ICCJ. Decizia nr. 1396/2011. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1396/2011
Dosar nr. 1059/42/2010
Şedinţa publică din 6 aprilie 2011
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 156 din 4 noiembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti s-a respins plângerea formulată de petiţionara S.A. INOTEŞTI, prin reprezentant D.M., împotriva rezoluţiei nr. 919/VIII/1/2010 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, ca inadmisibilă.
A fost obligată petiţionara la plata sumei de 80 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că prin plângerea înregistrată sub nr. 1057/42/2010, S.A. Inoteşti prin reprezentantul său D.M., a solicitat desfiinţarea rezoluţiei nr. 919/VIII/1/2010 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti.
Plângerea nu a fost motivată, petiţionara solicitând daune morale de 100.000 lei de la parchet şi de la MAI pentru că aceste instituţii nu i-au garantat şi nu i-au apărat proprietăţile. Totodată, petiţionara a arătat că patrimoniul societăţii a fost furat şi distrus.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului nr. 919/VIII/1/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, instanţa de fond a reţinut că prin rezoluţia atacată, a fost respinsă plângerea formulată de S.A. Inoteşti împotriva soluţiei din lucrarea cu nr. 819/VIII/1/2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti. Prin referatul întocmit în acest din urmă dosar, la data de 18 iunie 2010 s-a dispus respingerea plângerii formulată de petiţionara S.A. Inoteşti.
Pentru a dispune astfel, procurorul a reţinut că în memoriul său, petiţionara şi-a exprimat nemulţumirile referitoare la faptul că „structuri mafiote din justiţie",comunică încheierile de şedinţă din dosarele civile în care ea este parte, la domiciliul reprezentantului legal al societăţii, nu la sediul acesteia. Referitor la aceste aspecte, procurorul a apreciat că nu sunt de competenţa Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti şi pentru că referirile din plângere sunt generice, nu se poate dispune înregistrarea memoriului ca dosar penal.
Având în vedere aceste considerente, Curtea a considerat că soluţia dispusă de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti nu este nici una din cele prevăzute limitativ de art. 2781 alin. (1) C. proc. pen. respectiv, rezoluţie de neîncepere a urmăriri penale sau ordonanţă ori după caz, rezoluţie de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale motiv pentru care, plângerea petiţionarei a fost respinsă ca inadmisibilă conform art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen.
Împotriva sentinţei a declarat recurs petiţionara S.A. Inoteşti prin reprezentantul său D.M. care a solicitat casarea hotărârii şi trimiterea cauzei la procuror pentru cercetări faţă de persoanele care nu au sesizat organele competente în legătură cu furtul şi distrugerea sediului societăţii.
Examinând hotărârea atacată, în conformitate cu dispoziţiile art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., „după respingerea plângerii făcute conform art.275-278 împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei ori, după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum şi orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 şi art. 278, la judecătorul de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă. Plângerea poate fi făcută şi împotriva dispoziţiei de netrimitere în judecată cuprinsă în rechizitoriu".
Aşa cum rezultă din norma procedurală menţionată, plângerea care are un asemenea temei vizează expres şi limitativ soluţiile de netrimitere în judecată, respectiv, neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală, încetarea urmăririi penale precum şi actele procedurale, respectiv rezoluţia, ordonanţa sau rechizitoriul emise de procuror, în raport cu soluţiile de netrimitere în judecată arătate.
În cauză, prin referatul nr. 819/VIII/1/2010 din 18 iunie 2010, procurorul de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti a respins plângerea formulată de petiţionara S.A. Inoteşti prin reprezentant legal D.M. cu motivarea că aspectele sesizate nu intră în competenţa unităţilor de parchet.
Prin rezoluţia nr. 919/VIII/1/2010 din 20 iulie 2010 procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, în temeiul art. 275-278 C. proc. pen., a dispus respingerea plângerii formulată de petiţionară împotriva soluţiei din lucrarea nr. 819/VIII/1/2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti.
Raportând dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen. la speţa dedusă judecăţii, Înalta Curte constată că în mod corect instanţa de fond a respins plângerea recurentei petiţionare, deoarece soluţia dată de procuror, şi împotriva căreia s-a formulat plângere nu este nici una din cele prevăzute expres şi limitativ de textul de lege sus-menţionat, respectiv rezoluţie de neîncepere a urmăririi penale sau ordonanţă ori, după caz, rezoluţie de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale. Prin urmare, plângerea recurentei petiţionare, fiind exercitată cu nerespectarea cerinţelor legale se circumscrie accepţiunii unui act pe care legea nu îl îngăduie şi îl sancţionează ca atare cu inadmisibilitatea.
Aşa fiind, reţinând că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică, recursul declarat de petiţionara S.A. Inoteşti prin reprezentant D.M. se priveşte ca nefondat şi se respinge ca atare în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta petiţionară va fi obligată la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara S.A. Inoteşti prin reprezentant D.M. împotriva sentinţei penale nr. 156 din 4 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurenta petiţionară la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1383/2011. Penal. Luare de mită (art. 254... | ICCJ. Decizia nr. 140/2011. Penal. Neglijenţa în serviciu... → |
|---|
