ICCJ. Decizia nr. 1491/2011. Penal. Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte (art. 183 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 206P din 26 aprilie 2010, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr. 9443/62/2009 s-a dispus condamnarea inculpatei S.G. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), b) C. pen. și art. 74 alin. (2) C. pen.
în baza art. 71 C. pen., i-a fost interzis inculpatei exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II și lit. b) C. pen.
în baza art. 86/1 C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatei S.G. pentru un termen de încercare de 4 ani, stabilit conform art. 86/2 C. pen.
în baza art. 71 alin. (5) C. pen. a suspendat și executarea pedepsei accesorii.
In baza art. 86/3 C. pen. pe durata termenului de încercare inculpata a fost obligată să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
- să se prezinte la Serviciul de Probațiune Brașov, conform programului stabilit;
- să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare ce depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență. Datele de mai sus se vor comunica Serviciului de Probațiune.
A atras atenția inculpatei cu privire la încălcarea măsurilor de supraveghere dispuse față de aceasta, caz în care se va revoca suspendarea sub supraveghere a executării pedepse și va dispune executarea în întregime a pedepsei aplicate în regim de detenție.
A atras atenția inculpatei cu privire la comiterea cu intenție a unei alte infracțiuni în perioada termenului de încercare și anume revocarea suspendării sun supraveghere a pedepsei și executarea acesteia în regim de detenție alături de pedeapsa aplicată pentru infracțiunea comisă ulterior.
în baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen. și art. 998 și art. 999 C. civ., a fost obligată inculpata S.G. să plătească în favoarea minorilor S.A.M. și S.A.C., reprezentați prin curator I.G., suma globală de câte 2400 lei pentru fiecare minor și de la data pronunțării și până la majoratul minorilor sau până la alte modificări, S.A.M. (11 iulie 2025) și S.A.C. (18 septembrie 2018), câte 150 lei lunar.
în baza art. 118 lit. b) C. pen. dispune confiscarea în favoarea statului a corpului delict, cuțit de bucătărie cu lungimea lamei de 7,5 cm, vârf ascuțit cu un singur tăiș, aflat la camera de corpuri delicte a acestei instanțe.
Au rămas atașate cauzei și au caracter de mijloace de probă, următoarele:
- plic cu kit ADN, martor M.E.;
- plic cu impresiuni papilare victimă;
- plic cu kit ADN victimă;
- plic cu kit ADN inculpată;
- plic cu un cuțit de bucătărie ridicat de la locuința victimei și a inculpatei.
în baza art. 189 C. proc. pen. onorariul parțial al avocatului din oficiu în cuantum de 100 lei a fost suportat din fondurile MJLC și au fost incluse în cheltuielile judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut în fapt următoarele:
Inculpatul și partea vătămată au fost căsătoriți de 11 ani, din căsătoria acestora rezultând doi copii minori.
Relațiile de familie erau afectate de consumul excesiv de alcool al victimei, acesta fiind și motivul discuțiilor contradictorii dintre aceștia.
în data de 23 decembrie 2008, cei doi soți au fost la cumpărături, iar după-amiază au stabilit că vor prepara mâncarea la o mătușă, după care vor împodobi bradul.
Victima însă, nu a mai mers la domiciliul rudelor ci a mers în sat, unde a consumat băuturi alcoolice până seara târziu, ajungând în stare de ebrietate. Când s-a reîntors acasă, cei doi soți s-au certat, context în care, inculpata având un cuțit în mână l-a aruncat către soțul său, fără să realizeze că l-ar putea lovi.
Cuțitul aruncat de inculpata S.G. a lovit victima în zona subclaviculară, a penetrat zona respectivă provocând o hemoragie puternică.
Inculpata s-a speriat, a chemat-o pe vecina lor, asistentă la dispensarul din comună pentru a-i da primul ajutor. Martora M.E. a venit la domiciliul inculpatei, a constatat gravitatea rănii anunțând salvarea, dar când a sosit, medicii au constatat decesul.
în raport de starea de fapt reținută în baza probelor administrate, instanța de fond a apreciat că fapta inculpatei S.G. realizează elementele constitutive ale infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183C. pen.
împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, solicitând majorarea pedepsei și a termenului de încercare al suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
Prin decizia penală nr. 60/Ap din 8 septembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. 9443/62/2009 s-a dispus respingerea apelului declarat de parchet ca fiind nefondat.
în esență, instanța de control judiciar a reținut că pedeapsa aplicată exprimă valorificarea tuturor criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, invocând incidența cazului de casare prevăzut de art. 385/9 pct. 14 pct. 17/1 și 17 C. proc. pen.
în motivele scrise de recurs s-a reținut că, în cauză, instanțele au atribuit faptei o greșită încadrare juridică, apreciind că fapta comisă de inculpata S.G. realizează elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 raportat la art. 175 lit. c) C. pen.
S-a apreciat că inculpata a prevăzut că prin acțiunea sa ar putea ucide victima, săvârșind fapta pe fondul unei stări de nervozitate accentuată, rezultat care, chiar dacă nu l-a urmărit, l-a acceptat.
Al doilea motiv de critică se referă la greșita aplicare a dispozițiilor art. 76 lit. b) ca efect al reținerii circumstanțelor atenuante, în mod corect fiind incidente dispozițiile art. 76 alin. (2) C. pen.
în fine, a treia critică vizează individualizarea judiciară a pedepsei, solicitând majorarea cuantumului acesteia.
în susținerile orale, procurorul a precizat că își întemeiază critica numai pe cazul de casare prevăzut de art. 385/9 pct. 14 C. proc. pen.
înalta Curte examinând recursul prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu conform dispozițiilor art. 385/9 alin. (3) C. proc. pen. constată că acesta este fondat, în parte, pentru următoarele considerente:
Starea de fapt reținută de instanța de fond, constând în aceea că în data de 23 decembrie 2009, în jurul orelor 19,00-19,14, în timp ce se afla la domiciliul său, pe fondul unor discuții contradictorii cu victima S.G.C. (soțul său), aflat subinfluența băuturilor alcoolice, a aruncat înspre acesta un cuțit de bucătărie, care a penetrat zona subclaviculară dreapta, perforând una din arterele principale, leziune care a generat o hemoragie care a condus la deces - este corectă.
De asemenea, încadrarea juridică a faptei în infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen. este legală.
Intenția de a ucide - sau dimpotrivă lipsa acesteia - se deduce din materialitatea actului (dolus ex re) dar și din ansamblul împrejurărilor în care a fost săvârșită fapta cum sunt: natura obiectului vulnerant folosit, intensitatea și efectele loviturilor, zona corpului vizată, urmările produse.
Există intenția de a ucide în cazul lovirii cu intensitate a victimei în zona capului care a condus la producerea unor fracturi craniene, lovirea repetată a victimei cu pumnii și picioarele în zone vitale, producându-se leziuni care conduc la deces.
Spre deosebire de infracțiunea de omor care se săvârșește în forma de vinovăție a intenției directe sau indirecte, infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte se săvârșește în forma de vinovăție a praeterintenției, lovirea sau fapta de vătămare corporală se săvârșește cu intenție, iar urmarea mai gravă produsă -moartea victimei - revine făptuitorului pe baza culpei. Această formă mixtă de vinovăție se stabilește, ca și în cazul omorului, în raport de aceleași elemente.
în cauza dedusă judecății, înalta Curte apreciază că fapta a fost comisă cu praeterintenție, ceea ce atrage încadrarea juridică a faptei în infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte prevăzută de art.183 C. pen.
Astfel, rezultă din probele administrate că părțile aveau calitatea de soți, victima consumând deseori băuturi alcoolice, fapt care conducea la o stare tensionată, la discuții contradictorii.
în seara în care a fost comisă infracțiunea, respectiv 23 decembrie 2008, cei doi soți s-au certat și pe acest fond, inculpata a luat cuțitul din bucătărie și l-a aruncat spre soțul său.
A fost o singură lovitură și nu există probe din care să rezulte că inculpata a vizat o zonă vitală, intenția acesteia fiind aceea de a lovi victima nu de a o ucide.
Această formă de vinovăție se impune a fi reținută și prin prisma faptului că cei doi aveau calitatea de soți, că relațiile dintre ei erau bune, viața lor fiind afectată, în timp, de consumul excesiv de alcool al victimei. Lipsa intenției de a ucide se desprinde și din atitudinea inculpatei, ulterioară conflictului, care a sunat la martora M.E., de profesie asistent medical, și mai apoi au chemat ambulanța.
în fine, actele medicale conturează aceeași formă de vinovăție, stabilindu-se că moartea victimei s-a datorat hemoragiei interne consecutivă unei plăgi înjunghiate la nivelul cutiei toracice, intensitatea loviturii fiind medie.
Coroborând astfel raportul de constatare medico-legală cu celelalte probe administrate, înalta Curte reține că inculpata a acționat cu intenția de a lovi, de a vătăma iar urmarea mai gravă, respectiv decesul victimei, s-a produs din culpă.
Hotărârile pronunțate în cauză sunt însă criticabile sub alte două aspecte: primul - vizează greșita aplicare a dispozițiilor art. 76 lit. b) C. pen., respectiv, greșita individualizare a cuantumului pedepsei.
Sub primul aspect, atunci când instanța reține circumstanțele judiciare atenuante, devin incidentele dispozițiile art. 76 alin. (2) C. pen., aplicabile pe lângă alte infracțiuni grave și în cazul infracțiunilor care au avut ca urmare moartea victimei, fiind inclusă în această categorie și infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen.
Cum în cauză, instanțele au reținut circumstanțe atenuante, puteau să reducă pedeapsa pentru infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte până la o treime din minimul special și nu până la 1 an închisoare, astfel cum prevăd dispozițiile art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.
în fine, înalta Curte apreciază că fapta inculpatei prezintă un grad ridicat de pericol social, cea ce impune majorarea pedepsei cu păstrarea modalității de executare stabilită de instanța de fond, respectiv, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
Având în vedere considerentele expuse, înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 385 alin. (2) lit. d) C. proc. pen., a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov împotriva deciziei penale nr. 60/Ap. din 08 septembrie 2010 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori.
A casat decizia recurată și în parte sentința penală nr. 206 din 26 aprilie 2010 a Tribunalului Brașov numai cu privire la individualizarea judiciară a pedepsei.
Rejudecând în aceste limite, a micșorat pedeapsa aplicată inculpatei S.G. pentru infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), b), c) C. pen. și alin. (2) C. pen. raportat la art. 76 alin. (2) C. pen., de la 7 ani închisoare la 3 ani și 6 luni închisoare.
în baza art. 86/2 C. pen., a stabilit un termen de încercare de 6 ani.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1498/2011. Penal. Traficul de droguri (Legea... | ICCJ. Decizia nr. 1214/2011. Penal → |
|---|
