ICCJ. Decizia nr. 1498/2011. Penal. Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Recurs
| Comentarii |
|
A. Prin sentința penală nr. 296 din data de 08 aprilie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în dosarul nr. 24031/3/2009, în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. a fost condamnat inculpatul M.T., zis "N." la o pedeapsă principală de 4 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani închisoare după executarea pedepsei.
A făcut aplicarea art. 71 și art. 64 alin. (1) lit. a) teza II și lit. b) C. pen., în baza art. 350 C. proc. pen. a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus prevenția de la 09 aprilie 2009 la zi.
A dispus confiscarea sumei de 200 lei de la inculpat și l-a obligat la 3500 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a avut în vedere următoarele:
La data de 2 februarie 2009, lucrătorii de poliție din cadrul I.G.P.R - Biroul de Combatere a Criminalității Organizate București - S.C.C.O. Ilfov s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că pe raza municipiului București și a județului Ilfov există un grup de 5 persoane ce are preocupări pe linia traficului de droguri de mare risc (cocaină și heroină), grup din care fac parte: M.R.M. zis "B.", M.T. zis "N.", C.L. zisă "S.", un individ cunoscut cu porecla de S.L., aceștia aprovizionându-se cu droguri de la o persoană rămasă neidentificată cunoscută sub numele de "O.", precum și alte persoane a căror identitatea nu este cunoscută până în prezent și au legătură cu aceștia.
In urma activităților specifice desfășurate de către organele de poliție concretizate în investigații, verificări și supravegheri operative, s-a stabilit că membrii rețelei constituie un grup infracțional greu penetrabil, astfel încât D.I.I.C.O.T - Serviciul Teritorial București, prin ordonanțele nr. 10A din 05 februarie 2009 și 21A din 12 martie 2009, a dispus introducerea în cauză a unui investigator sub acoperire cu nume de cod "S.G." și a doi colaboratori cu nume de cod "V.M." și "B.C.", precum și autorizarea acestora în vederea procurării cantității de 40 grame de heroină de la numiții B.E.A., D.C., D.E., M.T., L.P., D.A.F., D.I.M., C.I.D., M.R.M., L.S.E., "O.", "S.", precum și de la alte persoane care vând heroină pentru aceștia sau împreună cu aceștia. Pentru documentarea activității infracționale a persoanelor menționate mai sus, investigatorul sub acoperire cu nume de cod "S.G." împreună cu colaboratorii săi "B.C." și "V.M." au efectuat mai multe cumpărări autorizate de heroina, acestea fiind înregistrate audio-video în mediul ambiental, conform autorizației nr. 99AI/2009 din 05 februarie 2009, prelungită prin încheierea de ședință din data de 11 martie 2009 a Tribunalului București, pronunțată în dosarul nr. 243/AI/2009, după cum urmează:
La data de 09 februarie 2009 colaboratorul cu nume de cod "V.M.", sub supravegherea investigatorului sub acoperire "S.G.", s-a deplasat în Orașul Chitila, pentru a cumpăra heroină de la inculpatul M.T. A intrat în imobilul cu nr. 59 de pe strada susmenționată și a luat legătura cu inculpatul M.T. de la care a cumpărat cu suma de 100 lei două doze de heroină. Imediat după cumpărare, colaboratorul "V.M." s-a întâlnit cu investigatorul sub acoperire "S.G.", căruia i-a predat cele două doze de heroină.
Din raportul de constatare tehnico-științifică nr. 522513 din 10 februarie 2009 al D.G.C.C.O. - Laboratorul de Analiză și Profil al Drogurilor a rezultat că proba în cauză cântărește 0,10 grame substanță ce conținea heroină în amestec cu cafeina. Proba a fost consumată în procesul analizelor de laborator.
La data de 15 februarie 2009, colaboratorul cu nume de cod "V.M.", sub supravegherea investigatorului sub acoperire "S.G.", s-a deplasat în orașul Chitila la locuința inculpatului M.T. pentru a cumpăra heroină. Colaboratorul "V.M." l-a căutat pe inculpat la domiciliul său, însă nu l-a găsit acasă. De la o persoană aflată la locuința inculpatului M.T., colaboratorul "V.M." a aflat că inculpatul se află pe un teren viran aflat la colțul străzii sale și s-a deplasat acolo. Colaboratorul s-a întâlnit cu inculpatul care i-a vândut contra sumei de 100 lei, două doze de heroină. Cu acest prilej, inculpatul i-a precizat colaboratorului că heroina ce o vinde inculpatul L.P. zis "S.M." este tot a sa. Conform raportului de constatare tehnico științifică nr. 522569 din 18 februarie 2009 al D.G.C.C.O - Laboratorul Central de Analiză și Profil al Drogurilor a rezultat că probele în cauză, cu masa totală de 0,14 grame, conțin heroină. Proba a fost consumată în procesul analizelor de laborator.
La data de 21 februarie 2009, colaboratorul cu nume de cod "V.M." sub supravegherea investigatorului sub acoperire "S.G.", s-a deplasat la locuința inculpatului L.P. Colaboratorul "V.M." a strigat la poarta imobilului în care inculpatul L.P. locuiește, iar din curte a ieșit inculpatul M.T. Acesta i-a spus colaboratorului că inculpatul L.P. nu este acasă și i-a propus să-i vândă el heroină. In schimbul a 100 lei, inculpatul i-a dat colaboratorului două doze de heroină. Conform raportului de constatare tehnico-științifică nr. 522682 din 25 februarie 2008 al Laboratorului de Analiză și Profil al Drogurilor a rezultat că proba în cauză conține 0,06 grame heroină.
La data de 09 aprilie 2009, în baza autorizațiilor emise de Tribunalul București, s-a procedat la percheziționarea locuințelor inculpaților, constatându-se următoarele:
La locuința inculpatului M.T. nu au fost descoperite substanțe stupefiante sau psihotrope, însă s-a ridicat de la acesta un telefon mobil marca NOKIA 63101 cu seria IMEI 351549/00198455/9 cu cartelă COSMOTE seria 8940031008735705340.
Situația de fapt descrisă mai sus s-a apreciat că este dovedită cu mijloacele de probă administrate atât în cursul urmăriri penale cât și în faza cercetării judecătorești, prima instanță constatând că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în ceea ce privește faptele inculpatului M.T., care, în data de 09 februarie 2009, în timp ce se afla la locuința sa, a vândut colaboratorului "V.M." 0,10 grame heroină, contra sumei de 100 lei; la data de 15 februarie 2009, i-a vândut colaboratorului "V.M." 0,14 grame de heroină contra sumei de 100 lei; la data de 21 februarie 2009 i-a vândut colaboratorului "V.M." 0,06 grame de heroină contra sumei de 100 lei.
B. împotriva acestei soluții au declarat apel Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura teritorială București și inculpatul M.T., cauza fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, la data de 02 iunie 2010 sub nr. 24031/3/2009 (1415/2010) .
în dezvoltarea motivelor de apel, Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism a criticat soluția primei instanțe cu privire la trei aspecte, respectiv greșita individualizare a pedepselor aplicate tuturor inculpaților, greșita aplicare a dispozițiilor legale referitoare la recidiva postcondamnatorie și recidiva postexecutorie (inculpații L.P., D.C., M.R.M. și B.E.A.) și, respectiv, că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cererii de schimbare a încadrării juridice formulată în conformitate cu dispozițiile art. 334 C. proc. pen. de inculpatul B.E.A.).
în ceea ce privește greșita individualizare a pedepselor aplicate inculpaților, s-a considerat că în mod greșit instanța de fond a reținut în favoarea inculpaților circumstanțele atenuante judiciare prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen. - art. 76 lit. a) C. pen., coborând, astfel, pedepsele aplicate acestora cu mult sub cuantumul minim prevăzut de legiuitor.
Deși a reținut că inculpații B.E.A., M.R.M., L.P., M.T. și D.C. sunt cunoscuți cu antecedente penale, acest aspect nu s-a regăsit în cuantumul pedepsei (care oricum trebuia să fie diferențiat, situația personală a celor cinci inculpați fiind diferită), ci numai în modul de executare, în sensul că s-a dispus executarea pedepsei în regim de detenție.
S-a considerat, de asemenea, că și durata pedepsei complementare constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei, nu corespunde gravității infracțiunilor pentru care inculpații au fost condamnați.
în privința celorlalți inculpați - L.S.E., D.I.M., D.A.F., C.I.D. și D.E., instanța de fond, de asemenea a redus cuantumul pedepsei mult sub limita legală în cazul infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea 143/2000 și, mai mult, a dispus suspendarea sub supraveghere, cu motivarea că aceștia nu sunt cunoscuți cu antecedente penale.
S-a considerat că o astfel de apreciere (de altfel întâlnită în practica instanțelor), cum că lipsa antecedentelor penale trebuie să se regăsească într-un regim sancționator preferențial, este eronată, întrucât lipsa antecedentelor penale reprezintă o stare de normalitate, de comportament social în acord cu normele legale. De altfel, examinând fișele de cazier ale acestor inculpați, s-a constatat că singura care nu are condamnări este inculpata D.E. (fila 299 - Vol. 2), ceilalți inculpați fiind sancționați administrativ, respectiv inculpatul C.I.D. - (f. 300, Vol. 2) - a fost sancționat administrativ de 3 ori pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 208 - 209 C. pen.; inculpatul D.I.M. - (f. 292, Vol. 2) - a fost sancționat administrativ de 3 ori pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 208 - 209 C. pen.; inculpatul D.A.F. - (f. 293, Vol. 2) - a fost sancționat administrativ o dată pentru săvârșirea infracțiunii. prevăzută de art. 20/208 alin. (1) C. pen.; inculpatul L.S.E. - (f. 306, Vol. 2) - sancționat administrativ o dată pentru săvârșirea infracțiunii. prevăzută de art. 208 - 209 C. pen.
S-a considerat că instanța de fond nu a motivat suficient aplicarea circumstanțelor judiciare atenuante, limitându-se la afirmații generale, cum ar fi "situația personală a fiecăruia", "atitudinea sinceră și cooperantă", "cantități reduse de substanțe interzise pe care le-au traficat".
în acest sens, s-a solicitat să se aprecieze că inculpații au recunoscut parțial săvârșirea faptelor, recunoscând numai consumul de droguri și negând sau circumstanțiind traficul de droguri.
în ceea ce privește "cantitatea redusă de droguri traficate", actul de sesizare reține ca acte materiale numai cumpărări autorizate de către colaboratori, dar din probele existente la dosarul de urmărire penală (în special procese-verbale de interceptare a convorbirilor telefonice) rezultă că fiecare inculpat a vândut și în alte rânduri diverse cantități de heroină.
Un alt motiv de apel a vizat aplicarea greșită a dispozițiilor legale referitoare la existența recidivei prevăzute de art. 37 lit. a) și art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
S-a solicitat instanței de apel să constate că în sentința aplicată s-a reținut numai săvârșirea infracțiunii în stare de recidivă în cazul inculpaților M.R.M. [art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) ], L.P. [art. 37 lit. a) C. pen.], D.C. [art. 37 lit. a) C. pen.], fără să facă aplicarea dispozițiilor referitoare la revocare în cazul suspendării sub control judiciar (art. 864- 83 și art. 84 C. pen.) - în privința inculpatului D.C. sau revocare în caz de liberare condiționată (art. 61 C. pen.) în cazul inculpatului L.P.
De asemenea, existența recidivei postexecutorii prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) în privința inculpatului M.R.M. - trebuia să se regăsească în aplicarea unui spor de pedeapsă, având în vedere numărul mare de condamnări (conform fișei de cazier - fila. 307, Vol. 2 - dosar 24031/3/2009).
Examinând fișa de cazier a inculpatului B.E.A. s-a constatat că și acesta are două condamnări de 1 ani și 6 luni pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 alin. (1) C. pen., ultima fiind dispusă prin sentința penală 319 din 04 martie 2004 a Tribunalului București, secția I-a penală, definitivă prin nerecurare.
Despre situația acestei condamnări nu s-au făcut specificații suplimentare referitoare la executarea pedepsei, aspect relevant în posibilitatea existenței unei stări de recidivă.
Motivele de apel ale inculpatului au fost expuse oral în ședința publică din data de 06 decembrie 2010, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, constând în aprecierea că în cauză pot fi aplicate dispozițiile art. 320/1 C. pen., față de atitudinea extrem de sinceră și cooperantă, dovedită cu înscrisuri noi depuse la dosar, din care rezultă că a făcut două denunțuri.
Totodată, s-a apreciat că sunt incidente în cauză dispozițiile art. 68 C. proc. pen., cu privire la modul de obținere a probelor.
A solicitat să se dea eficiență sporită dispozițiilor art. 74 - 76 C. pen. și a se aplica noile dispoziții legale respectiv art. 320/1 C. proc. pen., având în vedere că a recunoscut fapta, a colaborat cu organele de urmărire penală, solicitând reducerea cuantumului pedepsei și aplicarea art. 86/1 C. pen.
în ședința publică din data de 16 decembrie 2010, instanța de apel a dispus disjungerea soluționării apelurilor declarate de inculpatul M.T. și de Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism- Serviciul Teritorial București cu privire la acest inculpat, a repus cauza pe rol și a fixat termen pentru soluționarea celor două apeluri menționate la data de 20 decembrie 2010, pentru discutarea încadrării juridice privind pe acest inculpat în sensul reținerii și a stării de recidivă prevăzută de art. 37 lit. a) și b) C. pen.
Prin decizia penală nr. 275/A din 20 decembrie 2010 a Curții de Apel București, secția II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial București.
S-a desființat în parte sentința penală nr. 296 din 08 aprilie 2010 a Tribunalului București, secția I penală, și, rejudecând, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată inculpatul M.T. prin reținerea stării de recidivă prevăzută de art. 37 lit. a) și b) C. pen.
în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 37 lit. a) și b) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. c) și art. 76 lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul M.T. la pedeapsa principală de 8 ani închisoare.
S-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a și lit. b) C. pen. pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.
în baza art. 39 alin. (1) C. pen. a contopit pedeapsa aplicată prin prezenta cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 18 din data de 22 ianuarie 2009 pronunțată de Judecătoria Buftea, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai mare de 8 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a și lit. b) C. pen. pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.
A făcut aplicarea art. 71 și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a și lit. b) C. pen.
A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale.
A respins ca nefondat apelul formulat de inculpatul M.T. și a menținut starea de arest a inculpatului.
Pentru a decide în acest sens, instanța de apel a reținut că din probatoriul administrat în cauză, respectiv declarațiile colaboratorului cu nume de cod "V.M.", procesele verbale de consemnare a declarațiilor investigatorului sub acoperire "S.G.", procesele verbale de transcriere a dialogurilor purtate de inculpatul M.T. cu colaboratorul cu nume de cod "V.M.", coroborate cu declarațiile de recunoaștere a faptelor date de inculpat atât în cursul urmăririi penale cât și în etapa cercetării judecătorești, precum și cu concluziile rapoartelor de constatare tehnico-științifice întocmite în cauză, a rezultat mai presus de orice îndoială comiterea infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, în modalitățile descrise în actul de inculpare și reținute de prima instanță, respectiv că, la datele de 09 februarie 2009, 15 februarie 2009 și 21 februarie 2009, colaboratorul cu nume de cod "V.M.", sub supravegherea investigatorului sub acoperire "S.G.", a cumpărat heroină de la inculpatul M.T. în schimbul sumei totale de 200 lei.
Din fișa de cazier judiciar a inculpatului existentă în dosarul de fond, fila 295 (vol. 2) a rezultat că acesta a suferit mai multe condamnări care atrag starea de recidivă, respectiv condamnarea de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 18 din data de 22 ianuarie 2009 pronunțată de Judecătoria Buftea, definitivă prin nerecurare la data de 10 februarie 2009, ce atrage starea de recidivă post-condamnatorie față de faptele comise în formă continuată în prezenta cauză la datele de 9 februarie 2009, 15 februarie 2009 și 21 februarie 2009. în acest sens a fost atașata copia sentinței penale la dosar.
De asemenea, prin sentința penală nr. 212 din data de 09 februarie 2000 pronunțată de Judecătoria Buftea inculpatul a fost condamnat la 5 ani închisoare din care a executat aproape 3 ani în perioada 21 octombrie 1999 - 27 august 2002, fiind liberat condiționat la această dată, cu un rest de pedeapsă de 795 zile. Față de aceste date, instanța de apel a constatat că termenul de reabilitare nu s-a împlinit până la data de 11 februarie 2007 când inculpatul a comis faptele pentru care a fost condamnat prin sentința penală 18 din data de 22 ianuarie 2009 pronunțată de Judecătoria Buftea.
Ca atare, pentru aceste considerente, în temeiul art. 334 C. proc. pen., instanța de apel a dispus schimbarea încadrării juridice a infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată inculpatul M.T., prin reținerea stării de recidivă prevăzută de art. 37 lit. a) și b) C. pen.
Cu privire la individualizarea pedepsei, instanța de apel a apreciat că aplicarea unei pedepse coborâtă sub minim până aproape de limita inferioară este disproporționată față de gradul ridicat de pericol social al faptelor, consecințele pe care fapte de acest gen le produc asupra sănătății populației și conduita anterioară a inculpatului, având în vedere natura faptei comise de inculpat, forma continuată a acesteia și împrejurarea că inculpatul a comis infracțiunea continuată în stare de recidivă post-condamnatorie și post executorie.
Prin urmare, deși instanța de apel a apreciat că se impune coborârea pedepsei aplicate sub minimul prevăzut de lege, prin aplicarea dispozițiilor art. 74 lit. c) C. pen., astfel cum s-a reținut și de prima instanță, având în vedere conduita bună a inculpatului după comiterea infracțiunilor - constând într-o atitudine de cooperare cu organele de anchetă și instanța de judecată și în manifestarea regretului față de faptele comise -, a apreciat totuși că elementele nefavorabile inculpatului, menționate anterior, impun aplicarea unei pedepsei principale de 8 ani închisoare.
Totodată, constatând că sunt îndeplinite cerințele legale, instanța de apel a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a și lit. b) C. pen. pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.
Referitor la solicitarea formulată oral cu ocazia dezbaterilor asupra apelului, prin apărător, în sensul de a-i fi aplicate dispozițiile art. 3201 C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010 la data de 27 noiembrie 2010, cu consecința reducerii limitelor de pedeapsă cu o treime, instanța de apel a apreciat că această solicitare nu poate fi formulată direct în apel, având în vedere natura instituției care este esențialmente procesuală, fiind o normă de imediată aplicare, nefiind incident principiul aplicării legii penale mai favorabile.
Pe de altă parte, reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă a închisorii în cazul recunoașterii vinovăției este condiționată de desfășurarea întregii activități de judecată după procedura simplificată prevăzută de art. 3201C. proc. pen., nu doar de declarația de recunoaștere a faptelor de către inculpat; or, în cauză, inculpatul a invocat și incidența dispozițiilor art. 68 alin. (2) C. proc. pen., contestând o parte din probele strânse în cursul urmăririi penale, fapt ce nu este posibil în cadrul procedurii menționate, caracterizată printr-o recunoaștere și însușire totală a probelor administrate în cursul urmăririi penale.
Referitor la susținerea în sensul că a formulat două denunțuri, împrejurare ce ar putea fi valorificată cu ocazia individualizării pedepsei, instanța de apel a constatat că din relațiile aflate în dosar nu rezultă că vreunul dintre denunțurile formulate s-ar fi materializat, solicitarea fiind așadar nefondată.
C. împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul care, prin apărătorul ales, a criticat decizia recurată prin prisma cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei din apel și menținerea sentinței instanței de fond.
Examinând recursul declarat prin prisma cazului de casare invocat, prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., dar și din oficiu, înalta Curte, constată că acesta este nefondat, pentru considerentele ce vor urma.
Astfel, înalta Curte apreciază că în cauză instanța de apel a făcut o corectă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), ținând cont atât de gradul de pericol social în concret al faptelor săvârșite de inculpatul M.T. dar și de circumstanțele personale ale acestuia. Totodată, înalta Curte constată că pedeapsa de opt ani închisoare în regim de detenție aplicată în cauză de către instanța de apel reflectă o justă și completă valorificare a tuturor criteriilor de individualizare prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), cuantumul acesteia fiind de natură să asigure realizarea scopului pedepsei, astfel cum acesta este reglementat prin dispozițiile art. 52 C. pen.
în altă ordine de idei, împrejurările enumerate exemplificativ în dispozițiile art. 74 C. pen. au doar o aptitudine potențială de a constitui circumstanțe atenuante, ele fiind recunoscute ca atare numai dacă alte stări sau situații nu le anulează această valoare și dacă, prin raportare la fapta săvârșită și la persoana inculpatului, sunt suficient de semnificative pentru a determina stabilirea pedepsei sub minimul special. în cauză, pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată inculpatului este situată sub minimul prevăzut de textul de lege incriminator, instanța de apel apreciind că se impune coborârea sub acest minim deși circumstanțele agravante vin în concurs cu o stare de agravare a pedepsei - recidiva -, iar prin prisma propriului examen înalta Curte constată că această pedeapsă este just individualizată atât în raport de circumstanțele reale ale faptei cât și față de persoana inculpatului, reducerea cuantumului pedepsei sub acest nivel, astfel cum a solicitat recurentul inculpat, lipsind de efect sancțiunea aplicată.
Ca atare, în raport de cele arătate, înalta Curte apreciază critica formulată de inculpatul M.T. privind greșita individualizare a pedepsei, ca neîntemeiată, deoarece în cauză au fost evaluate în mod plural toate criteriile ce caracterizează individualizarea judiciară, iar cuantumul pedepsei privative de libertate dispusă față de inculpat de către instanța de apel asigură realizarea funcțiilor de exemplaritate și educativă, dând posibilitatea reintegrării sociale a acestuia după executarea pedepsei.
Față de aceste considerente, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., înalta Curte a respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul M.T. împotriva deciziei penale nr. 275/A din 20 decembrie 2010 a Curții de Apel București, secția II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Conform dispozițiilor art. 385/16 alin. (2) C. proc. pen. s-a computat durata arestării preventive, la zi, iar în baza dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul - inculpat a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1612/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1491/2011. Penal. Lovirile sau vătămările... → |
|---|
