ICCJ. Decizia nr. 1406/2011. Penal

Decizii penale ICCJ 2011

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1406/2011

Dosar nr. 5292/121/2009

Şedinţa publică din 7 aprilie 2011

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 221 din 31 mai 2010 a Tribunalului Galaţi a fost condamnat inculpatul R.Ş., domiciliat în Com. Vîrlezi, sat Crăieşti, Jud. Galaţi, în prezent aflat în P.M.T. Tichileşti, la o pedeapsă de 4 (patru) ani şi 6 (şase) luni închisoare pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat, prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. în referire la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 99 C. pen. şi art. 109 alin. (1) C. pen. (fapta din 15/16 august 2009).

În baza art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatului R.Ş. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi e) C. pen.

Conform art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest a inculpatului R.Ş.

Potrivit art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului R.Ş. prin prezenta hotărâre, durata reţinerii şi arestării preventive, cu începere de la 20 august 2009 la zi.

În baza art. 7 alin. (1) din legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpatul R.Ş. în vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J.

Conform art. 5 alin. (5) din Legea nr. 76/2008 s-a adus la cunoştinţă inculpatului R.Ş. că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în S.N.D.G.J. a profilului Genetic.

În baza art. 14 C. proc. pen. combinat cu art. 998 C. civ. a fost obligat inculpatul R.Ş. la plata sumei de 1.188,86 lei cu titlu de daune materiale şi a sumei de 10.000 lei cu titlu de daune morale, către partea vătămată/civilă P.D.N. (domiciliat în Com. Vîrlezi, sat Crăieşti, Jud. Galaţi).

S-a respins restul pretenţiilor civile solicitate de partea vătămată/ civilă P.D.N.

Potrivit art. 14 C. pr.penală combinat cu art. 998 C. civ. a fost obligat inculpatul R.Ş. la plata sumei de 6.799,61 lei cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă „Sf. A.A." Galaţi.

Conform art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul R.Ş. la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 823/P/2009 din 22 septembrie 2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului R.Ş. pentru Jtentativă la infracţiunea de omor calificat, prev. de art. 20 C. pen. în referire la art. 174 alin. (1) C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi următoarele C. pen.

În fapt s-au reţinut următoarele:

Inculpatul minor R.Ş. şi martorii P.V. şi P.T. sunt fraţi şi consăteni cu partea vătămată P.D.N.. În iarna anului 2008, partea vătămată a avut un conflict cu inculpatul şi martorii, ocazie cu care aceştia din urmă i-au aplicat lovituri cu pumnii. Partea vătămată nu a formulat plângere şi, după câtva timp s-a împăcat cu inculpatul şi fraţii acestuia.

În seara de 15 august 2009, în jurul orelor 20,00, inculpatul R.Ş. a mers la barul SC T.C. SRL Crăieşti, loc în care se mai aflau partea vătămată P.D.N., martorii P.N. (fratele părţii vătămate), P.F. (fratele părţii vătămate), C.I.M., T.V.M., B.L., C.C., C.H., C.M., P.T., C.N., B.M., martora M.A., P.T. şi P.V. (ultimii doi fraţi de-ai inculpatului). La un moment dat, între partea vătămată P.D. şi martorul C.M. au intervenit o serie de discuţii legate de un mai vechi conflict avut de ei în Italia. Cei doi şi-au adresat cuvinte jignitoare şi ameninţări dar nu s-au lovit şi niciuna dintre persoanele prezente în bar nu a intervenit în conflictul lor verbal. In scurt timp, inculpatul R.Ş. însoţit de martorii P.V. şi P.T. precum şi de martorii C.M., C.N. şi P.T. au ieşit din bar, în stradă, cu precizarea că martorul P.T. şi martora M.A. (concubina făptuitorului) au plecat spre domiciliu. În jurul orelor 02,00, pentru că era ora închiderii, din bar au ieşit şi ceilalţi clienţi, inclusiv partea vătămată P.D.N. Martorii P.N., C.C., C.H., B.M., B.L. şi partea vătămată au rămas în faţa barului. Inculpatul cu însoţitorii săi se aflau la vreo 10 metri de cei mai sus menţionaţi. In timp ce martorul C.C. stătea de vorbă cu martorul C.I. în apropierea maşinii patronului barului, inculpatul R.Ş. a aruncat înspre aceştia cu sticle de bere, una nimerindu-l pe martorul C.C. în zona spatelui. In aceste împrejurări, martorul B.M. a strigat la inculpat să nu mai arunce înspre ei. Inculpatul R.Ş. s-a repezit la martorul B.M. şi a început să-l lovească cu pumnii peste corp.

În conflictul fizic dintre inculpat şi martorul B.M. au intervenit martorii P.N., B.L., P.T. şi P.V. Martorii C.M. şi C.N. au mers la locuinţa lor situată în fata barului şi au revenit cu două furci însă, între timp, conflictul dintre cei mai sus menţionaţi se stinsese. În continuare, partea vătămată P.D.N. însoţit de martorii C.C., C.H., P.N., C.I., T.M. s-au deplasat spre casă. In grupul menţionat, partea vătămată P.D.N. şi martorul T.M. mergeau cel mai în spate. Pe fondul conflictului anterior, inculpatul R.Ş. însoţit de martorii P.V., P.T. şi martorii C.M., C.N. şi P.T. au mers după grupul în care se afla şi partea vătămată P.D.N.. Inculpatul R.Ş. avea asupra sa o furcă, martorul P.T. - o furcă, martorul P.T. - un par, martorul C.M. - o furcă, martorul P.V. nu avea nici un obiect contondent asupra sa. Inculpatul şi martorii s-au apropiat de partea vătămată P.D.N. moment în care martorul T.M. a luat-o la fugă. Cei mai sus menţionaţi au încercat să o lovească pe partea vătămată P.D. dar în apărarea acesteia au intervenit martorul P.F. care tocmai se întorsese de la căminul cultural de la o nuntă. Iniţial, conflictul a fost aplanat, martorul P.F. luând-o de braţ pe partea vătămată şi încercând că o dirijeze spre domiciliu. Din grupul agresor, s-a desprins inculpatul R.Ş. care a început să adreseze injurii părţii vătămate P.D.N. Aceasta s-a smuls din mâinile martorului P.F. şi a mers în întâmpinarea inculpatului, spunându-i să dea în ea dacă asta intenţionează. In continuare, inculpatul R.Ş. a ridicat furca pe care o avea supra sa şi a aplicat părţii vătămate P.D.N. o lovitură cu partea metalică a furcii, în zona capului, din lovitură partea vătămată căzând la pământ. In timp ce martorul P.F. se confrunta cu însoţitorii inculpatului, acesta din urmă a mai aplicat părţii vătămate lovituri cu furca în zona capului în timp ce partea vătămată era la pământ. In aceste împrejurări, martorul P.T. a strigat la inculpat „nu mai da că-l omori" moment în care inculpatul s-a oprit din aplicarea loviturilor. Inculpatul şi martorii au plecat spre domiciliu iar partea vătămată a rămas în stare de inconştienţă până la venirea ambulanţei, serviciul 112 fiind apelat de martorul P.F.

De la faţa locului nu au fost ridicate mijloace materiale de probă. Partea vătămată a fost transportată la spital unde s-a intervenit operatoriu.

Din raportul de constatare medico-legală întocmit cu prilejul examinării părţii vătămate P.D.N. au rezultat următoarele:partea vătămată prezintă leziuni traumatice cranio-cerebrale grave care au putut fi produse prin lovituri repetate cu corpuri dure; leziunea poate data din 15/16 august 2009; necesită pentru vindecare 80-90 zile de îngrijiri medicale dacă nu survin complicaţii; leziunea i-a pus în primejdie viaţa, salvarea acesteia datorându-se tratamentului chirurgical de înaltă calificare efectuat în timp util; lipsa de substanţă osoasă post -eschilectomie de necesitate constituie infirmitate fizică permanentă (raport, filele 14-15 dosar u.p.).

Partea vătămată P.D.N. nu a putut fi audiată datorită stării sale grave.

Fiind audiat în faza de urmărire penală inculpatul R.Ş. nu a recunoscut comiterea faptei (deci. f.78-90 ds. u.p.).

Astfel, acesta a susţinut că în timp ce se afla în, bar împreună cu martorii P.V. şi C.M., partea vătămată a venit la masa lor, a început să îi înjure, să-i ameninţe cu moartea şi să-i scuipe cu bere. Inculpatul a mai arătat că nu a reacţionat în niciun fel şi nu a ripostat la atitudinea părţii vătămate. Inculpatul a mai susţinut că împreună cu fratele său - martorul P.V. s-a îndreptat spre casă în jurul orelor 02,00 - 03,00 şi când să dea colţul uliţei, din faţa lor au apărut partea vătămată, P.D. şi martorii P.F., P.N., B.M. şi B.L.. Inculpatul nu a menţionat prezenţa martorilor T.M., C.C. şi C.H.. Inculpatul a susţinut că partea vătămată şi martorii P.N. şi B.M. aveau în mâini furci iar martorii B.L. şi P.F. aveau pari. In aceste împrejurări, inculpatul susţine că a încercat să fugă dar că a fost ajuns de toţi cei cinci menţionaţi şi primul care a lovit a fost partea vătămată P.D.

Inculpatul a susţinut că acesta l-ar fi lovit cu furca în cap în partea din spate a capului, iar din lovituri inculpatul ar fi căzut la pământ moment în care a fost lovit de toţi cei cinci cu obiectele pe care le aveau asupra lor, peste tot corpul. In aceeaşi declaraţie, inculpatul a precizat că şi-a pierdut cunoştinţa şi că s-a trezit la un moment dat, lângă el la pământ cu partea vătămată P.D. care horcăia.

Inculpatul a susţinut că nu ştie în ce împrejurări a ajuns partea vătămată în stare gravă, dar că bănuieşte că aceasta a fost bătută din greşeală de însoţitorii acesteia (deci. inc. filele 78 - 90 dosar u.p.).

În faza de cercetare judecătorească, inculpatul s-a prevalat de dreptul de a nu face declaraţii (fila 36 dosar instanţă).

Raportat la declaraţiile inculpatului şi apreciind că analiza probelor administrate în cauză demonstrează că nu inculpatul este cel care a agresat-o pe partea vătămată - inculpatul a solicitat achitarea sa, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. în referire la art. 10 lit. c) .C. proc. pen.

A arătat că din probele administrate în cauză rezultă că partea vătămată este cea care s-a înarmat cu furca, din certificatul medico - legal aflat la dosarul de u.p. rezultă că doar inculpatul a prezentat leziuni specifice - înţepături - ce au putut fi produse de un obiect înţepător (furcă) şi nu partea vătămată, inculpatul neputând să fie înarmat cu furca şi tot el să prezinte leziuni provocate de furcă. Totodată a solicitat să se constate că declaraţiile martorilor sunt contradictorii.

În subsidiar, a solicitat reţinerea circumstanţei atenuante legale prev. de art. 73 lit. b) C. pen. - urmând a fi avute în vedere şi cele două incidente anterioare existente între părţi şi faptul că partea vătămată a fost cea care s-a înarmat cu o furcă. De asemenea, a solicitat reţinerea de circumstanţe atenuante judiciare, având în vedere lipsa antecedentelor penale şi aplicarea unei pedepse sub minimul special de 3 ani şi 9 luni închisoare - având în vedere şi starea e minoritate, cu suspendarea executării acesteia sub supraveghere conform art. 861 C. pen.. în privinţa laturii civile a solicitat să se acorde despăgubiri părţii vătămate în măsura în care au fost dovedite şi să fie stabilite proporţional cu culpa acesteia, precum şi acordarea de despăgubiri către Spitalul Judeţean Clinic de Urgenţă „Sf. A.A." Galaţi.

Cererile formulate de inculpatul R.Ş. nu au fost admise, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Potrivit art. 69 C. proc. pen. - declaraţiile învinuitului sau ale inculpatului făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte şi împrejurări ce rezultă din ansamblul probator existent în cauză.

S-a arătat că urmează a se constata că în prezenta cauză, declaraţiile inculpatului făcute în cursul urmăririi penale nu se coroborează cu probele administrate atât în cursul urmăririi penale, cât şi în faza de cercetare judecătorească.

S-a mai arătat că se cuvine a sublinia, mai întâi, că în declaraţiile sale inculpatul R.Ş. nu menţionează prezenţa martorilor T.M., C.C. şi C.H. - deşi prezenţa acestora rezultă din coroborarea tuturor probelor administrate.

Faptul că inculpatul R.Ş. a fost cel care a iniţiat conflictul, încă de când se aflau în fata barului, rezultă din declaraţiile martorilor prezenţi la eveniment (atât în bar, cât şi ulterior, în stradă) - B.L., C.C., P.N., P.F.I., B.M.N. şi C.H.

Martorii T.V.M. şi P.T. au revenit asupra declaraţiilor date în cursul urmăririi penale, arătând că nu ştiu carte şi nu au citit declaraţiile consemnate în această fază procesuală.

Astfel, martorul T.V.M. a declarat în faza de cercetare judecătorească faptul că P.D. i-ar fi spus să meargă acasă şi să ia câte o furcă, lucru cu care el nu ar fi fost de acord, arătând totodată că fratele părţii vătămate a plecat şi şi-a luat o furcă, după care s-a întors.

Martorul P.T. a declarat în faza de cercetare judecătorească faptul că, în timp ce erau în bar, partea vătămată a început să arunce cu bere spre inculpat, C.M., P.V. şi C.N. - aspecte pe care nu le-a precizat în faza de urmărire penală.

Pentru a putea produce efecte, revenirea asupra declaraţiilor date în cursul urmăririi penale, trebuie să fie temeinic motivată şi convingător dovedită şi să se coroboreze cu ansamblul probator administrat în cauză.

S-a constatat că revenirea martorilor T.V.M. şi P.T. asupra declaraţiilor date în cursul urmăririi penale nu a fost temeinic motivată şi convingător dovedită şi a fost contrazisă de declaraţiile martorilor B.L., C.C., C.H., P.N., P.F.I. şi B.M.N. - date atât în cursul urmăririi penale, cât şi în faza de cercetare judecătorească - astfel încât s-a dat eficienţă declaraţiilor martorilor date în faza de urmărire penală.

În privinţa declaraţiilor date de fraţii inculpatului - P.V. şi P.T. - s-a constatat că declaraţiile acestora nu se coroborează între ele şi nici cu declaraţiile inculpatului cu privire la incidentul care a avut iniţial loc în bar, ulterior cei doi plecând, nefiind de faţă la incidentul din stradă.

Astfel, în timp ce inculpatul a susţinut că în bar partea vătămată i-a înjurat şi i-a scuipat cu bere, P.T. a susţinut că, după ce a ieşit din bar să ia aer, partea vătămată a trecut pe lângă el şi l-a izbit, după care martorul ar fi intrat în discotecă dar nu le-a spus fraţilor săi cele întâmplate.

În privinţa declaraţiei martorului C.I.M., dată în cursul urmăririi penale (audierea acestuia în faza de cercetare judecătorească nefiind posibilă – fila 172 dosar instanţă), s-a constatat că aceasta se coroborează parţial - numai cu privire la incidentul care a avut loc în bar - cu celelalte probe administrate în cauză, în privinţa faptului că partea vătămată l-a lovit pe inculpat cu o furcă în zona capului, după care nu ar mai fi văzut ce s-a întâmplat, întrucât a fugit -este singulară, nefiind susţinută de celelalte probe administrate.

Cu privire la declaraţiile martorilor C.N. şi C.M., s-a reţinut ă declaraţiile acestora nu sunt relevante având în vedere că nu au fost de faţă la momentul incidentului dintre părţi.

Susţinerile inculpatului cum că partea vătămată a fost cea care a venit înarmată cu o furcă au fost contrazise de declaraţiile martorului B.M.N., din care rezultă că vecinii le-au dat inculpatului şi fraţilor săi furci.

Nici declaraţiile acestuia referitoare la faptul că partea vătămată şi martorii P.N., B.M., B.L. şi P.F. l-au lovit cu bâte şi furci peste tot corpul - nu au putut fi reţinute în cauză -fiind contrazise de concluziile certificatului medico - legal (fila 77 dosar u.p.).

Aspectul că din copia certificatului medico - legal rezultă că inculpatul a prezentat leziuni de violenţă ce au putut fi produse prin lovire cu corp contondent alungit; înţepare şi zgâriere cu corpuri dure cu margini alungite şi posibil vârf - nu conduce la concluzia că partea vătămată a fost cea care i-a produs aceste leziuni, neexistând probe certe în acest sens, cu atât mai mult cu cât pe parcursul nopţii de 15/16 august 2009, inculpatul a fost implicat în conflict cu martorii B.L. şi B.M., iar partea vătămată a prezentat leziuni mult mai grave decât inculpatul.

Susţinerile inculpatului cum că din raportul de constatare medico -legală nu rezultă că partea vătămată ar fi prezentat leziuni provocate de obiecte ascuţite nu a prezentat relevanţă, având în vedere că din probele administrate rezultă că partea vătămată a fost lovită cu coada furcii -obiect contondent care a produs leziunile descrise în actul medico -legal.

Nici susţinerile că inculpatul şi partea vătămată au fost duşi la spital cu aceeaşi salvare nu au putut fi avute în vedere, fiind contrazise de procesul verbal din 16 august 2009 (fila 11 dosar u.p.).

În raport de considerentele expuse, s-a constatat că vinovăţia inculpatului R.Ş. este dovedită cu probele administrate în cauză, cererea acestuia de achitare în baza disp. art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. în referire la art. 10 lit. c) C. proc. pen. neputând fi admisă.

De asemenea, s-a reţinut că, în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile prev. de art. 73 lit. b) C. pen., din probele administrate rezultând că inculpatul R.Ş. este cel care a generat iniţial incidentul care a avut loc în faţa barului, după ce barul a fost închis, disputele ce au avut loc anterior în bar fiind între partea vătămată şi numitul C.M.

În drept fapta inculpatului minor R.Ş. care în noaptea de 15/16 august 2009 în loc public - pe stradă, în satul Crăieşti, Com. Vîrlezi, pe fondul unui conflict spontan, a aplicat pârtii vătămate P.D.N., lovituri cu obiecte contondente (furcă, par) în zona capului, leziuni ce i-au pus în primejdie viaţa, s-a constat că, întruneşte elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea de omor calificat, prev. de art. 20 C. pen. în referire la art. 174 alin. (1) C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

La aplicarea sancţiunii, inculpatului R.Ş., au fost avute în vedere criteriile prev. de art. 100 C. pen., urmând a se ţine seama de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de starea fizică, de dezvoltarea intelectuală şi morală, de comportarea lui, de condiţiile în care a fost crescut şi a trăit şi de orice alte elemente de natură să caracterizeze persoana minorului.

întrucât la data comiterii faptei, inculpatul R.Ş. avea vârsta de 17 ani şi 5 luni, în cauză au fost constatate a fi incidente disp. art. 99 C. pen.

Din referatul de evaluare întocmit în cauză (filele 101-103 dosar u.p.) a rezultat că inculpatul minor are o reprezentare negativă în comunitate fiind perceput ca o persoană ce obişnuieşte să folosească violenţa ca modalitate de rezolvare a eventualelor conflicte, imagine care s-a răsfrânt şi asupra celorlalţi fraţi.

S-a apreciat că factorii care au favorizat comiterea infracţiunii se află în strânsă legătură cu lipsa unor abilităţi de gestionare a situaţiilor conflictuale, în contextul în care nu a fost sprijinit de membrii familiei în însuşirea altor modalităţi de răspuns, decât prin folosirea violenţei, nici după numeroasele acuzaţii aduse de organele de poliţie.

S-a precizat că inculpatul R.Ş. a avut calitatea de inculpat în Dosarul nr. 913/316/2006 al Judecătoriei Târgu Bujor, pentru săvârşirea infracţiunii de lovire, cauză pentru care s-a dispus scoaterea de pe rol şi trimiterea la Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Bujor iar din anul 2007 şi până în prezent, inculpatul a fost sancţionat de organele de poliţie din comunitate pentru săvârşirea unor fapte de violenţă, prevăzute de Legea nr. 61/1991.

Având în vedere gravitatea faptei comise, natura şi importanţa valorii sociale căreia i s-a adus atingere, urmarea produsă (leziunile produse părţii vătămate i-au pus în primejdie viaţa, partea vătămată rămânând cu infirmitate fizică permanentă), precum şi elementele ce caracterizează persoana inculpatului, mai sus prezentate, s-a apreciat că aplicarea unei pedepse în limitele prevăzute de art. 109 alin. (1) C. pen., cu executarea efectivă a acesteia este de natură să asigure scopul prevăzut de art. 52 C. pen., situaţie faţă de care, cererea inculpatului de reţinere a circumstanţelor atenuante judiciare şi de aplicare a dispoziţiilor art. 861 C. pen. nu au putut fi admise.

S-a arătat că aspectele invocate de către inculpat referitoare la lipsa antecedentelor penale şi la vârsta acestuia au fost avute în vedere la stabilirea cuantumului pedepsei ce a fost aplicată, aceasta urmând a fi orientată spre minimul special prevăzut de lege.

În privinţa pedepsei accesorii ce a fost aplicată inculpatul R.Ş. în temeiul art. 71 C. pen., instanţa a reţinut că natura faptei săvârşite şi ansamblul circumstanţelor personale ale inculpatului duc la concluzia unei nedemnităţi în exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a teza a II-a, b) şi e) C. pen.

Inculpatul R.Ş. a fost cercetat în stare de arest preventiv, fiind reţinut la 20 august 2009 (ordonanţă - fila 91 dosar u.p.) şi arestat preventiv prin încheierea de şedinţă din 21 august 2009 pronunţată de Tribunalul Galaţi în Dosarul nr. 4932/121/2009 (încheierea fila 94 dosar u.p.).

Pe parcursul cercetării judecătoreşti măsura arestării preventive a inculpatului a fost verificată periodic în conformitate cu disp. art. 3001 C. proc. pen., art. 3002 C. proc. pen. în referire la art. 160h alin. (3) C. proc. pen. şi constatându-se legalitatea şi temeinicia acesteia a fost menţinută.

Conform art. 350 C. proc. pen. s-a arătat că s-a menţinut starea de arest a inculpatului R.Ş. iar potrivit art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa ce a fost aplicată acestuia prin prezenta hotărâre, durata reţinerii şi arestării preventive, de la 20 august 2009 la zi.

S-a arătat că în baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpatul R.Ş. în vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J.

Conform art. 5 alin. (5) din Legea nr. 76/2008 s-a arătat că se va aduce la cunoştinţă inculpatului R.Ş. că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic.

În ce priveşte latura civilă a cauzei Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă „Sf. A.A. Galaţi" s-a constituit parte civilă cu suma de 6.799,61 lei reprezentând cheltuieli pentru asistenţa medicală a părţii vătămate P.D.N. (adresa filele 15-16 dosar instanţă).

Partea vătămată P.D.N. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 500.000 lei cu titlu de daune morale şi a solicitat şi plata de daune materiale în cuantumul ce va fi dovedit (încheiere - fila 36 dosar inst).

În dovedirea pretenţiilor civile a solicitat proba cu acte, depunând la dosarul cauzei o serie de chitanţe (filele 67, 68 dosar inst.) şi probe cu martori - probe admise de instanţă.

Au fost audiaţi la cererea părţii vătămate martorii P.G. şi D.C. (declaraţii - filele 101, 102 ds. instanţă).

Martorul P.G. a arătat că nu ştie ce cheltuieli s-au efectuat cu îngrijirea părţii vătămate însă a arătat că în timp ce partea vătămată era internată la spital, a împrumutat-o pe mama acesteia cu suma de 10.000.000 lei vechi pentru medicamente şi alte îngrijiri medicale, întrucât partea vătămată nu era asigurată şi a mai împrumutat-o cu aceeaşi sumă când a plecat la Mangalia pentru recuperare - sume ce i-au fost restituite.

Martora D.C. a arătat că mama părţii vătămate i-a solicitat cu împrumut suma de 5 milioane lei vechi, pe care ulterior i-a restituit, suma fiindu-i necesară pentru îngrijirile medicale ale părţii vătămate, aceasta spunându-i că ar fi cheltuit peste 100 mii. lei vechi. A mai declarat martora că partea vătămată urmează un program de recuperare şi că mama părţii vătămate i-a cerut din nou să o împrumute cu 15-20 mii. lei vechi.

S-a mai arătat că urmează a se constata că în cauză, partea vătămată a făcut dovada certă a cheltuielilor efectuate pentru îngrijiri medicale cu înscrisurile depuse la dosar (filele 67 - 68 dosar instanţă) -reprezentând suma de 1.188,86 lei.

Cu privire la susţinerile celor doi martori, referitoare la cheltuieli efectuate cu tratamentul de recuperare efectuat la Mangalia - s-a constatat că acestea sunt contradictorii în ce priveşte sumele pe care partea vătămată le-ar fi cheltuit în acest scop neputându-se stabili în lipsa unor probe certe (dosar ex. chitanţe eliberate de instituţiile medicale unde s-ar fi efectuat tratament de recuperare) - dacă s-au efectuat aceste cheltuieli şi care este cuantumul acestora.

De altfel, se observă că partea vătămată a depus la dosarul cauzei bonuri fiscale eliberate cu prilejul achiziţionării de medicamente, fiind greu de presupus că a păstrat toate aceste bonuri dar nu şi pe cele eliberate cu ocazia efectuării tratamentelor de recuperare în cazul în care aceste tratamente ar fi fost efectiv efectuate.

În privinţa daunelor morale solicitate de partea vătămată s-a constatat că acestea sunt justificate, raportat la suferinţa psihică încercată de partea vătămată urmare infracţiunii comise de inculpat, partea vătămată, o persoană tânără, rămânând cu o infirmitate fizică permanentă.

S-a apreciat însă că, în cauză, suma de 10.000 lei reprezintă o reparaţie echitabilă a prejudiciului cauzat fără a constitui o îmbogăţire fără just temei.

În raport de circumstanţele expuse, constatând că în cauză sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale (faptă, prejudiciu cert, legătură de cauzalitate între faptă şi prejudiciu, vinovăţie), în baza art. 14 C. proc. pen. combinat cu art. 998 C. civ. s-a arătat că va fi obligat inculpatul R.Ş. la plata sumei de 1.189,86 lei cu titlu de daune materiale şi a sumei de 10.000 lei cu titlu de daune morale, către partea vătămată/ civilă P.D.N., urmând a fi respinse restul pretenţiilor civile solicitate.

Potrivit art. 14 C. proc. pen. combinat cu art. 998 C.civil s-a arătat că va fi obligat inculpatul R.Ş. la plata sumei de 6.799,61 lei cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă Spitalul Clinic de Urgenţă „Sf. A.A." Galaţi.

În ce priveşte antrenarea răspunderii părinţilor pentru fapta minorului, conform art. 1000 al. 2 C.civil, având în vedere că la data comiterii inculpatul R.Ş. avea vârsta de 17 ani şi 5 luni, s-a constatat că aceasta nu poate fi aplicată în cauză, întrucât la data de 11 februarie 2010 a intervenit decesul mamei inculpatului - R.A. (copie certificat deces - fila 151 dosar instanţă), tatăl fiind necunoscut (inc. R.Ş. - din Galaţi).

Cum în cauză la data de 04 martie 2010 inculpatul R.Ş. a devenit major, s-a arătat că faţă de acesta nu se poate dispune o formă de protecţie dintre cele prev. de Legea nr. 272/2004, inculpatul urmând a răspunde în privinţa laturii civile pentru fapta proprie, conform art. 998 C. civ.

Împotriva sentinţei penale nr. 221 din 31 mai 2010 a Tribunalului Galaţi au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi, partea vătămată P.D.N. şi inculpatul R.Ş.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi a criticat hotărârea pe motive de netemeinicie, sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate inculpatului.

Prin apelul promovat s-a solicitat majorarea pedepsei,urmând a se avea în vedere gravitatea faptei, urmarea agresiunii exercitate de inculpat,precum şi atitudinea nesinceră a acestuia.

Partea vătămată P.D.N. a criticat hotărârea pe motive de netemeinicie, solicitând majorarea pedepsei aplicată inculpatului, precum şi majorarea despăgubirilor la plata cărora acesta fost obligat.

Inculpatul R.Ş. a criticat hotărârea pe motive de nelegalitate şi netemeinicie.

Inculpatul a solicitat reţinerea în favoarea sa a circumstanţei atenuante legale prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.

A solicitat să se analizeze împrejurările concrete în care a fost comisă fapta, în sensul provocării săvârşită de partea vătămată anterior comiterii faptei, prin agresarea sa, situaţie ce l-a adus într-o stare de emoţie sub imperiul căreia a comis fapta.

Faţă de reţinerea dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen.,inculpatul a solicitat reducerea pedepsei şi reducerea despăgubirilor acordate părţii vătămate.

Curtea de Apel Galaţi a constatat că apelul declarat de inculpatul R.Ş. este fondat şi apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi şi partea vătămată P.D.N. sunt nefondate constatându-se următoarele:

Inculpatul R.Ş. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) în ref. la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

A reţinut instanţa de apel că din întreg ansamblul probator administrat în faza urmăririi penale şi pe parcursul cercetării judecătoreşti în faţa instanţei de fond s-a confirmat apărarea inculpatului,în sensul că infracţiunea a fost comisă în stare de provocare, urmare agresiunii exercitate de partea vătămată.

Instanţa de fond a înlăturat probatoriile favorabile inculpatului, considerând fie că acestea sunt subiective ( fiind date de fraţii sau persoanele apropiate inculpatului) fie că „revenirile „ martorilor T.V.M. şi P.T. nu au fost temeinic motivate şi convingător dovedite.

Cu privire la declaraţiile martorilor T.V. şi P.T. date la instanţa de fond (fila 65 şi respectiv 99) instanţa de apel a considerat că acestea nu reprezintă „reveniri" asupra celor declarate în faza urmăririi penale.

Împrejurarea că cei doi martori au indicat mai multe amănunte asupra incidentului dintre inculpat şi partea vătămată,faţă de cele declarate în faza urmăririi penale nu poate înlătura forţa probantă a declaraţiilor date în faţa instanţei în condiţii de publicitate, contradictorialitate .

Aspectele indicate de cei doi martori cu ocazia audierii în faza de judecată şi cu privire la care probabil nu au fost întrebaţi de organele de urmărire penală pot fi valorificate în contextul întregului material probator dacă coroborează cu alte probe sau elemente de fapt.

Instanţa de fond a înlăturat şi declaraţiile martorilor C.N. şi C.M., considerând că nu sunt relevante intrucât cei doi martori nu au fost de fată la momentul incidentului dintre părţi.

Declaraţiile celor doi martori care aveau totuşi cunoştinţă de acel incident pot fi interpretate ca probe indirecte, iar în condiţiile în care se coroborează cu alte probe administrate în cauză, pot servi la aflarea adevărului.

De asemenea, a fost înlăturată declaraţia martorului C.I. -dată în faza urmăririi penale ( probă favorabilă inculpatului) - pe motiv că „ aceasta se coroborează doar parţial - numai la incidentul din bar cu alte probe, în schimb, cu privire la împrejurarea că partea vătămată l-a lovit pe inculpat cu o furcă este singulară".

Instanţa de apel a mai reţinut, în continuare, că declaraţia martorului C.I.M. se coroborează cu alte probe administrate în cauză.

S-a constatat astfel că prima instanţă a înlăturat declaraţiile favorabile inculpatului, însă a primit favorabil declaraţiile date de martorii părţii vătămate (fraţii şi prietenii acesteia), neanalizând şi neluând în calcul faptul că şi aceste probe pot fi subiective şi mai mult, apreciem că şi aceste declaraţii suportă critici cu privire la reveniri, modificări asupra situaţiei de fapt, ori contradictorii.

Conform art. 63 C. proc. pen. constituie probă orice element de fapt care serveşte la aflarea constatarea existenţei sau inexistenţei unei infracţiuni, la identificarea persoanei care a săvârşit-o şi la cunoaşterea împrejurărilor necesare pentru justa soluţionare a cauzei.

Probele nu au valoare mai dinainte stabilită. Aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau de instanţa de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului.

S-a mai reţinut că ansamblul probator administrat în cauză a constat în declaraţiile inculpatului şi ale martorilor ce făceau parte din grupul acestuia (P.V., P.T. - fraţii inculpatului,C.N., C.M., precum şi C.I. şi M.A.), respectiv din declaraţiile martorilor favorabili părţii vătămate (P.N., P.F. - fraţii părţii vătămate, C.H., C.C., B.L., B.M.N.).

Inculpatul R.Ş. a recunoscut că a lovit-o pe partea vătămată, însă a precizat că anterior acestei activităţi a fost lovit la rândul său de partea vătămată cu o furcă în zona capului, instanţa de apel reţinând că aceste susţineri ale inculpatului se coroborează cu următoarele mijloace de probă:

- Declaraţia martorului C.I.M. (fila 27 dosar urmărire penală) prin care se arată că partea vătămată P.D. a lovit pe inculpat cu o furcă în partea din spate a capului,în zona cefei.

Martorul a mai susţinut că a auzit când partea vătămată zicea „ îi omor pe fraţii P.".

- Declaraţia martorului T.V.M. ( fila 65 dosar fond ) prin care susţine că partea vătămată i-a zis să meargă acasă, să ia câte o furcă şi să se întoarcă, „întrucât credea că fratele său este bătut".

- Martorul C.M. a susţinut că în cursul nopţii a fost strigat de C.T. să-i dea o găleată cu apă. Când a ieşit din casă în faţa barului vechi, la aproximativ 15 metri de casa sa, martorul a văzut că inculpatul şi partea vătămată erau căzuţi la pământ ( filele 48 - 49 dosar urmărire penală).

- Martora M.A. a declarat că în noaptea faptei a aflat de la concubinul său, martorul P.T. faptul că inculpatul şi partea vătămată s-au bătut reciproc şi ambii au fost luaţi cu salvarea.

- Martorul C.H. a susţinut că a auzit că inculpatul a fost lovit la cap, dar nu ştie cine îl lovise.

- Martorul B.M.N. a declarat că a văzut când partea vătămată se certa cu inculpatul . Când s-a apropiat de ei a văzut că partea vătămată avea o furcă asupra sa.

- Martorul P.T. a declarat că a fost sunat de numitul I.G. care i-a zis că fratele său (inculpatul ) a fost bătut de partea vătămată şi este căzut în drum.

- Martorul P.V. a susţinut că după ce a plecat de la bar cu inculpatul au fost ajunşi din urmă de partea vătămată, care l-a lovit pe inculpat cu o furcă în cap. întrucât a observat că spre ei mai venea P.F., P.N., B.M. şi B.L., de frică, a fugit şi nu a văzut ce s-a mai întâmplat.

- Martorul P.T. a declarat în faza urmăririi penale că a văzut când partea vătămată l-a lovit pe inculpat cu furca în zona capului.

Curtea de Apel a reţinut că probatoriile arătate mai sus se coroborează şi cu menţiunile din certificatul medico-legal din 19 august 2009 (fila 11 dosar urmărire penală), care confirmă agresarea inculpatului cu o furcă, rezultând din acest act medical că inculpatul a prezentat leziuni de violenţă ce au putut fi produse prin lovire cu corp alungit, înţepare şi zgâriere cu corpuri dure cu margini alungite şi posibil vârf, leziuni ce pot data din 15/16 august 2009 şi care necesită 7-8 zile de îngrijiri medicale.

De asemenea, din procesul-verbal încheiat la data de 16 august 2009 (fila 11 dosar urmărire penală) rezultă că inculpatul a fost adus la spital cu ambulanţa la ora 0520, fiind diagnosticat cu politraumatism prin agresiune şi traumatism cranio - cerebral acut deschis, contuzie abdominală şi internat la neurochirurgie.

Din acelaşi proces-verbal întocmit de organele de urmărire penală -rezultă că partea vătămată a fost adusă la spital cu ambulanţa, la ora 0545.

S-a mai reţinut că faţă de cele de mai sus, apărarea inculpatului, în sensul că a fost lovit iniţial de partea vătămată apare drept credibilă, putând fi folosită în favoarea sa, fiind certă împrejurarea că agresarea inculpatului de către partea vătămată a avut loc anterior desfăşurării activităţii infracţionale a acestuia .Acest aspect rezultând atât din probatoriile arătate mai sus, dar şi din faptul că imediat loviturii primite de la inculpat, partea vătămată nu s-a mai ridicat de la pământ.

A mai constat instanţa de apel că ideea conform căreia conflictul ar fi fost generat de inculpat în faţa barului, după ora închiderii, nu poate fi primită şi nu poate avea drept efect înlăturarea scuzei provocării, întrucât din probele administrate în cauză rezultă că acel conflict din faţa barului a avut loc între inculpat însoţit de martorul C.M. şi fraţii B. (martorii B.L., B.M.) care erau însoţiţi de martorii P.N. şi de numiţii T., T., fără a o implica în mod direct pe partea vătămată ( conform declaraţiilor martorilor B.L., B.M., C.I.).

Instanţa de apel a reţinut că inculpatul a comis infracţiunea urmare atitudinii agresive a părţii vătămate constând în lovirea sa cu o furcă în zona capului, pe fondul stării de tulburare cauzată de exercitarea acestor violenţe, iar împrejurarea că urmarea activităţii infracţionale a inculpatului a avut un caracter mai grav ( implicând reţinerea infracţiunii de tentativă la omor calificat), faţă de urmarea activităţii exercitate de partea vătămată (inculpatul necesitând 7-8 zile de îngrijiri medicale) nu poate avea drept consecinţă înlăturarea prevederilor art. 73 lit. b) C. pen.

Având în vedere considerentele arătate, Curtea de Apel Galaţi a reţinut în favoarea inculpatului dispoziţiile art. 73 lit. b) C. pen., cu consecinţa reducerii pedepsei sub limita minimului special (de 3 ani şi 9 luni), faţă de împrejurarea că inculpatul este tânăr, se află la primul impact cu legea penală, prin raportare la dispoziţiile art. 52 C. pen. considerăm că îndreptarea şi reeducarea acestuia se poate realiza în bune condiţii prin executarea efectivă - în regim de detenţie - a unei pedepse în cuantum de 3 ani şi 2 luni închisoare.

Reţinând în speţă prevederile art. 73 lit. b) C. pen., s-a impus reformarea soluţiei instanţei de fond şi sub aspectul laturii civile a cauzei.

Având în vedere modalităţile concrete de comitere a faptei, urmarea produsă de activitatea ilicită exercitată de partea vătămată asupra inculpatului, soldată cu producerea de leziuni ce au necesitat pentru vindecare 7-8 zile de îngrijiri medicale s-a considerat că procentul de culpă al acesteia poate fi apreciat la 25%, iar cel al inculpatului la 75%.

Faţă de aceste considerente, sub aspectul laturii civile a cauzei, s-a redus cuantumul despăgubirilor materiale şi al daunelor morale acordate părţii vătămate P.D.N., precum şi cuantumul despăgubirilor acordate părţii civile Spitalul Clinic de Urgenţă „Sf. A.A." Galaţi, cu 25%.

Având în vedere motivele invocate iniţial şi care au condus la admiterea apelului declarat de inculpat, s-a considerat că apelurile promovate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi şi de partea vătămată P.D.N. sunt nefondate.

Astfel, nu au putut fi primite apelurile declarate de Parchet şi partea vătămată - sub aspectul laturii penale - prin care s-a solicitat majorarea pedepsei aplicate inculpatului, întrucât prin reţinerea circumstanţei atenuante a scuzei provocării în mod legal s-a impus reducerea cuantumului pedepsei sub limita minimului special.

De asemenea, motivele de apel invocate de partea vătămată - sub aspectul soluţionării laturii civile s-au constatat a fi nefondate, neimpunându-se majorarea cuantumului despăgubirilor la plata cărora a fost obligat inculpatul,, avându-se în vedere şi pentru acest ultim aspect efectele dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen. care, prin raportare la gradul de culpă reţinut în sarcina fiecărui participant la conflict s-a impus reducerea cuantumului despăgubirilor materiale şi morale.

Prin Decizia penală nr. 57/A din 10 decembrie 2010, Curtea de Apel Galaţi, secţia de minori şi familie, a dispus următoarele:

A admis apelul declarat de inculpatul R.Ş., domiciliat în Com. Vîrlezi, sat Crăieşti, Jud. Galaţi, în prezent aflat în Penitenciarul de Minori şi Tineri Tichileşti), împotriva sentinţei penale nr. 221 din 31 mai 2010 a Tribunalului Galaţi.

A desfiinţat în parte sentinţa penală nr. 221 din 31 mai 2010 a Tribunalului Galaţi şi în rejudecare:

A redus de la 4 ani şi 6 luni închisoare la 3 (trei) ani şi 2 (două) luni închisoare pedeapsa aplicată inculpatului R.Ş. pentru infracţiunea prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. în referire la art. 175 alin. (1) lit i) C. pen. cu aplicarea art. 99 şi art. 109 C. pen., reţinând în favoarea acestuia disp.art. 73 lit. b) C. pen. în referire la art. 76 alin. (2) C. pen.

A redus cuantumul despăgubirilor civile la plata cărora a fost obligat inculpatul către partea vătămată/civilă P.D.N., astfel: de la 1.188,86 lei la 891,50 lei daune materiale ; de la 10.000 lei la 7.500 lei daune morale.

A redus cuantumul despăgubirilor civile la plata cărora a fost obligat inculpatul către partea civilă Spitalul Clinic de Urgentă „Sf. A.A." Galaţi, de la 6.799,61 lei la 5.099,71 lei.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.

A respins ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi şi partea vătămată/civilă P.D.N., domiciliat în com. Vîrlezi, sat.Crăieşti, judeţ Galaţi, împotriva sentinţei penale nr. 221 din 31 mai 2010 a Tribunalului Galaţi.

În baza disp.art. 383 alin. (1)1 şi art. 350 C. proc. pen. a menţinut starea de arest a inculpatului R.Ş.

În baza disp.art. 383 alin. (2) C. proc. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 20 august 2009 la zi.

În baza disp.art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat partea vătămată/civilă P.D.N. la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în apel.

Decizia penală nr. 57/A din 10 decembrie 2010 a, Curţii de Apel Galaţi, secţia de minori şi familie, a fost pronunţată cu opinia separată a domnului judecător, preşedinte A.B. astfel:

A admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi şi partea vătămată /civilă P.D.N. şi în consecinţă :

A desfiinţat în parte sentinţa penală nr. 221 din 31 mai 2010 a Tribunalului Galaţi şi în rejudecare.

A majorat pedeapsa principală aplicată inculpatului R.Ş. de la 4 ani şi 6 luni închisoare la 5 ani şi 6 luni închisoare.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.

A respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul R.Ş.

Conform art. 383 alin. (1)1 în referire la art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menţinut starea de arest a inculpatului.

Potrivit art. 383 alin. (2) C. proc. pen. a dedus din pedeapsă durata reţinerii şi arestării preventive cu începere de la data de 20 august 2009 până la data de 10 decembrie 2010.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat pe inculpatul R.Ş. la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Suma de 200 lei, reprezentând onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu în recurs - avocat Ţ.S. s-a dispus a fi virată în contul Baroului Galaţi din fondurile Ministerului Justiţiei.

S-a apreciat că apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi şi partea vătămată/civilă P.D.N. sunt "fondate, urmând a fi admise, iar apelul declarat de inculpatul R.Ş. este nefondat, urmând a fi respins pentru motivele ce vor fi arătate în continuare

Analizând sentinţa penală apelată s-a constatat că prima instanţă, pe baza unei analize ample şi judicioase a probelor administrate în cauză a reţinut în mod corect fapta săvârşită de inculpatul R.Ş. cu vinovăţie şi a dat acesteia încadrarea juridică.

Astfel, din plângerea şi declaraţiile părţii vătămate P.D.N., raportul de constatare medico-legală din 17 august 2009, procesul - verbal întocmit cu ocazia efectuării cercetării la faţa locului şi declaraţiile celor 14 martori audiaţi în cauză a rezultat cu certitudine că în noaptea de 15/16 august 2009, în loc public şi pe fondul unui conflict spontan, inculpatul R.Ş. a aplicat părţii vătămate lovituri repetate cu corpuri dure, cauzându-i leziuni traumatice cranio cerebrale grave, pentru a căror vindecare au fost necesare 80 - 90 zile de îngrijiri medicale şi care i-au pus în primejdie viaţa.

S-a reţinut totodată că în mod corect prima instanţă a apreciat că nu se poate reţine că inculpatul a săvârşit fapta provocat de partea vătămată, în condiţiile în care din probele administrate în cauză rezultă

că acesta este cel care a iniţiat şi provocat scandalul din noaptea de 15/16 august 2009.

Astfel, din declaraţiile martorilor B.M. şi B.L. rezultă că, în timp ce se aflau în drum lângă podeţul ce face accesul pe terasa barului, inculpatul R.Ş., care se afla pe terasă, a aruncat în ei cu bere din sticle şi chiar cu sticle. B.L. s-a dus la inculpat şi i-a atras atenţia asupra gestului făcut, însă a intervenit martorul P.T. - vărul inculpatului, care i-a spus să-şi vadă de treabă.

Martorul B.M. a arătat că inculpatul R.Ş. a încercat să-l lovească cu pumnul, însă a intervenit numitul P.N. şi a scăpat. A arătat în continuare că şi martorul P.T. a venit asupra lui cu intenţia de a-l lovi, însă a reuşit şi a fugit în bar.

Faptul că inculpatul R.Ş. a aruncat cu sticle de bere a fost confirmat şi de către martorul C.C., acesta a declarat că inculpatul a aruncat o dată cu o sticlă, dar nu a lovit pe nimeni, după care a mai aruncat cu o sticlă care l-a lovit în spate. Arată că în momentul în care martorul B.M. i-a reproşat inculpatului de ce aruncă cu sticle, acesta s-a repezit şi a început să-l lovească cu pumnii

Martorul P.N. a declarat că la un moment dat că în bar a intrat un tânăr care i-a strigat că „al de P." îl bat pe fratele său (partea vătămată) şi când a ieşit din bar l-a văzut pe fratele său mergând cu spatele către casă, iar inculpatul R.Ş. dădea să fugă după el. A arătat martorul că s-a dus la R.Ş. şi l-a ţinut să nu se ducă după partea vătămată, dar acesta l-a împins şi l-a lovit cu pumnul, la rândul său lovindu-l şi el pe inculpat.

A arătat martorul că la un moment dat au plecat spre casă împreună cu partea vătămată, însă inculpatul a continuat să strige după ei şi să-i ameninţe că nu se lasă până nu-i omoară. A artat martorul în continuare că după ce au parcurs cam 10 -15 metri s-au trezit în spatele lor cu fraţii P.V., R.Ş. (aceştia având în mână ghioage) şi P.T. care avea în mână o furcă, care au început să o lovească pe partea vătămată.

Martorul P.F.I. a declarat că a fost anunţat că fratele său este bătut, că în momentul în care au ajuns la discotecă inculpatul şi partea vătămată se înjurau şi se ameninţau reciproc, că a luat-o pe partea vătămată de mână şi au plecat spre casă, dar după 10-15 metri au fost ajunşi de fraţii Patriche care au început să o lovească pe partea vătămată.

S-a mai reţinut că declaraţiile martorilor P.N. şi P.F. se coroborează cu declaraţiile martorului C.C. care au arătat că a plecat spre casă împreună cu partea vătămată şi martorii C.H., P.N., C.I., T.M. şi T.P. şi că, la un moment dat a auzit strigăte de ameninţare „stai că te omor", iar când s-a uitat în urmă i-a văzut pe inculpatul R.Ş. cu o furcă în mână, pe P.T. cu o furcă în mână, pe P.T. - cu un par şi pe C.M. şi C.V. care aveau furci în mână.

A arătat martorul că aceştia au vrut să o lovească pe partea vătămată, dar a intervenit P.F. care a tras-o pe partea vătămată ca să-l ducă acasă. A confirmat martorul că inculpatul a continuat să vină după partea vătămată şi că aceasta din urmă s-a smucit pentru a sta de vorbă cu inculpatul şi a-i reproşa de ce s-a luat de el, moment în care inculpatul a ridicat furca şi l-a lovit de câteva ori cu furca în cap.

Este evident că intervalul de timp scurs de la incidentul din faţa barului şi până în momentul în care partea vătămată a fost lovită în cap a fost foarte scurt, că la un moment dat conflictul a fost aplanat, martorul P.F. luând-o de braţ pe partea vătămată şi încercând să o ducă acasă, situaţie în care inculpatul nu a mai avut nici o justificare pentru a o urmări pe partea vătămată, a o ameninţa cu moartea şi de a o lovi.

Faţă de modul şi împrejurările concrete în care inculpatul a săvârşit fapta, de perseverenta infracţională a inculpatului, de gradul ridicat de pericol social al faptei săvârşite, de urmările produse şi care s-ar fi putut produce (partea vătămată a prezentat leziuni traumatice cranio - cerebrale grave pentru a căror vindecare au fost necesare 80 - 90 zile de îngrijiri medicale, a rămas cu lipsă de substanţă osoasă post - eschilectomie de necesitate ce constituie infirmitate fizică permanentă, salvarea vieţii părţii vătămate datorându-se tratamentului chirurgical de înaltă calificare efectuat în timp util), dar şi faţă de circumstanţele personale ale inculpatului, care a absolvit doar trei clase, are reprezentare negativă în comunitate, fiind perceput ca o persoană ce obişnuieşte să folosească violenţa pentru rezolvarea anumitor conflicte, a fost sancţionat contravenţional şi a fost cercetat şi în alte cauze penale, s-a constatat că pedeapsa de numai 4 ani şi 6 luni închisoare este modică, şi nu este de natură să ducă la realizarea scopului procesului penal şi reeducarea inculpatului, astfel că s-a reţinut că se impune majorarea acesteia.

Elementele de individualizare au justificat de ce în favoarea inculpatului nu pot fi reţinute circumstanţe atenuante din cele prevăzute de art. 74 C. pen., iar cuantumul pedepsei aplicate nu permite decât executarea prin privare de libertate şi că apelul acestuia este nefondat.

În ceea ce priveşte latura civilă, s-a constatat că prima instanţă a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, cuantumul despăgubirilor civile fiind stabilit pe baza probelor administrate în cauză.

Împotriva Deciziei penale nr. 57/A din 10 decembrie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de minori şi familie, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi şi partea vătămată P.D.N., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. 529/121/2009.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi a invocat motivele de casare prevăzute de art. 3859 pct. 14 şi pct. 172 C. proc. pen., criticând ambele hotărâri pronunţate pentru nelegalitate şi netemeinicie şi a solicitat admiterea recursului aşa cum a fost formulat în scris, casarea ambelor hotărâri pronunţate de instanţa de apel şi instanţa de fond şi, în rejudecare, majorarea pedepsei aplicate inculpatului R.Ş., cu înlăturarea circumstanţei prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen. A criticat greşita apreciere a probelor administrate în cauză atunci când s-a reţinut în favoare a inculpatului R.Ş., circumstanţa atenuantă a provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.

Recurentul parte vătămată P.D.N. deşi a declarat recurs în termen legal, acesta nu a înţeles să-şi motive cererea de recurs în sensul dispoziţiilor art. 38510 C. proc. pen., deşi în cererea scrisă a precizat că înţelege să critice ambele hotărâri pronunţate de instanţa de apel şi instanţa de fond, pentru nelegalitate şi netemeinicie, pentru motivele pe care le va depune printr-un memoriu scris.

Examinând hotărârea instanţei de apel atacată atât prin prisma criticilor formulate, cât şi din oficiu, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că hotărârea atacată este legală şi temeinică, iar recursurile sunt nefondate.

I. Cu privire la recursul declarat de parte vătămată P.D.N., înalta Curte constată că acesta nu a depus motivele de recurs în scris sau printr-un memoriu separat care trebuia depus la instanţa de recurs cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată aşa cum prevăd dispoziţiile art. 38510 alin. (1) C. proc. pen. motiv pentru care va lua în considerare, din oficiu, cazurile de casare prevăzute de art. 3859 alin. (3) teza I C. proc. pen. raportat la art. 38510 alin. (2) C. proc. pen.

Cum în cauză nu au fost constatate motive de nelegalitate sau netemeinice a hotărârilor atacate în raport cu dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 1-7, pct. 10, pct. 13, pct. 14, pct. 19 şi pct. 20 C. proc. pen.

Înalta Curte, constată că recursul declarat de partea vătămată P.D.N. nu este fondat, motiv pentru care va fi respins ca atare.

II. Cu privire la recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, Înalta Curte constată că nici acesta nu este fondat, având în vedere următoarele considerente:

Condiţiile de existentă ale provocării în sensul dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen. privesc, existenţa unei anumite activităţi de provocare din partea persoanei vătămate, actul provocator al victimei să determine o puternică tulburare sau emoţie infractorului sau o surescitare nervoasă care îi răpeşte acestuia posibilitatea de control asupra acţiunilor sale, infractorul să fi săvârşit infracţiunea sub stăpânirea puternicei tulburări sau emoţii şi infracţiunea să se îndrepte împotriva provocatorului.

Înalta Curte constată că toate aceste condiţii ale provocării au fost îndeplinite cumulativ ceea ce în mod corect a condus, la convingerea instanţei de apel să reţină această circumstanţă şi să-i dea efectul cuvenit, reţinând în favoarea inculpatului dispoziţiile art. 73 lit. b) C. pen., cu consecinţa reducerii pedepsei sub limita minimului special, respectiv de la 4 ani şi 6 luni în regim de detenţie la 3 ani şi 2 luni închisoare.

Starea de surescitare, de încordare nervoasă a inculpatului a existat în momentul săvârşirii infracţiunii, chiar dacă actul provocator al părţii vătămate P.D.N., acela de a-l ameninţa şi lovi pe inculpat, a fost comis mai înainte de către partea vătămată, stare de fapt dovedită prin declaraţiile martorilor P.T., P.V. P.T., B.M.N., C.H., M.A., C.M., T.V.M. (fila 56 fond), C.I.M. (fila 27 u.p).

Împrejurarea că inculpatul a fost lovit cu corpuri contondente/înţepătoare este susţinută şi de medicul legist al S.M.L. al Judeţului Galaţi, care prin certificatul medical întocmit la data de 19 august 2009, (fila 77 d.u.p.) precizează că numitul R.Ş. prezintă leziuni de violenţă ce au putut fi produse prin lovire cu corp contondent alungit, înţepare şi zgâriere cu corpuri dure cu margini alungite şi posibil vârf, leziuni care pot data din noaptea de 15/16 august 2009, necesitând 7-8 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, de la data producerii, dacă nu survin complicaţii.

Toate aceste argumente sunt motive temeinice pentru a crea convingerea instanţei de recurs că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală în sensul reţinerii dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen. în favoarea inculpatului R.Ş. şi reducerea pedepsei stabilită în sarcina acestuia de către instanţa de fond, astfel că recursul

Parchetului în sensul motivului de casare invocat şi prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. nu este fondat.

De asemenea Înalta Curte constată că nici motivul de casare invocat de Parchet, respectiv cel prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., nu este fondat, în raport cu toate argumentele şi întreg probatoriul administrat în cauză şi reţinut de instanţa de apel.

Înalta Curte constată că, instanţa de apel a făcut o corectă aplicare a legii, hotărârea nefiind contrară legii, concluziile certificatului de constatare medico-legală întocmit de S.M.L. Galaţi nu contrazic şi nu demonstrează existenţa unei împrejurări care să infirme celelalte mijloace de probă administrate.

Ca atare, din examinarea întregului material probator rezultă că nu există contrarietate între actele dosarului şi faptele reţinute de instanţa de apel, în sensul comiterii unei greşite aplicări a legii sau că hotărârea ar fi contrară legii, dimpotrivă mijloacele de probă administrate conduc la concluzia certă că sunt întrunite elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea de omor calificat pentru care inculpatul a fost trimis în judecată şi că pedeapsa aplicată a fost judicios individualizată.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi şi partea vătămată P.D.N. împotriva Deciziei penale nr. 57/A din 10 decembrie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de minori şi familie, privind pe inculpatul R.Ş.

în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurentul parte vătămată P.D.N. la cheltuieli judiciare conform dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi şi partea vătămată P.D.N. împotriva Deciziei penale nr. 57/A din 10 decembrie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de minori şi familie, privind pe inculpatul R.Ş.

Deduce din pedeapsa aplicată intimatului inculpat R.Ş., durata reţinerii şi arestării preventive de la 20 august 2009 la 07 aprilie 2011.

Obligă recurentul parte vătămată P.D.N. la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat R.Ş., în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 07 aprilie 2011.

← ICCJ. Decizia nr. 1336/2011. Penal. înşelăciunea (art. 215...  ICCJ. Decizia nr. 1413/2011. Penal. înşelăciunea (art. 215... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1406/2011. Penal