ICCJ. Decizia nr. 1286/2011. Penal. Conflict de competenţă (pozitiv/negativ) (art. 43 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Încheiereanr. 1286/2011
Dosar nr. 5158/1/2011
Şedinţa publică din 31 august 2011
Deliberând asupra prezentei cauze penale, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 270 din 14 aprilie 2011, pronunţată de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti în dosarul nr. 4832/300/2011, în temeiul art. 42 C. proc. pen. raportat la art. 117 din Legea nr. 302/2004 republicată s-a declinat competenţa soluţionării cauzei (privind cererea de recunoaştere a sancţiunilor pecuniare formulate de Oficiul Vamal Linz Wels Austria, cu privire la intimatul C.L.A., cu ultimul domiciliu cunoscut în Bucureşti în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
În motivarea acestei soluţii s-a arătat că instanţa a fost sesizată direct de autorităţile austriece, situaţie în care devin incidente dispoziţiile art. 117 din Legea nr. 302/2004 care prevăd că cererea de recunoaştere a unei hotărâri penale străine formulată de autoritatea competentă a statului străin solicitant, este de competenţa curţii de apel în circumscripţia căreia domiciliază sau îşi are reşedinţa condamnatul.
Pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II a penală, cauza a fost înregistrată la data de 12 mai 2011 sub nr. 4423/2/2011.
Pe calea Sentinţei penale nr. 283 din 10 iunie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti s-a dispus:
Admite excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Bucureşti, invocată de reprezentantul Ministerului Public.
În baza art. 42 C. proc. pen. declină competenţa de soluţionare a cererii de recunoaştere a sancţiunii pecuniare formulată de Oficiul Vamal Linz Wels în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.
În baza art. 43 C. proc. pen. sesizează Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă ivit între Curtea de Apel Bucureşti şi Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti.
În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Având de soluţionat prezentul regulator de competenţă, analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curtea constată următoarele:
Oficiul Vamal Linz Wels Austria, având în vedere Decizia cadru 2005/214/JAI a Consiliului din 24 februarie 2005 privind aplicarea principiului recunoaşterii reciproce a sancţiunilor pecuniare, s-a adresat autorităţilor române cu o cerere de recunoaştere a sancţiunii pecuniare, privind pe cetăţeanul român C.L.A., în vederea executării unei amenzi de 2200 euro aplicată acestuia pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, conform art. 33 alin. (4) din Legea de pedepsire a faptelor economice financiare în coroborare cu art. 11 alin. (1) din Legea de impozitare a uleiurilor minerale, constând în utilizarea frauduloasă de combustibil de încălzire subvenţionat de stat la propulsarea unui autoturism.
Cooperarea cu statele membre ale Uniunii Europene în aplicarea Deciziei cadru 2005/214/YAI a Consiliului din 24 februarie 2005 privind aplicarea principiului de recunoaşterii reciproce a sancţiunilor pecuniare este reglementată de Legea nr. 302/2004 republicată, în secţiunea a 4 a, prin dispoziţiile prevăzute în art. 18734 - art. 18747.
Având în vedere obiectul cererii formulate de Oficiul Vamal Linz Wels Austria, Decizia cadru nr. 2005/214/JAI a Consiliului din 24 februarie 2005 invocată, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L76 din 22 martie 2005, precum şi actele anexate din care rezultă că faţă de cetăţeanul român C.L.A., cu ultimul domiciliu în Bucureşti sector 2 ,s-a aplicat de către autoritatea statului emitent, respectiv Austria, alta decât o instanţă judecătorească, o pedeapsă pecuniară ce trebuie executată, pentru o faptă penală în temeiul legii statului emitent, printr-o hotărâre definitivă, că persoana respectivă a avut posibilitatea de a i se judeca cauza de o instanţă judecătorească cu competenţa specială în materia penală, că după cunoştinţa autorităţii emitente a certificatului în statul executant nu a fost emisă nicio decizie împotriva aceleaşi persoane pentru aceleaşi fapte şi nu a fost executată nicio asemenea decizie în vreun stat, altul decât statul emitent sau statul executant şi că în conformitate cu legislaţia statului emitent, persoana în cauză a fost informată personal sau printr-un reprezentant, competent în conformitate cu legislaţia internă cu privire la dreptul sau de a contesta cauza şi de termenul unui asemenea căi de atac, Înalta Curte constată că în prezenta cauză sunt incidente dispoziţiile legale anterior menţionate, respectiv art. 18734 - art. 18747 din Legea nr. 302/2004 republicată, ce sunt dispoziţii speciale şi nu prevederile art. 117 din acelaşi act normativ. Dat fiind obiectul special de reglementare a actului normativ comunitar menţionat, ce prevede o procedură specifică de urmat în cazul sancţiunilor pecuniare, Înalta Curte reţine că dispoziţiile generale prevăzute de art. 115-121 din Legea nr. 302/2004 nu sunt aplicabile în cauză.
Potrivit art. 187 ind. 35 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, autorităţile române competente să execute o hotărâre sunt instanţele judecătoreşti. 18734 - art. 18747
Prin urmare, dat fiind că prin prevederile art. 18734 - art. 18747 din Legea nr. 302/2004 republicată nu este prevăzută în mod expres o competenţă specială a vreunei instanţe de judecată în soluţionarea cererilor de recunoaştere a sancţiunilor pecuniare, formulate în baza Decizie cadru nr. 2005/214/JAI a Consiliului din 24 februarie 2005, Înalta Curte, în raport de dispoziţiile legale susmenţionate şi obiectul prezentei cauze, stabileşte competenţa de soluţionare a cererii de recunoaştere a sancţiunii pecuniare formulată de Oficiul Vamal Linz Wels Austria, cu privire la intimatul C.L.A. că aparţine Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, în a cărei rază teritorială domiciliază intimatul.
Ca atare, pentru considerentele expuse, Înalta Curte va stabili competenţa în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe intimatul C.l.V. în favoarea Judecătoriei Sector 2 Bucureşti, instanţă căreia i se va trimite dosarul.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 31 august 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1285/2011. Penal. Conflict de competenţă... | ICCJ. Decizia nr. 1396/2011. Penal. Conflict de competenţă... → |
|---|
