ICCJ. Decizia nr. 1345/2011. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1345/2011
Dosar nr. 2808/1/2011
Şedinţa publică din 4 aprilie 2011
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Prin încheierea de şedinţă din 29 martie 2011 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze cu minori şi de familie, s-a dispus: în temeiul art. 160b C. proc. pen., raportat la art. 3002 C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpatului M.I.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
S-a reţinut că prin sentinţa penală nr. 39/D din 8 februarie 2011 Tribunalul Bacău a dispus în baza art. 174 alin. (1) – art. 175 alin. (1) lit. c), d) C. pen. cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., aşa cum a fost modif. prin Legea nr. 202/ 2010 s-a dispus condamnarea inculpatul M.I., la pedeapsa de 10 ani închisoare şi 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsă durata reţinerii şi a arestului preventiv de la 20 august 2010 la zi.
În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a şi lit. b) C. pen.
S-au păstrat ca mijloace de probă a bunurilor din plicurile nr. 1-16, aflate la camera de corpuri delicte a Tribunalului Bacău.
S-a luat act că partea civilă M.V. nu are pretenţii civile în cauză.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul, fară a arăta care sunt motivele de apel.
Analizând, în conformitate cu dispoziţiile art. 3002 cu art. 160 C. proc. pen., legalitatea şi temeinicia arestării preventive a apelantului-inculpat M.I. rezultă că în cauză subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv, pentru considerentele care se vor dezvolta:
Astfel, în conformitate cu dispoziţiile art. 3002 C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest, instanţa este datoare să verifice periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea şi temeinicia arestării preventive, iar dacă constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanţa menţine, prin încheiere motivată, arestarea preventivă.
Potrivit acestor texte de lege, instanţele, inclusiv instanţa de apel, au obligaţia de a verifica dacă temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate a inculpatului şi dacă nu au apărut temeiuri noi care să justifice privarea de libertate a acestuia.
Alegerea şi menţinerea măsurii de prevenţie se face ţinându-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracţiunilor pentru care este judecat apelantul-inculpat, de împrejurările concrete în care se presupune că au fost comise, apelantul-inculpat fiind judecat pentru săvârşirea unei infracţiunii de omor calificat pentru care prima instanţă a dispus condamnarea.
Curtea reţine că arestarea preventivă a inculpatului M.I. s-a dispus de Tribunalul Bacău prin încheierea 20 august 2010, invocându-se dispoziţiile art. 148 lit. f) C. proc. pen., măsură ce a fost prelungită şi, respectiv, menţinută cu respectarea dispoziţiilor procedurale.
La momentul luării măsurii arestării preventive, dar şi prin sentinţa de condamnare a Tribunalului Bacău s-a reţinut că există probe şi indicii temeinice care să conducă la concluzia rezonabilă că inculpatul deşi ştia foarte bine starea precară de sănătate în care se afla mama sa şi imposibilitatea acesteia de a se apăra, a lovit-o pe acesta de nenumărate ori cu un băţ, peste tot corpul, atât în zonele vitale, cât şi nevitale, până ce victima a rămas fără reacţie, după care a lăsat-o să agonizeze în locuinţă, iar el a plecat să consume băuturi alcoolice, aspecte care dovedesc pe deplin dispreţul inculpatului faţă de viaţa mamei sale.
De altfel, inculpatul a recunoscut faptul că el este cel care a ucis-o pe victimă şi a declarat că în ziua de 19 august 2010, în jurul orei 11.00, mergând în camera mamei sale pentru a se uita la televizor, deşi aceasta se afla în pat, a început să-l certe şi să-l cicălească, fapt care l-a iritat şi l-a determinat să o prindă de gură ca să tacă.
Întrucât victima nu s-a conformat dorinţei sale şi nu a tăcut, inculpatul a luat de după tăblia patului un băţ, cu care a început să-i aplice mamei sale numeroase lovituri peste diferite părţi ale corpului (cap, mâini, picioare, torace) - unde apuca, până ce victima a rămas fără reacţie vitală.
Din raportul medico-legal de necropsie întocmit de C.M.L. Moineşti reiese că moartea numitei Mondan Anica a fost de natură violentă şi că s-a datorat unei „şocului traumatic produs consecutiv unui traumatism soldat cu mu/tipic contuzii, echimoze întinse şi hematoame, plăgi confuze şi zdrobite şi fracturi costale, leziuni ce au survenit şi s-au grefat pe fondul unor tare organice cronice preexistente (cardiace, pulmonare, hepatice şi renale).
Leziunile traumatice s-au putut produce prin loviri active multiple şi repetate, la nivelul capului, membrelor şi toracelui cu corp dur şi mijloace contondente şi prin lovire - comprimare a toracelui cu mijloace contondente...
Intre leziunile traumatice, tarele organice şi deces există un raport direct de cauzalitate. "
Având în vedere că menţinerea măsurii de prevenţie se face ţinându-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată (omor calificat) şi condamnat de prima instanţă la pedeapsa de 10 ani închisoare, prin reţinerea dispoziţiilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., Curtea apreciază că temeiurile care au stat la baza acestei măsuri nu s-au modificat şi impun în continuare menţinerea ei.
Mai mult, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, raportat la prevederile Convenţiei şi a jurisprudenţei C.E.D.O, rezultă că luarea şi menţinerea măsurii arestului preventiv pentru apelantul-inculpat este conformă cu aceste dispoziţii, având în vedere pericolul concret pentru ordinea publică, pericol ce rezultă din modalitatea de comitere a faptei, gravitatea acesteia şi conduita inculpatului, care după săvârşirea infracţiunii s-a deplasat la magazinul unui consătean şi a solicitat să fie servit cu băuturi alcoolice, deşi se afla deja în stare de ebrietate.
Faţă de aspectele enunţate mai sus, Curtea constată că în cauză subzistă în continuare temeiul prev. de art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., în sensul că există probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică şi generează o stare de insecuritate, fapt pentru care urmează ca în baza art. 160b C. proc. pen., raportat la art. 3002 C. proc. pen. să fie menţinută starea de arest a inculpatului M.I.
II. Împotriva acestei încheieri de şedinţă a declarat recurs inculpatul M.I., criticând-o ca netemeinică, solicitând casarea acesteia şi pe fond, să se dispună înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, în baza art. 139, raportat la art. 145 C. pen., inculpatul obligându-se să se prezinte în faţa instanţei de judecată ori de câte ori va fi necesar, circumstanţele personale ale inculpatului, respectiv starea sa de sănătate şi lipsa antecedentelor penale reprezentând garanţii ale unei conduite procesuale corecte a inculpatului.
Examinând actele şi lucrările dosarului, încheierea recurată, în raport de motivul de critică invocat, cât şi din oficiu sub toate aspectele aşa cum prevăd dispoziţiile art. 385/6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte are în vedere că recursul declarat se priveşte ca nefondat şi urmează a fi respins ca atare, în baza dispoziţiilor art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Aceasta, întrucât instanţa de apel a Curţii de Apel Bacău investită cu soluţionarea apelului declarat de inculpatul M.I. împotriva sentinţei penale nr. 39/D din 08 februarie 2011 a Tribunalului Bacău prin care, în baza art. 174-175 lit. c), d) C. pen., cu aplicarea art. 320/1 alin. (7) C. proc. pen. s-a dispus aplicarea unei pedepse de 10 ani închisoare, a statuat în mod legal şi temeinic în baza art. 300/2 C. proc. pen. raportat la art. 160/b C. pen., soluţia de menţinere a stării de arest a acestuia.
Astfel, în cauză se menţin temeiurile de fapt ce su determinat luarea măsurii arestării preventive, constând în esenţă în aceea că inculpatul M.I., are vârsta de 55 de ani, dar nu a fost niciodată căsătorit, nu are copii şi nici ocupaţie şi locuia împreună cu mama sa M.A. - văduvă, într-un imobil situat în satul Răchitişu, com. Strugari, jud. Bacău, în condiţii modeste.
Victima locuia în casă, iar inculpatul într-o bucătărie anexă, situată în spatele acesteia, însă pentru a viziona programele de televiziune, inculpatul, neavând şi el un televizor, mergea în casa mamei sale, în camera acesteia, pentru a urmări emisiunile tv.
Inculpatul ducea un trai parazitar, nu lucra şi trăia din pensia modestă a mamei sale, însă cu toate acestea era şi un mare consumator de băuturi alcoolice, împrejurări în care obişnuia să-şi agreseze mama, deşi aceasta cobora tot mai greu din pat, iar de ceva timp nu mai putea nici măcar ieşi din casă, victima fiind suferindă de numeroase afecţiuni, dar şi în vârstă de aproape 75 de ani.
În ziua de 18 august 2010, în jurul orei 14.00, prezenţa în viaţă a victima a fost pentru ultima dată remarcată de către martorul D.A., întrucât, a doua zi (19 august 2010), în jurul orei 13.00, martorul M.G., trecând pe drum prin dreptul locuinţei lor, a auzit doar vocea inculpatului în timp ce îi făcea morală victimei, însă vocea acesteia nu s-a mai făcut auzită.
În după-amiaza zilei de 19 august 2010 victima a fost văzută fiind decedată în casă de către mai mulţi consăteni, între care martorii M.D. şi G.M., şi, întrucât victima prezenta numeroase şi evidente echimoze, tumefactii şi hematoame la nivelul membrelor superioare, ale celor inferioare, a toracelui, al feţei şi la nivelul capului şi sângera din câteva plăgi plesnite, aceasta din urmă a sesizat organele de poliţie.
Inculpatul recunoaşte faptul că el este cel care a ucis-o pe victimă şi declară că în ziua de 19 august 2010, în jurul orei 11.00, mergând în camera mamei sale pentru a se uita la televizor, deşi acesta se afla în pat, a început să-l certe şi să-l cicălească, fapt care l-a iritat şi l-a determinat să o prindă de gură ca să tacă.
Întrucât victima nu s-a conformat dorinţei sale şi nu a tăcut, inculpatul a luat de după tăblia patului un băţ, cu care a început să-i aplice mamei sale numeroase lovituri peste diferite părţi ale corpului (cap, mâini, picioare, torace) - unde apuca, până ce victima a rămas fără reacţie vitală.
Inculpatul s-a deplasat apoi la magazinul unui consătean şi a solicitat să fie servit cu băuturi alcoolice, deşi se afla deja în stare de ebrietate.
Văzând starea fiziologică în care se afla inculpatul, proprietarul magazinului a refuzat să-l servească, fapt pentru care inculpatul Ie-a adresat celor prezenţi o expresie de genul că nu-i mai pasă, deoarece şi aşa mama sa este decedată şi că în scurt timp el va fi încătuşat pentru că a omorât-o.
O parte dintre consăteni s-au deplasat imediat la locuinţa victimei, situată în apropierea magazinului şi s-au convins de sinceritatea celor afirmate de către inculpat.
Fiind ulterior testat alcoolscopic, la ora 03.34 inculpatul încă mai prezenta o alcoolscopie de 0,72 mg/l alcool pur în aerul expirat.
Cu ocazia cercetării la faţa locului, în camera în care s-a petrecut scena conflictului, au fost descoperite cioburile rezultate din lustra şi becul amplasate pe tavan, obiecte care au fost sparte de inculpat atunci când ridica băţul pentru a o lovi pe victimă.
Potrivit examinării medico-legale de către specialiştii C.M.L. Momeşti, reiese că moartea numitei M.A. a fost de natură violentă şi că s-a datorat unei „şocului traumatic produs consecutiv unui traumatism soldat cu multiple contuzii, echimoze întinse şi hematoame, plăgi contuze şi zdrobite şi fracturi costale, leziuni ce au survenit şi s~au grefat pe fondul unor tare organice cronice preexistente (cardiace, pulmonare, hepatice şi renale).
Leziunile traumatice s-au putut produce prin loviri active multiple şi repetate, la nivelul capului, membrelor şi toracelui cu corp dur şi mijloace contondente şi prin lovire - comprimare a toracelui cu mijloace contondente...
Între leziunile traumatice, tarele organice şi deces există un raport direct de cauzalitate.
În momentul decesului alcoolemia a fost absentă...
Moartea poate data din 19 august 2010".
Situaţia de fapt rezultă din următoarele mijloace de probă:
- procesul-verbal de sesizare;
- proces-verbal de cercetare la faţa locului şi planşa foto aferentă;
- procesul-verbal de testare alcoolscopică a inculpatului şi
- dovada alcoolscopiei rezultate;
- dispoziţia de efectuare a necropsiei cadavrului, constatările preliminare şi Raportul medico-legal nr. 68/C din 23 decembrie 2010 al C.M.L. Moineşti, avizat favorabil de către S.M.L. Bacău sub nr. 3998 din 23 decembrie 2010 şi planşa foto aferentă;
- declaraţiile părţii vătămate Mondan Vasile (celălalt fiu al victimei);
- declaraţiile martorilor: M.D., M.G., G.M. şi D.A.; toate coroborate cu declaraţiile inculpatului M.I., care recunoaşte comiterea faptei.
Concomitent, se are în vedere că că menţinerea măsurii de prevenţie se face ţinându-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată (omor calificat) şi condamnat de prima instanţă la pedeapsa de 10 ani închisoare, prin reţinerea dispoziţiilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., rezultând că temeiurile care au stat la baza acestei măsuri nu s-au modificat şi impun în continuare menţinerea ei.
Înalta Curte mai reţine că în cauză subzistă şi temeiurile de drept ce au determinat luarea acestei măsuri preventive, relative la cazul de arestare preventivă prevăzut de art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. în sensul că există probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică şi generează o stare de insecuritate.
Condiţia existenţei de probe relative la pericolul concret pentru ordinea publică prin eventuala lăsare în libertate a recurentului inculpat se deduce şi din aceea că inculpatul deşi ştia foarte bine starea precară de sănătate în care se afla mama sa şi imposibilitatea acesteia de a se apăra, a lovit-o pe acesta de nenumărate ori cu un băţ, peste tot corpul, atât în zonele vitale, cât şi nevitale, până ce victima a rămas fără reacţie, după care a lăsat-o să agonizeze în locuinţă, iar el a plecat să consume băuturi alcoolice, aspecte care dovedesc pe deplin dispreţul inculpatului faţă de viaţa mamei sale.
Văzând şi dispoziţiile art.192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.I. împotriva încheierii din 29 martie 2011 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie, pronunţată în dosarul nr. 65/110/2011.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1343/2011. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1360/2011. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
