ICCJ. Decizia nr. 1399/2011. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1399/2011
Dosar nr.1157/59/2010
Şedinţa publică din 6 aprilie 2011
Asupra recursului de faţă.
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Petentul G.I. a formulat o plângere penală împotriva numitului P.N. ( avocat) sub aspectul săvârşirii infracţiunii de fals în declaraţii (art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP)), arătând că acesta ar fi dat declaraţiile corespunzătoare în faţa notarului public la data de 16 octombrie 2006 şi a achiziţionat astfel o parte dintr-un teren în suprafaţa de 4973 mp, proprietatea petentului.
Prin Rezoluţia nr. 282/ P/2010 din 13 septembrie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimatul P.N., sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală precum şi declinarea cauzei la Parchetului de pe lângă Judecătoria Lugoj în vederea efectuării de cercetări faţă de numitul G.C. şi alţii pentru infracţiunea prevăzută de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP)
În motivare, s-a reţinut, în esenţă că intimatul nu a săvârşit nici o faptă prevăzută de legea penală, ci a avut calitatea de cumpărător de bună credinţă a unui teren ce nu avea interdicţie la vânzare, neexistând indicii că acesta a avut cunoştinţă de existenţa litigiului asupra terenului cu atât mai mult nu existau menţiuni în cartea funciară.
S-a mai arătat că, nu se poate reţine în sarcina intimatului săvârşirea acestei infracţiuni întrucât la data încheierii în formă autentică a contractului de vânzare-cumpărare nr. 1596 din 16 octombrie 2006, în cartea funciară nu era trecută nici o menţiune despre finalizarea procesului dintre G.I. şi G.C., astfel la data de 27 aprilie 1998, a fost notată în foaia B a cărţii funciare procesul intentat de G.I. şi G.C., iar la data de 09 ianuarie 2002 pe baza declaraţiei date de aceleaşi persoane, notificarea a fost radiată.
Împotriva sus-arătatei rezoluţii, petentul a formulat plângere la procurorul ierarhic superior, plângere care a fost respinsă prin Ordonanţa nr. 1199/11/2/2010 Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara.
Nemulţumit petentul s-a adresat cu plângere instanţei de judecată.
Prin sentinţa penală nr. 282 PI din 13 decembrie 2010, a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de petent si menţinută Rezoluţia nr. 282/P/2010 din 13 septembrie 2010 Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. petentul a fost obligat la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a se hotărî astfel s-a reţinut în esenţă următoarele:
Instanţa de fond a constat că suprafaţa de teren era înscrisă în cartea funciară nr. 952 a comunei cadastrale Şuştra, iar în baza contractului de donaţie nr. 2230 din 16 august 2006, petentul a donat acest teren împreună cu alte două imobile către SC G.M.C. G.M.B.H. SRL, iar prin sentinţa nr. 1354 din 01 iunie1998 pronunţată de Judecătoria Lugoj a fost desfiinţat parţial contractul de donaţie amintit, terenul revenind în proprietatea numitului G.I.
De asemenea, prin contractul de vânzare nr. 1596 din 16 octombrie 2006 SC G.M.C. G.M.B.H. SRL a vândut terenul, în cauză intimatului P.N. şi lui H.D.
Potrivit art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP) „declararea necorespunzătoare adevărului, făcută unui organ sau instituţii de stat ori unei alte unităţi dintre cele la care se referă art. 145 C. pen., în vederea producerii unei consecinţe juridice, pentru sine sau pentru altul, atunci când, potrivit legii ori împrejurărilor, declaraţia făcută serveşte pentru producerea acelei consecinţe, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă".
De asemenea, instanţa a constat că în faza actelor premergătoare au fost analizate suficiente înscrisuri pentru pronunţarea acestei rezoluţii nefiind obligatorie audierea martorilor sau luarea declaraţiei petentului aşa cum a solicitat acesta.
Referitor la declinarea competenţei, aceasta s-a dispus având în vedere faptul că doar pentru intimatul P.N. în calitate de avocat competenţa este a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel, pentru ceilalţi intimaţi competenţa în efectuarea cercetărilor revenind Parchetului de pe lângă Judecătoria Lugoj.
Astfel, s-a reţinut că, în urma actele premergătoare efectuate în cauză în mod corect s-a constatat de către procurori faptul că în cauză nu au reieşit indicii cu privire la comiterea de către intimat a infracţiunii imputate prin plângerea formulată de către petent.
Împotriva acestei din urmă sentinţe petentul G.I. a declarat recursul de fată.
Recursul este inadmisibil.
Potrivit art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., împotriva rezoluţie de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei, persoana vătămată, precum şi orice alte persoane pot face plângere la judecătorul de la instanţă căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.
Potrivit art. 2781 alin. (8) C. proc. pen., judecătorul , soluţionând plângerea o poate respinge ca nefondată prin sentinţă, ca în speţă, iar potrivit art. 2781 alin. (10) C. proc. pen., astfel cum acesta a fost modificat prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010 (mica reformă) împotriva hotărârii pronunţate de judecător potrivit alin. (8) nu se mai poate exercita nici o cale de atac, astfel că sentinţa pronunţată în aceste condiţii este definitivă de la data pronunţării.
Aşa fiind, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de petiţionarul G.I.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiţionar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiţionarul G.I. împotriva sentinţei penale nr. 282/PI din 13 decembrie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1394/2011. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 142/2011. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
