a dispus confiscarea specială a produselor contrafăcute identificate conform procesului-verbal al I.P.J. Dâmboviţa înregistrat în 16 septembrie 2008 (dosarul de urmărire penală) şi distrugerea acestora pe cheltuiala inculpatului.
Pentru a pronunţa sentinţa respectivă prima instanţă a reţinut următoarea situaţie:
Prin Rechizitoriul nr. 550/P/2008 din 28 august 2009, Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului N.R.A., asociat şi administrator la SC ";T.M."; SRL Bucureşti, pentru infracţiunea prevăzută de art. 83 lit. b) din Legea nr. 84/1998.
Actul de acuzare a stabilit pe baza probatoriului administrat - procesul-verbal de constatare, declaraţia inculpatului, adresele reprezentanţilor titulari de marcă, planşe fotografice şi procesul-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală, că inculpatul în calitate de administrator al SC ";T.M."; SRL Bucureşti, a comercializat, în târgul anual din oraşul Titu, judeţul Dâmboviţa, la data de 13 septembrie 2008, produse contrafăcute, purtând inscripţia unor mărci consacrate de parfum, ceea ce constituie infracţiunea prevăzută de art. 83 lit. b) din Legea nr. 84/1998.
În urma verificărilor efectuate, s-a stabilit că cele 339 recipiente din sticlă de 20 ml. purtând inscripţii de mărci consacrate de parfum (K., G., D., D., B., J.P.G., A., L., K.K., H.B., etc.) conţineau produse contrafăcute.
Reprezentantul în România al acestor mărci, CA T. şi T. s-a constituit parte civilă, apreciind prejudiciul cauzat reprezentanţilor titularilor de marcă la suma de 16.770 euro.
Cu privire la poziţia procesual-penală a inculpatului, actul de acuzare a reţinut că acesta, necunoscut cu antecedente penale, a declarat că a închiriat un stand din târgul din Titu, în numele SC ";T.M."; SRL Bucureşti, pentru a comercializa DVD-uri şi parfumuri, ca persoană fizică, ultimele achiziţionate din târgul V. de la o persoană necunoscută.
Instanţa, verificând legalitatea şi temeinicia acuzării, a audiat pe inculpat şi a solicitat de la reprezentantul părţilor civile introduse în cauză alături şi de partea responsabilă civilmente, note de relaţii privitoare la soluţionarea laturii civile a cauzei.
De asemenea, a admis probatoriul solicitat de inculpat, anume proba cu înscrisuri pe situaţia de fapt şi proba cu martori în circumstanţierea sa (E.M.M., C.S.).
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de dispoziţiile art. 83 lit. b) din Legea nr. 84/1998, privind mărcile şi indicaţiile geografice, actualizată, (de menţionat că a fost republicată prin Legea nr. 66/2010, în vigoare din data de 27 mai 2010), tribunalul a reţinut următoarele:
La data de 13 septembrie 2008 inculpatul a fost depistat de lucrători al I.P.J. Dâmboviţa - Serviciul Investigare Fraude, având expuse spre comercializare în târgul anual organizat în oraşul Titu, judeţul Dâmboviţa, un număr de 339 recipiente din sticlă, de câte 20 ml, cu un conţinut lichid şi având inscripţionate pe ele numele unor mărci consacrate de parfum, anume: K., G., D., Df., B., J.P.G., A., L., K.K., H.B., C., B., LA., BU., CH., V., D.G., etc.
Locul unde a fost depistat inculpatul era standul închiriat de la Primăria oraşului Titu, judeţul Dâmboviţa, de firma sa, SC ";T.M."; SRL Bucureşti, "; ... pentru a comercializa DVD-uri, desene animate şi filme artistice. Cu Primăria Titu nu am contractat comercializarea tipurilor de parfum, eu le-am adus de la firme din Bucureşti din târgul V., pentru a fi oferite ca şi cadouri, dacă se vindeau 3 - 4 DVD-uri se oferea un parfum. Nu am apucat să vând DVD-uri pentru că în prima zi a venit un control şi mi-au confiscat aceste parfumuri…"; (conform declaraţiei inculpatului - dosar fond).
Într-adevăr, aceste recipiente au fost identificate, (număr, marcă) şi ridicate în vederea verificării caracterului autentic/contrafăcut al conţinutului lor, aşa cum s-a consemnat în procesul-verbal întocmit de inspectorii I.P.J. Dâmboviţa, înregistrat în 16 septembrie 2008, constatându-se că produsele respective sunt contrafăcute (aşa cum rezultă din adresele C.A.T. şi T., reprezentantul legal în România a titularilor mărcilor de parfum, aflate în dosarul de urmărire penală).
Se mai menţionează în adresele respective că produsele ce au făcut obiectul activităţii infracţionale a inculpatului poartă fără drept însemnul mărcilor respective, nu au fost făcute/comercializate cu acordul titularilor, şi în consecinţă, s-au constituit părţi civile, solicitându-se sancţionarea inculpatului, obligarea lui la despăgubiri materiale şi morale şi distrugerea produselor contrafăcute.
Ca poziţie procesual-penală, este de reţinut că inculpatul a recunoscut fapta comisă şi a depus înscrisuri la dosar şi pe baza cărora a susţinut că marfa incriminată a fost cumpărată din târgurile bucureştene în mod legal cu factură fiscală.
În circumstanţierea sa a cerut şi s-a admis proba cu martori, fiind audiaţi în acest sens domnii E.M.M. şi C.S., iar reprezentantului legal al părţilor civile i s-a cerut şi a depus la dosarul cauzei, cereri de constituire de părţi civile cu precizarea modului de calcul a cuantumului bănesc solicitat drept despăgubiri civile (la urmărirea penală s-a solicitat ca prejudiciu total suma de 16.770 euro, iar la instanţă, suma de 12.180 euro).
Aşadar, sub aspectul existenţei faptei comise, mai sus descrisă, tribunalul a apreciat că aceasta constituie infracţiunea prevăzută de art. 83 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998, modificată şi completată, privind mărcile şi indicaţiile geografice.
Astfel, inculpatul a pus în circulaţie, fără drept, produse (parfumuri) purtând o marcă identică/similară celei înregistrate pentru produsele autentice, prejudiciind astfel pe titularul mărcii respective prin crearea stării de pericol pentru drepturile patrimoniale şi nepatrimoniale ale acestuia, dar şi pentru consumatori, susceptibili de a fi duşi în eroare cumpărând/oferindu-li-se astfel de produse.
Raportat la conţinutul constitutiv al acestei infracţiuni şi la fapta inculpatului care a pus în circulaţie cu intenţia indirectă de a desface astfel de bunuri expuse spre vânzare (neavând nicio relevanţă modalitatea prin care s-a realizat, adică expunere spre vânzare, vânzare, gajare, împrumutare, oferire gratuită), apărarea acestuia conform declaraţiilor sale, în sensul că nu a dorit decât să ofere ca ";bonus"; parfumurile celor ce cumpără DVD-uri, nu are relevanţa inexistenţei unei conduite ilicite penale.
În acelaşi timp, este de observat că, prin conţinutul ei concret, fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, inculpatul personal a făcut o singură aprovizionare, legală sub aspectul formalităţii comerciale (factura din 31 august 2006), dorind să stimuleze vânzarea-cumpărarea de DVD-uri, oferind în schimb şi câte un parfum.
Aşadar, nu sunt dovezi la dosar că inculpatul a încercat să producă prejudiciu titularilor mărcilor, şi nici să obţină - prin oferirea lor alături de DVD-uri foloase nejustificate, mai mult, declaraţia sa se coroborează cu procesul-verbal de constatare a faptei, în sensul că nu a apucat să vândă produsele expuse spre vânzare în standul său, fiind depistat de organul de poliţie care le-a şi indisponibilizat.
Având în vedere şi persoana inculpatului, tânăr, fără antecedente penale, cu o conduită corectă în societate (cf. declaraţiilor martorilor E.M.M. şi C.S.), s-a apreciat că este excesivă aplicarea unei represiuni penale, circumstanţele reale şi personale ale cauzei, impunând o sancţiune administrativă, în cuantumul maxim de 1.000 RON, prevăzut de art. 91 lit. c) C. pen., fiind just aplicabile dispoziţiile art. 181 C. pen. şi drept urmare, achitarea acestuia în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. b1) C. proc. pen.
Cu privire la rezolvarea laturii civile a cauzei, s-a apreciat, în raport de dispoziţiile art. 14 C. proc. pen. şi de probele administrate în cauză, că nu se poate reţine existenţa unui prejudiciu material cauzat titularilor mărcilor înregistrate, reprezentate în România de către C.A.T. şi T. Bucureşti.
Astfel, aceşti titulari nu au dovedit că au investit resurse materiale pentru fabricarea produselor constatate contrafăcute, acestea, în mod evident, au fost furnizate inculpatului de alte persoane (A.T.U. S.R.L. Bucureşti), mai mult, nu s-au înregistrat nici cheltuieli de producţie întrucât nu titularii au confecţionat bunurile (parfumuri) indisponibilizate, deci nu poate fi vorba de un prejudiciu cu conţinut material.
Însă, raportat la aceleaşi dispoziţii legale care reglementează soluţionarea laturii civile a cauzei penale, în speţă s-a apreciat că există un prejudiciu moral dat de impactul evident asupra imaginii titularilor mărcilor protejate, întrucât inculpatul nu a adus la cunoştinţa eventualilor cumpărători - creând confuzie în rândul lor, că produsele nu au provenienţă autentică (ştia că acestea nu sunt originale, fiind comerciant şi cumpărându-le cu un preţ foarte mic de 3,8 şi 4,5 RON, preţul fiind indiciu că parfumurile nu sunt originale).
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi învederând că fapta pentru care inculpatul N.R.A. a fost trimis în judecată prezintă pericol social al unei infracţiuni.
Inculpatul a comis o infracţiune cu un grad de pericol social atât generic cât şi concret ridicat prin care a prejudiciat 12 părţi civile, cauzând un prejudiciu mare, stabilit la 2.100 euro.
Pe de altă parte, prin fapta comisă, inculpatul a adus o atingere unor societăţi ce reprezintă cele mai consacrate mărci de parfum, aspect ce evidenţiază că prin fapta sa inculpatul a lezat importante valori sociale ocrotite de legea penală.
Totodată, din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul N.R.A. este cunoscut cu antecedente penale, fiind sancţionat cu amendă administrativă prin Ordonanţa nr. 317/P/2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt, circumstanţă ce caracterizează perseverenţa infracţională.
Prin Decizia penală nr. 83 din 23 septembrie 2010, Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa, privind pe inculpatul N.R.A..
Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor recurate şi condamnarea inculpatului, în baza dispoziţiilor art. 83 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998, la o pedeapsă care să-şi atingă scopul preventiv-educativ prevăzut de lege.
Examinând hotărârile pronunţate în cauză prin prisma motivului de recurs care se circumscrie cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 182 C. proc. pen., cât şi sub toate aspectele de fapt şi de drept, Înalta Curte constată următoarele:
Instanţele au reţinut corect situaţia de fapt, procedând la încadrarea juridică corespunzătoare a faptei comise de inculpat sub aspectul tratamentului sancţionator aplicat inculpatului (respectiv, achitarea în baza art. 10 alin. (1) lit. b1) C. proc. pen. şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ şi anume amendă în sumă de 1.000 RON, în baza art. 181 alin. (3) C. pen. raportat la art. 91 lit. c) C. pen.), Înalta Curte constată că atât hotărârea primei instanţe, cât şi decizia instanţei de apel sunt criticabile în sensul că prin achitarea inculpatului s-a comis o eroare gravă de fapt.
Examinând actele dosarului, Înalta Curte constată că inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 550/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa întrucât, în calitate de administrator al S.C. T.M. SRL Bucureşti, a comercializat, în târgul anual din oraşul Titu, judeţul Dâmboviţa, la data de 13 septembrie 2008, produse contrafăcute, purtând inscripţia unor mărci consacrate de parfum.
În urma verificărilor efectuate s-a stabilit că cele 339 recipiente din sticlă de 20 ml, purtând inscripţia de mărci consacrate de parfum (K., G., D., B., M., L., C., H.B., La.) conţineau produse contrafăcute.
Reprezentantul în România al acestor mărci, Societatea Civilă de Avocaţi ";T. & T."; s-a constituit parte civilă.
În motivarea soluţiei de achitare instanţele anterioare au apreciat că fapta inculpatului, prin conţinutul ei concret, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni şi că acesta nu a încercat să producă un prejudiciu titularilor mărcilor respective şi nici să obţină, prin oferirea parfumurilor, ca bonus, la cumpărarea a 3 - 4 DVD, foloase necuvenite.
Analizând dispoziţiile art. 181 alin. (1) şi (2) C. pen. se observă că nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege şi prin conţinutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanţă, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.
De asemenea, la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ţine seama de modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum şi de persoana şi conduita făptuitorului.
În aceeaşi ordine de idei, pentru a-şi produce efectele, sancţiunea aplicată trebuie să corespundă gravităţii faptei, potenţialului de pericol social pe care îl prezintă în mod real persoana infractorului, cât şi atitudinii acestuia în sensul de a dori să se îndrepte sau influenţei măsurii luate faţă de el.
Or, în cauza dedusă judecăţii, Înalta Curte apreciază că inculpatul a acţionat cu intenţie în comiterea infracţiunii de contrafacere deoarece, deşi acesta s-a apărat în faţa instanţei afirmând că intenţiona să ofere cadou respectivele parfumuri. Acest aspect rezultă din faptul că inculpatul, în calitate de administrator al S.C. T.M. S.R.L., încheia frecvent acte juridice în activitatea sa comercială, fiind obligat să depună diligenţe pentru a cunoaşte provenienţa mărfurilor pe care urma să le comercializeze, precum şi regimul lor juridic.
Or, având în vedere notorietatea mărcilor în cauză, declaraţia de la urmărirea penală în care inculpatul a precizat că a achiziţionat produsele în scopul revânzării, cât şi cantitatea destul de mare a produselor, este evident că inculpatul a acţionat cu intenţie directă în folosirea identităţii între mărcile respective şi însemnele aplicate pe produsele pe care le comercializa, inducând, astfel, în eroare consumatorii, în vederea obţinerii unui profit.
Nu este de neglijat nici faptul că inculpatul a mai fost sancţionat anterior pentru acelaşi gen de fapte, din probele administrate rezultând că i s-a aplicat o amendă administrativă prin Ordonanţa nr. 317/P/2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt, ceea ce evidenţiază perseverenţa sa infracţională.
Or, în condiţiile în care inculpatul nu se află la prima faptă de contrafacere a unor produse de parfumerie aparţinând titularilor unor mărci de renume, mărci protejate pe teritoriul României, aplicarea unei simple amenzi administrative în cuantum de 1.000 RON ar echivala cu o încurajare a inculpatului de a încălca în continuare dispoziţiile legale privind drepturile de proprietate intelectuală.
Prin urmare, Înalta Curte apreciază că se impune condamnarea inculpatului pentru săvârşirea faptei prevăzută de art. 83 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998.
Referitor la modalitatea de executare a pedepsei, Curtea apreciază că, în raport de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), îndeosebi de circumstanţele personale ale inculpatului (este tânăr, fără antecedente penale, cu o conduită procesuală relativ sinceră), cât şi de scopurile pedepsei, astfel cum sunt reglementate de dispoziţiile art. 52 C. pen., nu se impune executarea pedepsei aplicate în regim de detenţie, fiind suficiente dispoziţiile art. 81 C. pen. privind suspendarea condiţionată a executării pedepsei.
Sub aspectul soluţionării laturii civile a cauzei, Curtea apreciază corectă decizia instanţelor anterioare care au constatat că există un prejudiciu moral care constă în impactul evident asupra imaginii titularilor mărcilor protejate întrucât inculpatul nu a adus la cunoştinţa eventualilor cumpărători că produsele nu sunt autentice, deşi ştia că acestea nu sunt originale.
De asemenea, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. raportat la art. 11 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din O.U.G. nr. 100 din 14 iulie 2005 în sensul confiscării produselor contrafăcute şi distrugerii acestora pe cheltuiala inculpatului.
Faţă de toate aceste considerente, Înalta Curte va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti împotriva Deciziei penale nr. 83 din 23 septembrie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, privind pe inculpatul N.R.A..
Va casa decizia penală atacată şi Sentinţa penală nr. 178 din 19 mai 2010 a Tribunalului Dâmboviţa cu privire la greşita achitare a inculpatului N.R.A..
Va înlătura dispoziţiile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. b1) C. proc. pen., art. 181 alin. (3) raportat la art. 91 lit. c) C. pen..
În baza art. 83 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998 va fi condamnat inculpatul la pedeapsa de 3 luni închisoare.
Se vor aplica dispoziţiile art. 71, 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen..
Se vor aplica dispoziţiile art. 81 C. pen. şi art. 82 C. pen.
Se va atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării pedepsei principale se va suspenda executarea pedepsei accesorii.
În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. va fi obligat inculpatul N.R.A., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC ";T.M."; SRL Bucureşti, la plata despăgubirilor civile, cu titlu de daune morale, la cursul în lei în ziua plăţii, pentru fiecare parte civilă constituită în cauză, conform dispozitivului.
În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. raportat la art. 11 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din O.U.G. nr. 100 din 14 iulie 2005 se va dispune confiscarea produselor contrafăcute identificate conform procesului-verbal al I.P.J. Dâmboviţa, înregistrat în 16 septembrie 2008 şi distrugerea acestora pe cheltuiala inculpatului.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., va fi obligat inculpatul la cheltuieli judiciare statului, ocazionate de judecata în fond, în sumă de 600 RON.
Onorariul pentru asistenţa juridică a intimatului inculpat se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti împotriva Deciziei penale nr. 83 din 23 septembrie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, privind pe inculpatul N.R.A..
Casează decizia penală atacată şi Sentinţa penală nr. 178 din 19 mai 2010 a Tribunalului Dâmboviţa cu privire la greşita achitare a inculpatului N.R.A..
Înlătură dispoziţiile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. b1) C. proc. pen., art. 181 alin. (3) raportat la art. 91 lit. c) C. pen..
În baza art. 83 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998 condamnă pe inculpatul N.R.A. la pedeapsa de 3 luni închisoare.
Face aplicarea art. 71, 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen..
În baza art. 81 C. pen. suspendă condiţionat executarea pedepsei principale pe durata unui termen de încercare de 2 ani şi 3 luni, potrivit art. 82 C. pen..
Atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării pedepsei principale se suspendă executarea pedepsei accesorii.
În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. obligă inculpatul N.R.A., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC ";T.M."; SRL Bucureşti, la plata despăgubirilor civile, cu titlu de daune morale, la cursul în lei în ziua plăţii, pentru fiecare parte civilă constituită în cauză, după cum urmează:
- câte 200 euro către părţile civile K., Societe anonyme, P.G., P.C.D., Societe anonyme, B. S.p.A, GA M. SA, L.P.E.B. & C., J.C., Societe anonyme, H.B. T.M. GmbH & Co.KG, LA. SA;
- câte 100 euro către părţile civile Z. DF., Societe anonyme, G., Societe anonyme, C.K.T.T..
În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. raportat la art. 11 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din O.U.G. nr. 100 din 14 iulie 2005 dispune confiscarea produselor contrafăcute identificate conform procesului-verbal al I.P.J. Dâmboviţa, înregistrat în 16 septembrie 2008 şi distrugerea acestora pe cheltuiala inculpatului.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., obligă inculpatul la cheltuieli judiciare statului, ocazionate de judecata în fond, în sumă de 600 RON.
Onorariul pentru asistenţa juridică a intimatului inculpat N.R.A., în sumă de 200 RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1608/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 993/2011. Penal. Strămutare (art. 55 şi... → |
|---|
