ICCJ. Decizia nr. 411/2011. Penal. Recunoaşterea hotărârilor penale sau a altor acte judiciare străine (Legea 302/2004). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 411/2011
Dosar nr.7212/2/2010
Şedinţa publică din 4 februarie 2011
Asupra recursurilor de faţă ;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 293 din 28 septembrie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
A recunoscut sentinţa penală din 27 martie 1996 a judecătorului din Milano, sentinţă penală din 2 aprilie 1996 a judecătorului din Milano, sentinţa penală din 1 august 1996 a judecătorului din Milano, sentinţa penală din 9 decembrie 1997 a judecătorului pentru anchete preliminare din Milano, sentinţa penală din 4 iunie 1998 a judecătorului din Milano, sentinţa penală din 12 octombrie 1999 a Tribunalului Pavia, sentinţa din 26 mai 2003 a Tribunalului Milano, sentinţa din 4 ianuarie 2006 a Tribunalului din Busti Arsizio Secţia Gallarate, sentinţa din 29 iunie 2006 a Curţii de Apel Torino, sentinţa din 6 decembrie 2006 a Curţii de Apel Florenţa, sentinţa din 17 decembrie 2004 a Tribunalului Milano şi sentinţa din 30 ianuarie 2009 a Tribunalului Veneţia.
A dispus transferarea persoanei condamnate P.R.F. (fiul natural al M.) într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei rezultante de 8 ani şi 7 luni şi 22 zile închisoare, urmare a adoptării pedepsei aplicate de autorităţile italiene şi înlăturării pedepsei de 1 an muncă.
A dedus din pedeapsa aplicată perioadele deja executate după cum urmează:
- 1 zi de la 27 martie 1996 la 27 martie 1996;
- 1 zi de la 24 aprilie 1996 la 24 aprilie 1996;
- 4 luni de la 1 august 1996 la 30 noiembrie 1996;
- 1 an, 4 luni de la 5 septembrie 1997 la 4 ianuarie 1999;
- 1 zi de la 27 martie 1996 la 27 martie 1996;
- 6 luni, 8 zile de la 16 iulie 2005 la 23 ianuarie 2006;
- 4 luni, 27 zile, de la 17 martie 2006 la 12 august 2006, durata condamnării împlinindu-se la 9 ianuarie 2016.
A dispus emiterea mandatului de executare.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut următoarele:
Prin cererea înregistrată la 06 august 2010, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a sesizat această instanţă cu privire la cererea formulată de autorităţile judiciare din Republica Italiană, cu privire la transferul persoanei condamnate P.R.F., în vederea continuării executării pedepsei de 11 ani, 7 luni şi 22 zile închisoare, 9152,53 euro amendă şi 1 an muncă aplicat într-un penitenciar din România.
Prin adresa din data de 28 aprilie 2010 Ministerul Justiţiei - Direcţia Drept Internaţional şi Tratate a transmis Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 302/2004 modificată, cererea formulată de Ministerul Justiţiei - Direcţia Drept Internaţional şi Tratate a transmis Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 302/2004 modificată, cererea formulată de Ministerul Justiţiei din Republica Italiană prin care se solicită transferarea persoanei condamnate P.R.F. într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei de 11 ani, 7 luni şi 22 zile de închisoare, 9152,53 euro amendă şi 1 an muncă aplicată, de către instanţele din statul solicitant.
Cererea formulată de autorităţile italiene a fost însoţită de documentele prevăzute de art. 6 pct. 2 din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg în anul 1983, respectiv copia certificată pentru conformitate de pe hotărârile de condamnare, de pe dispoziţiile legale aplicabile, indicarea duratei condamnării deja executate, declaraţia condamnatului privind consimţământul la transferare.
Din verificările efectuate la M.A.I. - Direcţia Naţională pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date şi Ministerul Administraţiei şi Internelor - Direcţia Generală de Paşapoarte a rezultat că numitul P.R.F. este cetăţean român, fiind astfel îndeplinită condiţia prev.de art. 3 lit. a) din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg şi art. 129 lit. a) din Legea nr. 302/2004 republicată.
Din informaţiile şi documentele comunicate de statul de condamnare, în aplicarea Convenţiei europene asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg în anul 1983, a rezultat că numitul P.R.F. a fost condamnat prin mai multe sentinţe penale, la pedepse cu închisoarea, care au fost cumulate prin Decizia din data de 28 octombrie 2009 a Parchetului Republicii de pe lângă Tribunalul Ordinar Veneţia.
1) Sentinţa din data de 27 martie 1996 a judecătorului din Milano - devenită irevocabilă la data de 20 aprilie 1996 - condamnat la pedeapsa de 5 luni, 10 zile închisoare, 154,94 euro amendă - cu beneficiul: pedeapsa suspendată, beneficiul revocat prin ordonanţa din data de 29 octombrie 2007 a Curţii de Apel Torino - pentru infracţiunea de furt calificat.
Arestare preventivă: 1 zi (de la data de 27 martie 1996 până la data de 27 martie 1996), infracţiune comisă la data de 27 martie 1996.
2) Sentinţa din data de 02 aprilie 1996 a judecătorului din Milano - devenită irevocabilă la data de 23 aprilie 1996 - condamnat la pedeapsa de 2 luni închisoare, 103,29 euro amendă pentru infracţiunea de tentativă de furt calificat.
Arestare preventivă: 1 zi (de la data de 24 aprilie 1996 până la data de 24 aprilie 1996), infracţiune comisă la data de 07 aprilie 1996.
3)Sentinţa din data de 01 august 1996 a judecătorului din Milano - devenită irevocabilă la data de 25 octombrie 1996 - condamnat la pedeapsa de 4 luni închisoare, 206,58 euro amendă pentru infracţiunea de furt calificat.
Arestare preventivă: 4 luni (de la data de 01 august 1996 până la data de 30 noiembrie 1996), infracţiune comisă la data de 01 august 1996 (nr. 3582/1998 R.E.S. Parchetul Republicii Milano.
4) Sentinţa din data de 09 decembrie 1997 a judecătorului pentru anchete preliminare din Milano - devenită irevocabilă la data de 02 octombrie 1998 - condamnat la pedeapsa de 1 an, 4 luni închisoare, 309,87 euro amendă pentru infracţiunea de tâlhărie.
Arestare preventivă: 1 an, 4 luni (de la data de 05 septembrie 1997 până la data de 04 ianuarie 1999), infracţiune comisă la data de 05 septembrie 1997.
5) Sentinţa din data de 04 iunie 1998 a judecătorului din Milano - Secţia din Rho - devenită irevocabilă la data de 22 octombrie 1998 -condamnat la pedeapsa de 1 an, 4 luni închisoare, 154,94 euro amendă pentru infracţiunea de tentativă de furt calificat.
Arestare preventivă: 1 zi (de la data de 27 martie 1996 până la data de 27 martie 1996), infracţiune comisă la data de 20 aprilie 1996.
6) Sentinţa din data de 12 octombrie 1999 a Tribunalului Pavia - devenită irevocabilă la data de 07 noiembrie 1999, prin care a fost condamnat la 5 luni închisoare şi 206,58 euro amendă, pentru tentativă la furt calificat.
7) Sentinţa din data de 26 mai 2003 a Tribunalului Milano - devenită irevocabilă la data de 02 noiembrie 2005 - condamnat la pedeapsa de 4 luni închisoare, pentru infracţiunea evaziune, infracţiune comisă la data de 23 decembrie 1999.
8) Sentinţa din data de 04 ianuarie 2006 a Tribunalului din Busto Arsizio - Secţia Gallarate - devenită irevocabilă la data de 24 martie 2006 -condamnat la pedeapsa de 8 luni, 10 zile închisoare, 450,00 euro amendă pentru infracţiunea de tentativă de furt calificat.
Arestare preventivă: 6 luni, 8 zile (de la data de 16 iulie 2005 până la data de 23 ianuarie 2006), infracţiune comisă la data de 16 iulie 2005.
9) Sentinţa din data de 26 septembrie 2006 a Curţii de Apel Torino - devenită irevocabilă la data de 09 noiembrie 2006 - condamnat la pedeapsa de 7 luni închisoare şi la muncă timp de 1 an - recidivă repetată în timp de 5 ani (art. 99 alin. (4)) pentru infracţiunea de tentativă de furt calificat
Arestare preventivă: 4 luni, 27 zile (de la data de 17 martie 2006 până la data de 12 august 2006), infracţiune comisă la data de 17 martie 2006 (nr. 171/2007 S.I.E.P. Parchetul General de pe lângă Curtea de Apel Torino).
10) Sentinţa din data de 06 decembrie 2006 a Curţii de Apel Florenţa - devenită irevocabilă la data de 26 ianuarie 2008 - condamnat la pedeapsa de 2 ani, 8 luni închisoare, 700,00 euro amendă pentru infracţiunea de tăinuire, fals material şi fals în declaraţii în faţa unui funcţionar public asupra propriei identităţi. Infracţiune comisă la data de 12 august 2000 (nr. 283/2008 S.I.E.P. Parchetul General de pe lângă Curtea de Apel Florenţa).
11) Sentinţa din data de 17 decembrie 2004 a Tribunalului Milano - devenită irevocabilă la data de 20 septembrie 2006 - condamnat la pedeapsa de 2 luni, 15 zile închisoare, 300,00 euro amendă deoarece a provocat un accident rutier şi nu s-a oprit pentru a acorda ajutor persoanelor rănite. Infracţiune comisă la data de 29 aprilie 2001 (nr. 3609/2007 S.I.E.P. Parchetul Republicii Milano).
12) Sentinţa din data de 30 ianuarie 2009 a Tribunalului Veneţia format dintr-un singur judecător - devenită irevocabilă la data de 23 septembrie 2009 - condamnat la pedeapsa de 1 an, 6 luni închisoare, 600,00 euro amendă pentru infracţiunea de tentativă de tâlhărie (recidivă specifică în termen de 5 ani).
Aceste sentinţe au rămas definitive, astfel încât rezultă că, în acest caz, este îndeplinită condiţia prev. de art. 3 lit. b) din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg şi art. 129 lit. b) din Legea nr. 302/2004 republicată.
Din situaţia executării pedepsei comunicată de autorităţile italiene a rezultat că numitul P.R.F. a fost arestat la data de 17 aprilie 2000, durata condamnării împlinindu-se la data de 09 ianuarie 2016. Prin Decizia din data de 28 octombrie 2009 a Parchetului Republicii de pe lângă Tribunalul Ordinar Veneţia s-a stabilit, prin cumul, 11 ani, 7 luni şi 22 de zile, 9125,53 euro amendă şi un an muncă. Prin ordonanţa din data de 29 octombrie 2007 Curtea de Apel Torino a dispus graţierea a 3 ani de închisoare şi 9.090,50 euro amendă, iar prin ordonanţa din data de 25 mai 2009 Curtea de Apel Florenţa a graţiat plata a 62,03 euro, rămânând un rest de pedeapsă de executat de 8 ani, 7 luni, 22 de zile şi un an muncă. S-a stabilit începerea detenţiei la data de 02 octombrie 2007 şi încetarea executării pedepsei la data de 16 ianuarie 2016. La data de 16 aprilie 2008 magistratul de supraveghere din Torino a acordat 45 de zile eliberare anticipată. De asemenea, la datele de 12 februarie 2009 şi, respectiv, 22 iulie 2009, magistratul de supraveghere din Vercelli a acordat câte 45 de zile eliberare anticipată. în consecinţă, este îndeplinită condiţia prev. de art. 3 lit. c) din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg şi art. 129 lit. c) din Legea nr. 302/2004 republicată.
În fapt s-a reţinut că: „P.R.F., (România) la data de 18 noiembrie 1975, acuzat de infracţiunea prevăzută la art. 81, 110, 624, 625 pct. 2 C. pen. deoarece în concurs între ei, cu scopul de a obţine un folos, au intrat în posesia unor bunuri din vehiculul F.T. cu număr de înmatriculare sustrăgându-i lui E.L. care parcase maşina pe str. X., cu agravanta că a folosit violenţa asupra bunurilor constând în forţarea portierei faţă dreapta. La Milano la data de 01 august 1996. Cu participarea procurorului S.R. Sentinţă împotriva lui P.R.F., născut la data de 18 noiembrie 1975 Braşov (România) la data de 18 noiembrie 1975, deţinut la penitenciarul San Vittore, Milano;
Acuzat de infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 628 C. pen. deoarece imediat ce a sustras portofelul lui P.N., care se afla într-un supermagazin E., folosind violenţa ce a constat în a agresa şi a împinge pe supraveghetoarea C.B. intervenită spre a-l bloca, pentru a păstra obiectul furat şi a scăpa nepedepsit;
Acuzat de infracţiunea prevăzută şi pedepsită la art. 56 - 624 - 625 pct. 4 C. pen. deoarece a comis fapte cu scopul evident de a intra în posesia unei genţi de călătorie aparţinând lui H.M.H. şi al conţinutului acesteia nereuşind din motive independente de voinţa sa cu agravanta că a comis fapta cu pricepere.
Acuzat de infracţiunea prevăzută la art. 56, 624, 625 pct. 4 deoarece a comis fapte destinate fără echivoc, cu scopul de a obţine un folos, intrării în posesia unui portofel pe care proprietara F.G. îl ţinea în geantă, cu abilitate ce a constat în introducerea mâinii în geanta acesteia şi extragerea printr-o mişcare rapidă a portofelului respectiv, nereuşind din motive independente de voinţa sa.
Acuzat de infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 56, 624, 625 pct. 4 C. pen. deoarece cu scopul de a obţine un folos, a comis fapte cu scopul fără echivoc de a intra în posesia portofelului (conţinând circa 35.000 lire italiene şi documente) proprietate a lui S.M.C.; fapt ce a constat în sustragerea cu abilitate a portofelului din geanta femeii de care s-a apropiat în magazinul O.;
Infracţiune neconsumată deoarece personalul supermagazinului, dându-şi seama de furt a ţipat iar inculpatul, dându-şi seama că a fost descoperit, a lăsat portofelul să cadă. cu agravanta că a acţionat cu dibăcie.
Acuzaţi de infracţiunea prevăzută de art. 110 – 624 - 625 pct. 2 ipoteza a doua C. pen. deoarece împreună, cu scopul de a obţine un folos, au intrat în posesia unui număr de 6 CD ROM playstation în valoare totală de 119.000 lire italiene, sustrăgând bunurile de mai sus de pe rafturile de vânzare ale magazinului M.W. situat în Centrul comercial O.C. Cu agravanta că au comis fapta folosindu-se de un mijloc fraudulos ce a constat în ascunderea într-o geantă a mărfii furate şi ieşirea din magazin fără a trece pe la casă;
Acuzaţi de infracţiunea de furt calificat, prevăzută şi pedepsită de art. 110, 624 şi 625 pct. 4 şi 5 C. pen. deoarece împreună, pentru a obţine pentru sine sau pentru alţii un folos, au intrat în posesia unui card bancomat de la B.A.V. pe numele lui O.B., sustrăgându-l părţii vătămate.
Infracţiune agravată de faptul că a fost comisă de trei persoane reunite şi cu dibăcie deoarece au scos bunul din geanta părţii vătămate profitând de un moment de neatenţie.
b) infracţiunea de tăinuire prevăzută şi pedepsită de art. 110, 648 C. pen. deoarece, pentru a obţine pentru sine sau pentru alţii un folos, au dobândit sau au primit de la o persoană rămasă necunoscută un card bancomat de la banca F. pe numele lui C.D., obiect al furtului în dauna acesteia, bun ale cărui caracteristici puteau conduce la concluzia originii ilegale, într-un loc neprecizat între zilele de 5 şi 6 iulie 2001.
c) de infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 12 din Legea nr. 143/1991 şi 110 C. pen. deoarece împreună, pentru a obţine un folos, au folosit ilegal cârdul bancomat indicat la capătul de acuzare anterior, ai cărui proprietari nu erau, efectuând plăţi pentru diferite servicii publice, ridicând bani de la diferite ghişee bancare, într-un loc neprecizat înainte şi după 6 iulie 2001.
d) de infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 648 C. pen. deoarece, pentru a obţine pentru sine sau pentru alţii un folos, au dobândit sau au primit de la o persoană rămasă necunoscută 4 telefoane mobile, aparate stereo şi încălţăminte, toate bunuri de provenienţă infracţională, într-un loc neprecizat înainte şi după 6 iulie 2001.
Acuzaţi de:
a) de infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 110, 81 C. pen. şi 12 din decretul-lege nr. 143 din 03 mai 1991 deoarece, împreună, prin mai multe acţiuni ale aceleiaşi rezoluţii infracţionale, cu scopul de a obţine un folos nemeritat pentru sine sau pentru alţii, au fost ilegal, nefiind proprietarii acesteia, cartea de credit pe numele lui G.M.C. în sumă totală de 1.779.000 lire italiene staţia C.G. din Milano, cumpărând carburant, lubrifianţi şi diferite cartele de telefon.
La Milano la data de 18 mai 1999.
b) de infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 110, 648 C. pen. deoarece, împreună, cu scopul de a obţine un folos nemeritat pentru sine sau pentru alţii, au dobândit sau au primit de la o persoană rămasă necunoscută o cartelă, furt reclamat la data de 04 februarie 1999 de F.G., bun a cărui origine ilicită o cunoşteau.
La Milano la data de 13 decembrie 1999.
c) de infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 110, 648 C. pen. deoarece, împreună, cu scopul de a obţine un folos nemeritat pentru sine sau pentru alţii, au dobândit sau au primit de la o persoană rămasă necunoscută telefonul mobil M.M.T., reclamat ca fiind furat de S.S. la data de 25 iunie 1999, bun a cărui origine ilicită o cunoşteau.
La Milano la data de 13 decembrie 1999.
d) de infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 110, 640 C. pen. deoarece, împreună, afectând funcţionarea telefonului mobil M.M.T., intervenind asupra programelor, datelor şi informaţiilor din sistem sau legate de acesta, au obţinut pentru sine sau pentru alţii foloase nemeritate.
e) de infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 110, 648 C. pen. deoarece, împreună, cu scopul de a obţine un folos nemeritat pentru sine sau pentru alţii, au dobândit sau au primit de la o persoană rămasă necunoscută cartele de telefon reîncărcabile W., reclamate ca fiind furate la data de 04 iunie 1999 de societatea S. SRL, bunuri a căror
origine ilegală o cunoşteau.
La Milano la data de 13 decembrie 1999.
f) de infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 110, 648 C. pen. deoarece, împreună, cu scopul de a obţine un folos nemeritat pentru sine sau pentru alţii, au dobândit sau au primit de la o persoană rămasă necunoscută telefonul mobil M.S.T., bun a cărui origine ilicită o cunoşteau.
La Milano la data de 13 decembrie 1999.
g) de infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 110, 648 C. pen. deoarece, împreună, cu scopul de a obţine un folos nemeritat pentru sine sau pentru alţii, au dobândit sau au primit de la o persoană rămasă necunoscută telefonul mobil Nokia 5110, bun a cărui origine ilicită o cunoşteau.
La Milano la data de 13 decembrie 1999 P.R.F.
h) de infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 385 C. pen. deoarece, supunându-se măsurii arestului la domiciliu potrivit ordonanţei nr. 452/1999 pronunţată la data de 21 octombrie 2000 de judecătorul pentru anchete preliminare din Pavia, a evadat de acasă.
La Milano la data de 13 decembrie 1999.
i) de infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 495 C. pen. deoarece, în urma arestării efectuate de poliţia de frontieră Linate, a declarat şi a confirmat fals propriile date personale funcţionarilor publici care l-au supus controalelor pentru a-l identifica, declarând că se numeşte C.A.
La Milano la data de 13 decembrie 1999.
- de infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 495 C. pen. deoarece, în situaţia arestării acestuia de către personalul biroului poliţiei de frontieră, secţia poliţia de stat la aeroportul Milano - Linate le-a prezentat agenţilor date false, declarând că se numeşte C.A., în schimb, cu ocazia desfăşurării judecăţii directe a acestuia a declarat judecătorului secţiei a treia penală a fostei Judecătorii Milano că se numeşte P.R.F., prezentând, pentru a confirma această ultimă identitate, paşaportul său autentic. La Milano la data de 13 decembrie 1999.
- de infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 385 C. pen. deoarece, fiind supus măsurii arestului la domiciliu la locuinţa din Milano, în urma măsurii luate de judecătorul pentru anchete preliminare din Pavia din data de 21 octombrie 1999, a plecat fără să fie autorizat, comisă la Milano la data de 23 decembrie 1999.
a) de infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 56, 624, 625 pct. 4 şi 7 C. pen. deoarece cu scopul de a obţine un folos a comis fapte destinate fără echivoc intrării în posesia unei genţi aparţinând lui T.G., sustrăgând-o dintr-o maşină K. model R., proprietate a acesteia, nereuşind din motive independente de voinţa sa. Cu agravanta prev. de art. 625 pct. 4 şi 7 C. pen. că a comis fapta cu dibăcie, profitând de situaţia persoanei vătămate, care intenţiona să pună în portbagajul maşinii cumpărăturile, şi într-un loc public (maşină aflată pe o stradă publică). La Gallarate la data de 16 iulie 2005.
b) de infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 81 C. pen., 495 alin. (1) şi (3) pct. 2 C. pen. deoarece prin mai multe acţiuni ale aceleiaşi rezoluţii infracţionale a declarat fals propria identitate în momentul identificării de către forţele de poliţie şi/sau autoritatea judiciară, astfel încât, în urma declaraţiei false, numeroase sentinţe au fost înscrise în cazierul judiciar sub un nume fals aşa cum reiese din certificatul cazierului judiciar central de identitate conţinând lista datelor anterioare şi de certificatele penale care fac parte integrantă din acest capăt de acuzare.
-de infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 81 C. pen. şi 477, 482 C. pen., deoarece, prin mai multe acţiuni ale aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a falsificat un paşaport şi un permis de conducere, în aparenţă eliberate de autorităţile competente chiliene pe numele lui G.L.A.L., pe care şi-a pus fotografia sa tip buletin; la un loc neprecizat în Stezzano la data de 21 decembrie 2001.
a) de infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 648, 81 C. pen. şi 110 C. pen. deoarece, în concurs cu M.Q.A. - judecat separat - prin mai multe acţiuni ale aceleiaşi rezoluţii infracţionale, pentru a obţine un folos nemeritat, au dobândit sau au primit maşina C.S. provenită din infracţiunea suferită şi reclamată de Societatea Naţional Atesa la data de 25 februarie 2000, precum şi alte obiecte de valoare cum au rezultat a fi trei telefoane mobile, două bijuterii din argint şi un aparat de fotografiat. Cu recidiva repetată în timp de cinci ani.
b) de infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 648, 477, 482, 81 şi 110 C. pen. deoarece, au primit, cu scopul de a obţine un folos nemeritat, un paşaport mexican ce nu i-a fost eliberat lui niciodată, fiind deci provenit din infracţiune. Apoi deoarece a folosit acest paşaport, falsificându-l, punând - sau cerând acest lucru unor persoane rămase necunoscute - propria poză.
c) de infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 81 C. pen., 494 şi 495 C. pen. deoarece, prin mai multe acţiuni ale aceleiaşi rezoluţii infracţionale, pentru a obţine un folos nemeritat, şi-a atribuit numele fals de R.G., indicat în paşaportul indicat la capătul B de acuzare. De asemenea, deoarece a prezentat aceste date false agenţilor poliţiei rutiere care i-au cerut acest lucru pentru confirmarea infracţiunii de la capătul A de acuzare. De asemenea, deoarece de mai multe ori a prezentat forţelor de poliţie, care i-au cerut acest lucru, date false, declarând uneori nume, prenume, cetăţenii şi data naşterii diferite, aşa cum este menţionat în listele anterioare din data de 23 august 2000. Faptă agravată deoarece în urma datelor false prezentate au fost specificate, condamnări penale în certificatele penale referitoare la nume diferite dai aparţinând numitului R.
Examinând materialul cauzei s-a constatat că este îndeplinită condiţia dublei incriminări prevăzute de art. 129 lit. e) din Legea nr. 302/2004 şi art. 3 pct. 1 lit. e) din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg, faptele reţinute în sarcina numitului P.R.F. având corespondent în legislaţia penală română, realizând conţinutul constitutiv al infracţiunilor de furt calificat, prev. de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a) C. pen., tentativă la furt calificat, prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a) C. pen., tălhărie, prev. de art. 211 alin. (2) lit. a) C. pen., evaziune fiscală, prev. de art. 9 din Legea nr. 241/2005, tăinuire, prev. de art. 221 C. pen., fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 288 C. pen., fals privind identitatea, prev. de art. 293 C. pen., vătămare corporală din culpă şi părăsirea locului accidentului, prev. de art. 184 alin. (1) şi (3) C. pen. şi art. 89 din OUG nr. 195/2002 şi tentativă la tâlhărie, prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 211 alin. (2) lit. a) C. pen., pedepsite cu închisoare de la 5 la 20 de ani închisoare.
Astfel cum rezultă din declaraţia din data de 29 ianuarie 2009, numitul P.R.F. a declarat că este de acord să fie transferat într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei. Acestuia i-a fost aplicată şi măsura expulzării. În cauză se invocă art. 6 alin. (1) din Acordul încheiat între România şi Italia la Roma în data de 13 septembrie 2003, precum şi art. 9 alin. (1) lit. a) din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg. Republica Italiană a formulat declaraţie de excludere a reconversiei pedepsei.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recursuri Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi persoana transferabilă P.R.F.
Hotărârea a fost criticată sub aspectul omisiunii recunoaşterii tuturor hotărârilor de condamnare, omisiunii menţionării pedepsei aplicate şi a incidenţei actului de graţiere, greşitei deduceri a perioadei executate şi greşitei menţionări a datei împlinirii duratei condamnării. În final, s-a solicitat admiterea recursurilor, casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond.
Recursurile declarate de parchet şi persoana transferabilă sunt fondate şi urmează a fi admise pentru următoarele considerente:
Prin rezoluţia nr. 892/II-5/2010 din 06 august 2010 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a sesizat Curtea de Apel Bucureşti în vederea recunoaşterii sentinţei din data de 27 martie 1996 a Judecătorului din Milano; sentinţa din data de 02 aprilie 1996 a Judecătorului din Milano; sentinţa din data de 01 august 1996 a Judecătorului din Milano; sentinţa din data de 09 decembrie 1997 a Judecătorului pentru anchete preliminare din Milano; sentinţa din data de 04 iunie 1998 a Judecătorului din Milano - Secţia din Rho; sentinţa penală din data de 12 octombrie 1999 a Tribunalului Pavia; sentinţa din data de 26 mai 2003 a Tribunalului Milano; sentinţa din data de 04 ianuarie 2006 a Tribunalului din Busto Arsizio - Secţia Gallarate; sentinţa din data de 26 septembrie 2006 a Curţii de Apel Torino; sentinţa din data de 06 decembrie 2006 a Curţii de Apel Florenţa; sentinţa din data de 17 decembrie 2004 a Tribunalului Milano; sentinţa din data de 30 ianuarie 2009 a Tribunalului Veneţia şi punerii în executare a acestora conform art. 145 din Legea nr. 302/2004.
Din conţinutul rezoluţiei reiese că la data de 28 aprilie 2010 s-a înregistrat la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti adresa nr. 38691/2010 a Ministerului Justiţiei - Direcţia Drept Internaţional şi Tratate prin care a fost transmisă cererea formulată de Ministerul Justiţiei din Republica Italiană de transferare a persoanei condamnate P.R.F., cetăţean român, într-un penitenciar din România în vederea executării pedepsei aplicate de instanţele statului de condamnare.
Documentele transmise de statul de condamnare relevă că P.R.F. a suferit următoarele condamnări:
1) sentinţa din data de 27 martie 1996 a Judecătorului din Milano - devenită irevocabilă la data de 20 aprilie 1996 - condamnat la pedeapsa de 5 luni, 10 zile închisoare, 154,94 euro amendă - cu beneficiul: pedeapsa suspendată, beneficiul revocat prin ordonanţa din data de 29 octombrie 2007 a Curţii de Apel Torino - pentru infracţiunea de furt calificat;
2) sentinţa din data de 02 aprilie 1996 a Judecătorului din Milano - devenită irevocabilă la data de 23 aprilie 1996 - condamnat la pedeapsa de 2 luni închisoare, 103,29 euro amendă pentru infracţiunea de tentativă la furt calificat;
3) sentinţa din data de 01 august 1996 a Judecătorului din Milano - devenită irevocabilă la data de 25 octombrie 1996 - condamnat la pedeapsa de 4luni închisoare, 206,58 euro amendă pentru infracţiunea de furt calificat;
4) sentinţa din data de 09 decembrie 1997 a Judecătorului pentru anchete preliminare din Milano - devenită irevocabilă la data de 02 octombrie 1998 - condamnat la pedeapsa de 1 an, 4 luni închisoare, 309,87 euro amendă pentru infracţiunea de tâlhărie;
5) sentinţa din data de 04 iunie 1998 a Judecătorului din Milano - Secţia din Rho - devenită irevocabilă la data de 22 octombrie 1998 - condamnat la pedeapsa de 1 an, 4 luni închisoare, 154,94 euro amendă pentru infracţiunea de tentativă de furt calificat;
6) sentinţa din data de 12 octombrie 1999 a Tribunalului Pavia - devenită irevocabilă la data de 07 noiembrie 1999, prin care a fost condamnat la 5 luni închisoare şi 206,58 euro amendă, pentru tentativă la furt calificat;
7) sentinţa penală din 13 decembrie 1999 a Tribunalului din Milano, definitivă la 05 ianuarie 2000 - condamnat la pedeapsa de 3 luni închisoare, 103,29 euro pentru tentativă la furt calificat;
8) sentinţa penală din 21 august 2000 a Tribunalului din Bologna, definitivă la 02 octombrie 2000 - condamnat la 2 luni şi 20 de zile închisoare, 154,94 euro pentru tentativă la furt calificat;
9) sentinţa penală din 31 iulie 2000 a Tribunalului din Bergamo, definitivă la 17 octombrie 2000 - condamnat la 6 luni închisoare, 154,94 euro (pedeapsă suspendată, beneficiu revocat prin ordonanţa din 29 octombrie 2007 a Curţii de Apel din Torino) pentru furt calificat;
10) sentinţa penală din 21 august 2001 a Tribunalului din Vicenza, definitivă la 02 noiembrie 2001 - condamnat la 1 an, 8 luni închisoare, 723,04 euro pentru furt calificat;
11) sentinţa penală din 24 decembrie 2001 a Tribunalului din Bergamo, definitivă la 01 februarie 2002 - condamnat la 4 luni închisoare, 309,87 euro pentru furt calificat;
12) sentinţa penală din 21 ianuarie 2002 a Tribunalului din Milano, definitivă la 16 octombrie 2003 - condamnat la 2 ani, 800 euro pentru folosire ilegală a unei cărţi de credit;
13)sentinţa penală din 08 ianuarie 2003 a Curţii de Apel din Milano, definitivă la 17 martie 2004 - condamnat la 4 luni închisoare, 258,22 euro pentru furt calificat;
14) sentinţa penală din 26 septembrie 2003 a Tribunalului din Milano, definitivă la 07 mai 2004 - condamnat la 2 ani închisoare, 50000 euro pentru tăinuire;
15) sentinţa penală din 25 iunie 2004 a Tribunalului din Bergamo definitivă la 16 octombrie 2004 - condamnat la 8 luni pentru fals privind identitatea;
16) sentinţa penală din 13 octombrie 2003 a Tribunalului din Milano definitivă la 09 iulie 2005 - condamnat la 1 lună pentru fals privind identitatea;
17) sentinţa din data de 26 mai 2003 a Tribunalului Milano - devenită irevocabilă la data de 02 noiembrie 2005 - condamnat la pedeapsa de 4 luni închisoare, pentru infracţiunea de evaziune, infracţiune comisă al data de 23 decembrie 1999;
18) sentinţa din data de 04 ianuarie 2006 a Tribunalului din Busto Arsizio - Secţia Gallarate - devenită irevocabilă la data de 24 martie 2006 -condamnat la pedeapsa de 8 luni, 10 zile închisoare, 450,00 euro amendă pentru infracţiunea de tentativă de furt calificat;
19) sentinţa din data de 26 septembrie 2006 a Curţii de Apel Torino -devenită irevocabilă la data de 09 noiembrie 2006 - condamnat la pedeapsa de 7 luni închisoare şi la muncă timp de 1 an - recidivă repetată în timp de 5 ani (art. 99 alin. (4)) pentru infracţiunea de tentativă de furt calificat;
20) sentinţa din data de 06 decembrie 2006 a Curţii de Apel Florenţa - devenită irevocabilă la data de 26 ianuarie 2008 - condamnat la pedeapsa de 2 ani, 8 luni închisoare, 700,00 euro amendă pentru infracţiunea de tăinuire, fals material şi fals în declaraţii în faţa unui funcţionar public asupra propriei identităţi. Infracţiune comisă la data de 12 august 2000 (nr. 283/2008 S.I.E.P. Parchetul General de pe lângă Curtea de Apel Florenţa);
21) sentinţa din data de 17 decembrie 2004 a Tribunalului Milano - devenită irevocabilă la data de 20 septembrie 2006 - condamnat la pedeapsa de 2 luni, 15 zile închisoare, 300,00 euro amendă deoarece a provocat un accident rutier şi nu s-a oprit pentru a acorda ajutor persoanelor rănite. Infracţiune comisă la data de 29 aprilie 2001 (nr. 3609/2007 S.I.E.P. Parchetul Republicii Milano).
22) sentinţa din data de 30 ianuarie 2009 a Tribunalului Veneţia format dintr-un singur judecător - devenită irevocabilă la data de 23 septembrie 2009 - condamnat la pedeapsa de 1 an, 6 luni închisoare, 600,00 euro amendă pentru infracţiunea de tentativă de tâlhărie (recidivă specifică în termen de 5 ani).
La momentul traducerii documentelor transmise de statul de condamnare s-a omis traducerea unei file a deciziei emise de Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul Ordinar Veneţia (fila 133 verso din dosarul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti), astfel încât sentinţele penale de condamnare arătate mai sus la pct. 7-16 nu au fost cuprinse în rezoluţia Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
Întrucât aceste hotărâri penale se află la dosarul cauzei, sunt definitive şi sunt pronunţate pentru săvârşirea de către persoana transferabilă a unor fapte care constituie infracţiuni conform legislaţiei celor două state, fiind întrunite astfel condiţiile prev. de art. 129 lit. b) şi e) din Legea nr. 302/2004, se impunea recunoaşterea lor.
Pedepsele aplicate de către instanţele statului solicitant au fost cumulate prin Decizia din data de 28 octombrie 2009 a Parchetului Republicii de pe lângă Tribunalul Ordinar Veneţia, rezultând o pedeapsă de 11 ani, 7 luni şi 22 zile închisoare şi 1 an de muncă.
Prin ordonanţa din data de 29 octombrie 2007 Curtea de Apel Torino a graţiat 3 ani de închisoare potrivit Legii nr. 241 din 31 iulie 2006, astfel încât P.R.F. urmează a executa 8 ani, 7 luni, 22 zile închisoare şi 1 an de muncă.
Din conţinutul deciziei emise de Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul Ordinar Veneţia rezultă că, dat fiind multitudinea condamnărilor şi a diferitelor perioade de detenţie şi arestare preventivă, pedepsele aplicate au fost cumulate în două etape, în conformitate cu legislaţia statului de condamnare.
Astfel au fost cumulate pedepsele aplicate prin sentinţele de la punctele 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 12, 13, 14, 16, 17 rezultând o pedeapsă de 6 ani, 9 luni şi 5 zile, iar pedepsele aplicate prin sentinţele penale de la punctele 8, 9, 10, 11, 15, 18, 19, 20, 21, 22 au fost cumulate într-o a Ii-a etapă, aritmetic rezultând o pedeapsă de 9 ani şi 15 zile închisoare.
Statul de condamnare a dedus din cele două pedepse rezultante perioadele de arest preventiv, iar ceea ce a rămas de executat (3 ani, 11 luni, 19 zile, respectiv 7 ani, 8 luni, 13 zile) a cumulat aritmetic rezultând o pedeapsă finală de 11 ani, 7 luni şi 22 zile; data începerii executării a fost stabilită la 02 octombrie 2007.
Potrivit art. 122 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, hotărârile penale recunoscute şi executate în România produc aceleaşi efecte ca şi hotărârile pronunţate de instanţele române.
Conform dispoziţiilor art. 153 din Legea nr. 302/2004, autoritatea română competentă poate acorda amnistia, graţierea sau comutarea pedepselor aplicate persoanelor condamnate la care se referă prezenta lege.
Faţă de aceste dispoziţii legale trebuie să se menţioneze mai întâi în dispozitivul hotărârii de recunoaştere a hotărârilor străine şi de transfer a persoanei condamnate, pedeapsa aplicată de instanţa de condamnare şi apoi pedeapsa rămasă de executat urmare a incidenţei actului de graţiere.
Pedeapsa aplicată de statul de condamnare este rezultanta celor două operaţiuni de contopire, respectiv 15 ani, 9 luni şi 20 de zile din care trebuie deduse perioadele în care P.R.F. a fost arestat preventiv şi nu pedeapsa rămasă de executat ca urmare a valorificării în cadrul operaţiunii de stabilire a rezultantei a perioadelor de arest preventiv.
Această concluzie se impune cu atât mai mult cu cât incidenţa în viitor a cauzelor care înlătură executarea în tot sau în parte a pedepsei, precum şi celelalte consecinţe ale condamnării, se apreciază în raport de pedeapsa aplicată şi nu de pedeapsa rămasă de executat.
Dat fiind că statul de condamnare a stabilit ca dată de începere a executării pedepsei 02 octombrie 2007, Curtea de Apel Bucureşti trebuia să dispună prin hotărârea recurată deducerea perioadei deja executate de la 02 octombrie 2007 la zi.
Un alt aspect de nelegalitate vizează menţionarea în cuprinsul dispozitivului sentinţei penale a datei la care se împlineşte durata condamnării, respectiv 09 ianuarie 2016.
Este adevărat că, în cuprinsul deciziei emise de Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul Ordinar Veneţia este menţionată data de 09 ianuarie 2016 ca moment al încetării executării urmare a trei ordonanţe de eliberare anticipată însă executarea pedepsei este guvernată de legea statului de executare potrivit art. 144 alin. (3) din Legea nr. 302/2004.
Reglementarea din legea internă se regăseşte în art. 9 alin. (3) din Convenţia Europeană asupra Transferării Persoanelor Condamnate care prevede că „executarea condamnării este guvernată de legea statului de executare şi acest stat este singurul competent pentru a lua hotărârile corespunzătoare".
Acordarea unor zile de eliberare anticipată de către statul de condamnare reprezintă un aspect care ţine de executarea pedepsei (şi poate fi avut în vedere la momentul liberării condiţionate - art. 59 - 60 C. pen.), astfel încât în conformitate cu dispoziţiile legale sus-menţionate, nu creează obligaţii în sarcina statului român şi se impune a fi înlăturată această menţiune.
În concluzie, pentru argumentele de mai sus, în prezenta cauză se impunea recunoaşterea tuturor celor 22 hotărâri de condamnare, menţionarea pedepsei finale de 15 ani, 9 luni şi 20 de zile, 1 an muncă, să se constate incidenţa actului de graţiere cu privire la pedeapsa de 3 ani, cu consecinţa executării pedepsei de 12 ani, 7 luni, 22 zile (urmare a adaptării) şi să se deducă perioadele arestului preventiv, inclusiv de la 02 octombrie 2007 la zi.
Întrucât prima instanţa nu a recunoscut 10 din cele 22 hotărâri de condamnare pentru a nu lipsi persoana transferabilă de un grad de jurisdicţie se impune casarea hotărârii cu trimitere spre rejudecare.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi persoana transferabilă P.R.F. împotriva sentinţei penale nr. 293 din 28 septembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Va casa sentinţa penală atacată şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 320 lei se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi persoana transferabilă P.R.F. împotriva sentinţei penale nr. 293 din 28 septembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Casează sentinţa penală atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, respectiv Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 320 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3447/2011. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 1369/2011. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
