ICCJ. Decizia nr. 1377/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1377/2011
Dosar nr. 492/1/2011
Şedinţa publică din 6 aprilie 2011
Asupra recursurilor de faţă,
În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală 281 din 21 mai 2009 a Tribunalului Galaţi au fost condamnaţi inculpaţii P.I. (fiul lui C. şi T., născut judeţul Galaţi, deţinut în Penitenciarul Galaţi) şi P.T. (fiul lui C. şi T., născut judeţul Galaţi) la câte 17 ani închisoare fiecare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de câte 4 ani fiecare pentru comiterea infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (1) art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului P.I., iar conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa principală durata executată de la 30 octombrie 2008 la zi, iar pentru inculpatul P.T. durata executată de la 30 octombrie 2008 până la 07 noiembrie 2008.
Conform art. 14 C. proc. pen. în referire la art. 998 şi 1003 C. civ. au fost obligaţi în solidar inculpaţii P.T. şi P.I. la plata sumei de 3.500 lei RON despăgubiri materiale şi 8.000 lei RON daune morale către partea civilă C.M.
Conform art. 118 lit. b) din C. pen., a fost confiscată de la fiecare inculpat în scopul distrugerii, câte o bâtă din lemn. Totodată, în temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la fiecare inculpat după rămânerea definitivă a hotărârii.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarea situaţie de fapt:
Inculpaţii P.T. şi P.I. sunt fraţi şi lucrau pe raza comunei Smulţi, judeţul Galaţi la stâna familiei M.V.
La data de 28 octombrie 2008 cireada de vite a satului Mândreşti a fost dusă la păşunat de către victima C.I. şi martorii V.I. şi B.I., iar spre seară cireada a fost adusă din nou spre sat trecând pe o păşune unde de obicei păşteau oile familiei la care erau angajaţi.
Deranjaţi de faptul că cireada traversează terenul pe care păşteau oile, inculpaţii au declanşat un conflict, s-au înarmat cu bâte şi au hotărât să-i lovească pe cei trei însoţitori.
Astfel, inculpatul P.I. s-a îndreptat spre victima C.I., i-a aplicat lovituri cu bâta în mai multe zone ale corpului, inclusiv în zona toracică şi abdominală, iar coinculpatul P.T. a lovit pe martorul V.I. cu bâta peste braţe.
În continuare, inculpatul P.I. a fugit spre martorul B.I. pentru a-l lovi, iar inculpatul P.T. s-a dus către victima C.I. şi i-a aplicat multiple lovituri în zona abdominală, în zona gâtului, a spatelui şi în zona capului cu bâta pe care o avea.
La un moment dat, văzând atitudinea foarte agresivă a inculpatului P.T. faţă de victima C.I., martorul T.M. a strigat către inculpaţi să înceteze violenţele exercitate împotriva celor trei îngrijitori.
Pentru a diminua reacţia persoanelor agresate, inculpaţii le-au dezarmat de bâtele pe care acestea le aveau asupra lor şi le-au rupt, după care cireada a fost dusă spre sat de către îngrijitori, inclusiv de victima C.I.
La domiciliu victima s-a simţit rău, motiv pentru care ginerele său a chemat salvarea, însă în drum spre Spitalul Judeţean Galaţi, a decedat datorită gravităţii leziunilor suferite.
Raportul de constatare medico-legală a relevat că moartea victimei a fost violentă şi s-a datorat multiplelor leziuni traumatice toracoabdominale, cu fracturi costale, ruptură de splină, contuzii pulmonare produse prin lovire cu corp contondent alungit.
Situaţia de fapt expusă a fost stabilită pe baza declaraţiilor martorilor T.M., V.I., B.I., T.M., T.M. şi P.P., a proceselor-verbale de fixare a locului faptei, a planşelor foto executate în cauză, a raportului de constatare medico-legală, probe coroborate cu declaraţiile inculpaţilor.
Curtea de Apel Galaţi, prin Decizia penală nr. 112/A din 16 noiembrie 2009, a admis apelul declarat de inculpatul P.T., a desfiinţat sentinţa penală atacată şi, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) referire la art. 10 lit. c) C. proc. pen., l-a achitat pe inculpatul P.T. pentru infracţiunea de omor calificată prevăzută de art. 174, 175 lit. i) C. pen.
Totodată, l-a condamnat pe inculpatul P.I. la pedeapsa principală de 17 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, pe o durată de 4 ani, după executarea pedepsei principale, pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174, 175 lit. i) C. pen.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului P.I., s-a computat perioada arestării preventive a acestui inculpat şi s-a constatat că inculpatul P.T. a fost arestat în prezenta cauză de la 30 octombrie 2008 până la 7 noiembrie 2008.
Sub aspectul laturii civile inculpatul P.I. a fost obligat să plătească părţii civile C.M. suma de 3.500 RON despăgubiri materiale şi suma de 8.000 RON cu titlu de daune morale.
În baza art. 118 lit. b) C. pen. a fost confiscată o bâtă de la inculpatul P.I. şi în temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la acelaşi inculpat.
Prin aceeaşi decizie a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul P.I.
Prin Decizia penală nr. 1362 din 12 aprilie 2010 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală a admis recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi şi de partea civilă C.M. împotriva Deciziei penale nr. 112/A din 16 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală, privind pe inculpatul P.T.
A casat Decizia atacată şi a menţinut Sentinţa penală nr. 281 din 21 mai 2009 a Tribunalului Galaţi, secţia penală.
A respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul P.I. împotriva aceleiaşi decizii, deducând din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reţinerii şi arestării preventive de la 30 octombrie 2008 la 12 aprilie 2010.
Împotriva sus-menţionatei decizii, contestatorul P.T. a formulat contestaţie în anulare, invocând faptul că nu a fost ascultat de către instanţa de recurs, fiind achitat de către instanţa de apel, respectiv Curtea de Apel Galaţi. în această situaţie, apreciază că i s-a încălcat dreptul prevăzut de art. 38514 C. proc. pen.
Înalta Curte a admis contestaţia în anulare şi prin Decizia penală nr. 49 din 11 ianuarie 2011, a desfiinţat Decizia nr. 1362 din 12 aprilie 2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală şi a desfiinţat Decizia numai cu privire la inculpatul P.T.
A stabilit termen pentru judecarea recursurilor declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi şi partea civilă C.M. la 22 martie 2011.
A dispus suspendarea executării hotărârii şi punerea de îndată în libertate a inculpatului contestator P.T.
Procedând la judecarea recursurilor Înalta Curte a pus în vedere inculpaţilor prevederile art. 70 alin. (2) C. pen., iar inculpatul P.T. a arătat că nu înţelege să dea o nouă declaraţie şi că menţine declaraţiile date anterior.
Inculpatul P.I. a fost audiat, declaraţia sa fiind consemnată în scris.
Verificând Decizia atacată prin prisma motivelor de recurs ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi şi ale părţii civile C.M. Înalta Curte constată că achitarea inculpatului P.T. este rezultatul unei grave erori de fapt, caz de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.
Din cuprinsul actelor şi lucrărilor aflate la dosarul cauzei rezultă că prima instanţă a reţinut o situaţie de fapt corectă şi i-a condamnat pe ambii inculpaţi pentru infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 174 - 175 alin. (1) lit. i) C. pen.
Vinovăţia inculpaţilor a fost reţinută pe baza declaraţiilor martorilor B.I., T.M., C.C., T.M., T.M., V.I. a declaraţiilor martorilor şi actelor medico-legale.
Desfăşurarea evenimentelor a fost percepută şi descrisă de martorii T.M. şi T.M. declaraţiile acestora fiind confirmate aproape în totalitate de ceilalţi martori dar şi de declaraţiile inculpatului P.I.
Inculpatul P.I. prin declaraţiile date şi prin memoriile repetate trimise la dosar a susţinut că nu a comis el fapta şi că fratele său P.T. este persoana care este vinovată de moartea lui C.I. A motivat că fiind tânăr şi cu un intelect redus a fost indus în eroare de fratele său ajutat de avocatul G.P. că dacă va recunoaşte comiterea faptei va fi condamnat la maxim 5 ani închisoare fără executare cu purtarea unei brăţări la mână.
Martorul T.M. a declarat că cei doi inculpaţi s-au dus la cioban, P.I. l-a lovit cu ciomagul peste spate pe C.I. după care a plecat în fugă în urmărirea martorului B.I. În acelaşi timp, a arătat martorul P.T. l-a lovit repetat pe V.I., după care a mers la victima C.I. şi i-a aplicat o lovitură împunsă în zona abdominală.
Martorul V.I. a declarat şi el că în prima parte P.I. l-a lovit pe C.I. iar inculpatul P.T. pe el, că atunci când P.I. a plecat în fugă după martorul B., inculpatul P.T. s-a îndreptat spre C.I. iar el profitând de acest lucru a plecat spre sat. Martorul a declarat că nu a văzut dacă P.T. l-a lovit şi pe C.I., şi nu a declarat că inculpatul nu l-a lovit pe C.l.
Că inculpatul P.T. a lovit şi el victima rezultă şi din declaraţiile martorului P.P. - ginerele victimei şi al părţii civile C.M. Astfel martorii au declarat că mai înainte ca victima să intre în comă, le-a spus că a fost bătut de „mocanii lui M.", identificaţi ulterior în persoana inculpaţilor P.I. şi T.
Mijloacele de probă administrate în cauză confirmă participarea inculpatului T.P. la lovirea victimei C.l.
Aşa cum s-a reţinut şi în recursul anterior instanţa de apel în mod greşit a făcut abstracţie de declaraţiile martorilor oculari şi a evaluat eronat valoarea probatorie a susţinerii unor martori.
Declaraţiile martorului P.P. - ginerele victimei şi a părţii civile C.M., după ce iniţial au arătat ce le-a spus victima cu puţin timp înainte de a intra în comă au fost înlăturate greşit de instanţa de apel care a primit declaraţiile date de cei doi în instanţă când şi-au nuanţat poziţia şi au negat că inculpatul P.T. ar fi lovit victima.
Martorii nu au văzut desfăşurarea conflictului astfel că nu aveau cum să cunoască direct din relatări ce s-a întâmplat. Instanţa de apel a dat o valoare nejustificată cu privire la credibilitatea unor probe sau unor contradicţii nesemnificative dintre declaraţiile martorilor.
Faţă de cele ce preced Înalta Curte urmează să admită recursurile conform art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., să caseze Decizia recurată şi să menţină Sentinţa nr. 281 din 21 mai 2009 a Tribunalului Galaţi.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (1) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi şi partea civilă C.M. împotriva Deciziei penale nr. H2/A din 16 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală, privind pe inculpatul P.T.
Casează Decizia penală atacată şi menţine Sentinţa penală nr. 281 din 21 mai 2009 a Tribunalului Galaţi, secţia penală.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 6 aprilie 2011.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 1365/2011. Penal. Conflict de competenţă... | ICCJ. Decizia nr. 1399/2011. Penal. Conflict de competenţă... → |
|---|
