ICCJ. Decizia nr. 1369/2011. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr.1369/2011
Dosar nr. 3988/1/2011
Şedinţa publică din 8 septembrie 2011
Asupra cauzei penale de faţă;
Prin rezoluţia din 22 martie 2011 dată în Dosarul nr. 245/P/2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia urmărire penală şi criminalistică, în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen. s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de magistratul O.O., procuror şef adjunct al Secţiei de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 246, 264 şi 289 C. pen.
S-a reţinut că în plângerea adresată Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, petentul A.l. a solicitat cercetarea penală a magistratului, deoarece consideră că se face vinovat de săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, favorizarea infractorului, fals intelectual, împiedicarea participării la proces.
Referindu-se la situaţia de fapt petentul susţine că "la soluţionarea cauzei din Dosarul nr. 17148/4025/VI11/1/2010, magistratul a exclus de la cercetarea cauzei actele probatorii ataşate şi a adoptat rezoluţia, cu nr. de mai sus, cu nerespectarea hotărârilor judecătoreşti definitive şi executorii pronunţate de Tribunalul Arad". Totodată petentul opinează că magistratul mai sus menţionat "a încălcat cu brutalitate prevederile art. 277 C. proc. pen. şi a emis un act fals şi abuziv împotriva actelor probatorii.
Expunerea realizată de petent este ambiguă, contradictorie, nu se urmăreşte o anumită logică a exprimării în sensul că nu se realizează o prezentare clară şi coerentă a situaţiei de fapt, o descriere a faptelor pentru care solicită a fi efectuate cercetări.
Deşi petentul consideră că aspectele invocate de el sunt de natură penală, nu se poate desprinde ideea că magistratul a acţionat în sensul de a-i vătăma interesele, ci de a soluţiona cauza, iar soluţia dispusă de aceştia este rezultatul analizării actelor aflate la dosarul cauzei şi a textelor de lege aplicabile în cauză.
Afirmaţiile petentului cu privire la modul în care procurorul a înţeles să soluţioneze cauza dedusă judecăţii sale şi cu privire la modul în care şi-a exercitat atribuţiile de serviciu sunt lipsite de suport probator.
Faptul că cineva nu este mulţumit de modul cum un magistrat a soluţionat o anumită cauză nu este de natură să conducă la concluzia că au fost săvârşite fapte care să atragă răspunderea penală, materială sau disciplinară a acestuia.
Întrucât nu sunt indicii temeinice cu privire la săvârşirea de către magistrat a faptelor reclamate de petent, în cauză s-a dispus neînceperea urmării penale.
Împotriva acestei rezoluţii, petentul A.l. a formulat plângere conform art. 278 C. proc. pen., care a fost respinsă prin rezoluţia nr. 3257/997/11-2/2011 din 28 aprilie 2011 a Procurorului şef al secţiei de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În aceste condiţii, petentul a formulat plângere conform art. 2781 C. proc. pen. pe care a adresat-o Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi care face obiectul cauzei de faţă.
Din motivarea plângerii, redactată în termeni confuzi, nu se pot decela criticile pe care petentul a înţeles să le formuleze împotriva rezoluţiei atacate.
Examinând această rezoluţie, pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei, Înalta Curte constată că plângeea este nefondată.
Din conţinutul plângerii penale formulate de petent, rezultă că acesta a solicitat cercetarea penală a intimatului pentru mai multe infracţiuni (între care abuz în serviciu, favorizarea infractorului, fals intelectual), presupus a fi fost săvârşite cu ocazia soluţionării unei cauze penale, prin rezoluţia nr. 17148/4052A/l11/1/ 2010.
În realitate, Curtea constată că motivele invocate de petent în susţinerea plângerii reprezintă critici ce se circumscriu căilor de atac pe care acesta le putea exercita împotriva rezoluţiei date de intimat, în condiţiile art. 278 sau 2781 C. proc. pen.
Înstanţele judecătoreşti ca şi parchetele de pe lângă acestea sunt suverane în a aprecia atât probatoriul administrat în cauză, cât şi textele de lege care sunt aplicabile, dându-le interpretarea pe care o consideră corespunzătoare, iar soluţiile pronunţate de acestea nu echivalează cu exercitarea abuzivă a atribuţiilor ce le revin potrivit legii magistraţilor şi prin urmare nu pot conduce, prin ele însele, la reţinerea unor infracţiuni, cum sunt cele reclamate de petent în plângerea penală.
În mod corect s-a reţinut atât de către procurorul care a instrumentat plângerea, cât şi de procurorul ierarhic superior acestuia, că în cauză faptele reclamate de petent nu există, astfel încât plângerea de faţă, întemeiată pe disp. art. 2781 C. proc. pen., este nefondată şi urmează a fi respinsă în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen, cu obligarea petentului la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E:
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul A.l. împotriva rezoluţiei din 22 martie 2011 dată în Dosarul nr. 245/P/2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia urmărire penală şi criminalistică, rezoluţie pe care o menţine.
Obligă petiţionarul la plata sumei de 300 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 septembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 411/2011. Penal. Recunoaşterea hotărârilor... | ICCJ. Decizia nr. 1385/2011. Penal. Strămutare (art. 55 şi... → |
|---|
